Prima săptămînă a lui 2005 ne-a adus două ciudățenii, dintre acele ciudățenii despre care bătrînii spun că prevestesc mană la vie și războaie în apropiere: vremea nespus de caldă pentru această perioadă a anului și bătălia pentru prefecturi din sînul coaliției de guvernare. Vremea aproape primăvaratecă nu e cine știe ce nenorocire. Ne mulțumim să spunem că se schimbă clima. Bătălia pentru prefecturi e însă o adevărată nenorocire. Mai întîi pentru că e o premieră în istoria postdecembristă a acestor meleaguri. Pînă acum românii au asistat la bătălia pentru posturi de miniștri, de ștabi la Televiziune, de ambasadori și de atașați culturali. O bătălie pentru prefecturi e o noutate în viața lor democratică. Åži cum chelfăneala se desfășoară în văzul întregii țări prin intermediul televiziunilor, clasa politică autohtonă are toate șansele să mai piardă ceva puncte la capitolul prestigiu popular. Mai ales că, spre deosebire de bătăliile pentru ciolan din anii PSD-iști, duse în culise, bătălia actuală scoate la iveală poliiticieni ce și-ar avea locul mai degrabă la circ decît la șefii. Contracarîndu-se reciproc, liderii locali ai Alianței DA dezvăluie presei unul despre celălalt lucruri incredibile. Despre unul dintre cei numiți de la centru în postul de prefect colegii spun în fața camerelor de luat vederi că e un analfabet. În replică, acuzatul dezvăluie despre adversarii săi că sunt excroci. Åži astfel bătălia pentru prefecturi scoate la iveală adevăruri pe care presa le-a ținut ascunse în campania electorală, preocupată cum a fost doar de atacarea Puterii. Adevăruri pe care – repet – le scot la lumină tocmai cei din Alianță într-un gest de sinucidere politică. În al doilea rînd, bătălia pentru prefecturi trădează o ambiție aflată în contradicție cu afirmațiile din campania electorală. Nu numai Traian Băsescu, dar și alți lideri ai Alianței au promis o veritabilă descentralizare a țării. Președintele ales s-a declarat, la prima sa conferință de presă de la Cotroceni, un luptător total pentru descentralizare. Sub acest semn, domnia sa a formulat și unele propuneri concrete, între care s-a remarcat și cea despre o adaptare a manualelor școlare la condițiile specifice ale zonei. Lucru care i-a făcut pe mulți să creadă că în Oltenia se va studia la Istorie doar Mihai Viteazul, iar la Vrancea, doar Muma lui Åžtefan cel Mare. Prefectul e însă reprezentantul Guvernului în teritoriu. Dacă la nivelul arcului guvernamental se înregistrează a o asemenea poftă de prefecturi încît Traian Băsescu era cît pe-aici să provoace alegeri anticipate ca să mai dea Alianței cîteva posturi, înseamnă că în viziunea Puterii prefectura are o importanță mult mai mare decît s-ar crede. O asemenea situație trădează însă o tendință de centralizare excesivă. Contrară nu numai făgăduielilor electorale, dar și spiritului UE. Raportată nu numai la guvernarea PSD-istă, dar și la cea CDR-istă, împărțirea prefecturilor de către actuala coaliție de guvernămînt întrece orice imaginație. Chiar și pe cea profeților de tsunami pe Dîmbovița.
