În satul Greșu din comuna Tulnici, funcționează, poate, cea mai mică unitate de învățămînt din România. Doar cinci elevi, grupați în patru clase, învață într-o sală modernă, și sînt îndrumați de un singur cadru didactic. Ar fi trebuit să fie mai mulți elevi, dar pe unii i-au luat părinții, care au plecat la muncă, în străinătate. Deși în mod normal la școală vin zi de zi toți elevii, în ziua în care reporterul „Monitorului de Vrancea” au vizitat școala, un boboc din clasa a I-a, Liliana Ciubotaru, a lipsit fiind scutită medical. Localitatea Greșu este situată la aproximativ 87 de kilometri de Focșani, în comuna Tulnici. Aflat într-o zonă cu potențial turistic, satul Greșu este cunoscut mai ales pentru vilele și cabanele turistice care împînzesc locul. Satul în mare este îmbătrînit, familiile tinere care locuiesc aici fiind în număr destul de mic. Cei mai mulți au plecat la oraș sau în străinătate, unde muncesc pentru a cîștiga un ban din care să-și facă un viitor mai bun. Din acest motiv numărul copiilor de școală este foarte redus. Cu toate acestea, aici există și funcționează o școală, care datează de mai bine de o sută de ani și care, în urmă cu un an a fost complet reabilitată. Acoperișul vechi din șindrilă a fost înlocuit cu tablă, în locul sobelor vechi de teracotă care abia mai stăteau în picioare au fost ridicate altele noi. În sala de clasă pereții degradați, au fost reparați și acoperiți cu plăci de rigips. Plafonul, care dădea să cadă peste elevi, a fost reparat și s-a aplicat un tavan fals de mai mare frumusețea, instalația electrică a fost înlocuită, iar sistemul de iluminat este modern. La intrare în hol a fost pusă gresie. Totuși, nu puteam să nu remarcăm băncile vechi pe care au învățat poate bunicii și părinții elevilor de astăzi, tabla din lemn la fel de veche și mai ales dușumeaua din lemn de brad care s-a cam tocit odată cu trecerea vremii. Curtea școlii, frumos amenajată, așa cum îi stă bine unei unități de învățămînt moderne. Cînd intri în școală vezi, în sala de clasă doar patru elevi și o învățătoare tînără, deși, dacă ar fi să te iei după plăcuța pe care scrie cu litere de o șchioapă „Åžcoala cu clasele I-IV Greșu”, te-ai aștepta să fii întîmpinat de o mulțime de copii. Copiilor le place la școală, pentru că acasă nu au cu cine se juca Cei patru elevi prezenți la școală spun că le place să vină la școală și să învețe pentru că, dacă ar rămîne acasă nu ar avea ce să facă, deoarece nu au prieteni cu care să se joace. La rîndul lor, micuții spun că vor să plece din sat, atunci cînd vor crește, pentru că pe aici nu prea au ce să mai facă. Ramona Daniela Eșanu, este singura elevă de clasa a II-a. „Îmi place la școală, să învăț, mai ales la româna. Îmi place să citesc foarte mult și dorința mea este să mă fac învățătoare. Nu vreau să rămîn aici, ci să plec la Galați unde am un unchi. În sat nu am cu cine mă juca, iar la școală sînt singura din clasa a II-a, nu am și eu o colegă cu care să mai vorbesc și cu care să mă pun de acord cînd fac cîte o problemă la matematică”, a povestit Ramona. Cea mai mică dintre școlarii de la Greșu este Ana Maria Neagu de numai 6 anișori, elevă în clasa I-a. Fetița povestește că s-a mutat de curînd în sat, din Tulnici. Ana Maria Neagu are are o colegă de bancă, Liliana Ciubotaru, care, din păcate, în ziua vizitei noastre lipsea de la școală, fiind scutită medical. „Am un frățior mai mic, Relu, de 4 ani și mă mai joc cu el. La școală îmi place mult, eu am trecut și pe la grădiniță anul trecut cînd am stat în Tulnici. Nu știu ce vreau să mă fac cînd oi fi mare, dar mă mai gîndesc eu”, a spus cu toată seriozitate Ana Maria . Tot matematica îi este dragă și Aureliei Dănase, elevă în clasa a III-a, care locuiește peste drum de școală. Doar 10 metri sînt între casa ei și locul în care învață. „Eu învăț bine la matematică, pentru că mă ajută să socotesc. Părinții mei sînt tineri, mama are 28 de ani, iar tata 33. Cînd voi fi mare aș vrea să mă fac asistentă medicală”, a spus Aurelia Dănase. Israelianul din clasa a III-a, îndrăgostit de fotbal Cel de-al patrulea școlar de la Greșu este Geroge Tom Kaspi, elev în clasa a III-a. Băiatul se mîndrește că este din Israel și că s-a născut la Tel Aviv. El povestește că a venit în România, în Vrancea, în urmă cu doi ani. A locuit un an în Focșani, după care s-a mutat cu familia la Greșu. „Eu sînt israelian, m-am născut în Israel. Mai am un frate mai mare îl cheamă Cosmin și este elev la liceu în oraș. Părinții mei sînt români, mama este de fel din Focșani, iar tata din Dorohoi. S-au cunoscut în Israel, acolo s-au căsătorit și tot acolo am venit pe lume eu și fratele meu”, spune Geroge Tom Kaspi. Åžcolarul adaugă că familia sa a plecat din Israel cînd confruntările cu palestinienii au devenit din ce în ce mai violente. Pe toate coperțile caietelor Tom are lipite cîte două abțibilduri, unul cu steagul Israelului, iar cel de-al doilea cu steagul Americii. „Nu sînt împotriva americanilor, îmi place de Bush, președintele Americii. Am văzut în Israel o serie de atentate. Cînd eram mai mic o grenadă a explodat lîngă mine într-un magazin. Am căzut din picioare printre dărămături, dar nu am avut nimic, mai încolo o persoană a murit lovită de schije. Îmi doresc mult să mă întorc la TelAviv, mi-e dor de rudele mele de acolo. Aici mă plictisesc, că nu am cu cine mă juca, dar mă mai pune mama la treabă și uit”, a mai spus Geroge Tom Kaspi. Geroge este îndrăgostit de fotbal, idolul său fiind Hamutovski, portarul echipei Steaua București, căruia dorește să îi calce pe urme. Micuții de la Greșu sînt educați de învățătoarea Cătălina Ofelia Popa. O învățătoare îndrăgostită de meserie Tînăra învățătoare are 26 de ani, este titulară din acest an la Åžcoala din Greșu și locuiește în sat, fiind soția preotului de la paraohia Lepșa-Greșu. Ea spune că îi place foarte mult ceea ce face, chiar dacă are copii puțini la ore. „Pot spune că este bine, ne-am obișnuit aici și ne descurcăm. Pentru anul viitor vor mai veni unul sau doi copii în clasa I-a, acum nu am în clasa a IV-a. Îmi sînt dragi și vreau să-i văd oameni cu carte. Meseria o fac mai mult de plăcere, nu musai pentru bani, că salariul nu este grozav. Părinții copiilor sînt receptivi și se interesează de cum învață copii lor la școală”, spune Cătălina Ofelia Popa.
