Iordache Eremia, de 43 de ani, bolnav TBC, împreună cu consoarta lui, Adreea Cercel de 24 ani și fetița lor, Maria, de doar un anișor, locuiesc sub cerul liber încă din primăvară. Ei sînt îngroziți că vine iarna și nu reușeșsc să-și găsească un adăpost cît de cît rezonabil. Cei trei trăiesc din ajutorul social de un milion lei, iar fetița s-a îmbolnăvit de nenumărate ori datorită condițiilor în care locuiește. Despre Iordache, lumea spune că a fost întotdeauna necăjit. Înainte de a-și găsi nevastă, omul a locuit într-o magazie amărîtă, ridicată lîngă WC-ul casei în care stă cu chirie Carmen, sora sa. Cum nu se mai ajungea cu banii, a luat calea capitalei gîndindu-se că acolo va face o brumă de avere. Bani n-a făcut, în schimb și-a găsit perechea: pe Andreea, cu care a locuit o vreme în apartamentul părințiilor ei. La un moment dat, aceștia și-au vîndut locuința și i-au lăsat pe cei doi pe drumuri, să se descurce cum or putea. Åži unde puteau aceștia să se ducă? S-au urcat frumușel în tren și au venit împreună în Odobești. Pentru scurt timp, au fost găzduiți în casa mamei lui Iordache. „O lună au stat acolo și apoi au trebuit să se mute. Unde să încapă într-un apartament de două camere șapte persoane? Dormeau care pe jos, care prin pat și mai era și fetița de-abia născută”, spune Carmen, sora bărbatului. N-au avut altă alternativă decît să se mute cu gazdă, în două camere din locul numit țigănie. „Plăteam 800 de mii de lei pe lună chirie. Astă primăvară ne-a dat afară și de acolo că a găsit gazda o familie care dădea mai mult”, povestește Andreea. Mai mult, măcinat de TBC, Iordache a trebuit să se interneze în aprilie în spital. Nu a avut răbdare să termine cele trei luni de tratament sub supraveghere medicală și s-a întors la familia lui. „Cît a fost el în spital, Andreea și cu fata au stat la mine. Dar acum nu am unde să-i mai țin, săntem și noi șase persoane în două camere. Copiii trebuie să învețe, n-aveam unde să-i țin”, a explicat Carmen. Cortul de lîngă WC Magazia în care înainte vreme a locuit Iordache a fost între timp dărîmată, din ordinul proprietarilor locului. Astfel, omul n-a mai avut altă alternativă decît să-și pună o saltea lîngă gard, pe care să-și găsească odihna. Ca să nu-i plouă, a prins deasupra ei o bucată de folie iar alături a pus căruțul copilei, care a dormit astfel sub cerul liber. De trei ori s-a îmbolnăvit sărmana și tot de atîtea ori a ajuns în spital. Åži, din cîte spune Andreea, TBC-ul bărbatului s-a reactivat din pricina condițiilor de locuit. La un metru de șandramaua lor este WC-ul la care-și fac nevoile toți locatarii casei. Iar lîngă el se pot vedea cu ochiul liber plasele pline de gunoaie. Pe un scăunel răpănos se putea vedea un pieptene jegos și pămătuful cu care se bărbierește Iordache. Iar vizavi de latrină Andreea înșirase pe o masă toată vesela familiei. Murdară, bine-nțeles, pentru că în curte nu este apă… O sobă din lut, minusculă, ține loc de etajeră: o cutie cu lapte praf și o banană mîncată pe jumătate dădea de înțeles că fetița fusese hrănită. Alături de ele, printre cîteva pahare, o sticluță cu ojă apărea exact ca „musca-n lapte”! Nimic din tot acel decor nu te poate duce cu gîndul la cochetărie! Cui să-i mai ardă de dat cu ojă, cînd mizeria și foamea sînt la ordinea zilei! Poate că uneori, Andreea o folosește. Poți bănui că evadează astfel, inconștient, din promiscuitatea care o înconjoară. Sărmana a făcut o școală specială și s-a calificat în meseria de confecționer. A fost o vreme cînd a și lucrat și poate, dacă nu l-ar fi întîlnit pe Iordache, ar fi avut alt noroc. Însă nu regretă nimic și, la urma urmei, nici timpul nu-l mai poate da nimeni înapoi. Vrea doar un loc în care să-și poată îngriji fetița așa cum se cuvine. Vrea să se simtă în suguranță. Pericolul TBC Andreea nu pare afectată de faptul că bărbatul lîngă care doarme suferă de TBC. Poate că nu știe, poate doar ignoră faptul că, în orice clipă, se poate la rîndul ei îmbolnăvi. Testul pe care l-a făcut cu o vreme în urmă nu a ieșit pozitiv. „Trebuie să- repet, așa mi-a zis doctorul. Azi s-a dus bărbatul meu cu fata să-i facă testul, că l-a chemat la spital. După aia, cred că pe el îl internează din nou. El o să stea trei luni în spital dar eu cu fata unde să stau la iarnă?”, își arată temerile sărmana. De cînd s-a mutat în Odobești, fetița nu mai primește nici alocație, pentru că mama are domiciliu pe București. Nici pe adeverința lui Iordache, eliberată de poliție, nu este scris vreun domiciliu și, drept urmare nici el nu poate solicita drepturile copilei. Contactat de reporterii noștri, Dan Nicolaș, primarul Odobeștiului, a declarat că știe de situația familiei Eremia și că se străduiește să găsească o soluție pentru ei. „La momentul de față am vorbit cu secretarul Consiliului Județean, Toader Ghețu și cu Dănuț Ceamburu, directorul Direcției pentru Protecția Copilului ca să găsim o soluție. Ar fi posibilitatea să li se dea o cameră în fostul centru de plasament care este dezafectat acum. Acolo nu este nici lumină, nici căldură, nu știu cum se vor descurca la iarnă. În privința alocației, eu nu poat să le dau adeverință că locuiesc într-un anumit loc, cît timp ei nu au un contract de închiriere sau altceva. Soluția ar fi ca cineva din curtea respectivă să dea o declarație de luare în spațiu și așa s-ar rezolva cu alocația. Dar nici nu se înțeleg între ei! În privința oamenilor care locuiesc pe această adresă, strada Muncii nr.2, va trebui să fac o adresă la DSP, pentru că acolo e focar de infecției TBC. Am în atenție acel caz”, a declarat primarul Nicolaș. În orice caz, situația protagoniștilor articolului nostru este dramatică. TBC-ul, sărăcia, mizeria și lipsa unui adăpost pun în pericol trei suflete. Iar unul dintre ele chiar n-are nici o vină…
