Ediția:: Sâmbătă 15 iunie 2024. Nr. 6649
Ediția:: Sâmbătă 15 iunie 2024. Nr. 6649

O fetiţă ameninţă cu sinuciderea


Gabriela Spiridon, din Focșani, a ajuns ca la doar opt anișori să se gîndească la sinucidere, sătulă de mutările hotărîte de justiție, cînd la tată, cînd la bunicii materni. Dorința copilei este să rămînă pentru totdeauna lîngă Valentin, tatăl său și este îngrozită că, în urma procesului de mîine, va fi smulsă din nou de lîngă acesta și pasată iar bunicilor materni. „Mămăița mă trimitea să cumpăr vin pe ascuns, să nu afle tătăița, că o bătea. Mă duceam de vreo zece ori pe zi, că nu puteam să aduc tot o dată. Mă puneau să spăl vasele și aragazul și-mi ziceau că nu am voie să mănînc cașcaval sau conserve din frigider, că sînt expirate”, povestește fetița despre traiul dus acasă la bunicii din partea mamei. O fetiță din urbea noastră trăiește în fiecare zi cu spaima în suflet că va fi despărțită iar de tatăl său. Că oameni mari vor veni s-o ia din nou de acolo de unde îi este bine și, fără voia ei, o vor duce iar la bunicii săi din partea mamei. Pentru Gabriela, tatăl este practic singurul părinte existent, pentru că mama este de foarte multă vreme plecată în Italia. Fetița nu poate înțelege, pur și simplu, de ce este nevoie să se tot mute atîta timp cît își iubește tatăl și are, alături de el, tot ceea ce își dorește. Åži cum ar putea pricepe un copil o situație care e greu de priceput chiar și pentru adulți?! Cum ar putea pricepe că, în numele legii, justiția zilelor noastre îi tot mută domiciliul cînd într-o parte, cînd în alta… Totul a început în urmă cu trei ani. Părinții ei au divorțat. N-are nici un rost descrierea balamucului creat în timpul derulării divorțului și nici asupra motivelor care au dus la el nu are rost să insistăm. Totul s-ar fi putut sfîrși omenește, astfel încît singurul lucru cu adevărat important din fosta poveste de dragoste – Gabriela – să nu aibă prea mult de suferit. Dar… În prima fază a divorțului, fetița a fost încredințată tatălui. Valentin, plutonier major în cadrul jandarmeriei, s-a bucurat nespus, pentru că mai presus de orice își iubește copila și are toate condițiile să-i ofere o viață fericită. La cîtva timp însă, Pamfeluța, mama fetei, a făcut recurs la Curtea de apel Galați, pentru recîștigarea acesteia. „Timp de doi ani, cît s-a derulat procesul, Gabriela a stat cu fiul meu. În toată această perioadă, mama sa a căutat-o doar de două ori! În doi ani, de două ori! Pînă la urmă a cîștigat procesul și fetița a fost dată mamei. În mai 2003 Pamfeluța a plecat în Italia și a lăsat copilul la părinții ei, care locuiesc într-un apartament cu două camere, în Sud. Aceștia au o situație materială foarte proastă, iar mama fetei n-a mai venit de atunci din Italia”, a spus Mariana Irimia, bunica Gabrielei din partea tatălui. „Bunica din partea mamei era în stare de ebrietate” Despre perioada cît a stat la bunicii din partea mamei Gabriela povestește cu neplăcere. Fetița a spus reporterilor noștri că a încasat deseori bătaie de la „mămăița și tătăița”, ba chiar și de la fiul acestora, de 15 ani, care locuiește în același apartament. „Mă bătea și-mi zicea «biserica mă-tii» și tot felul. Eu n-am mai vrut să mă duc la ei, dar m-au luat. Acolo dormeam pe un fotoliu din ăla care se face pat. Mămăița mă trimitea mereu să cumpăr vin. Mă duceam pe ascunselea ca să nu vată tătița. Åži nu mai vreau să mănînc niciodată fasole, că am mîncat prea multă la ei. Cînd eram mai mică aveam cercei cu steluță și brățară de aur dar mi le-au luat și le-au amanetat fără să-mi ceară voie. Odată a venit mămăița la școală la mine și mi-a fost rușine că era beată tare. Pe mama n-am mai văzut-o de anul treut, de cînd a plecat. Åži nu mai vreau să mă duc la ei deloc. De data asta nu mă mai duc! Dacă mă mai ia de lîngă tata mă arunc în fața mașinii”, a spus Gabriela care a ajuns, se pare, la limita răbdării și cu suflețelul distrus de hărțiuala pe care o îndură. În tot răstimpul acesta însă, a avut o singură mîngîiere: faptul că tatăl său, bunicii și nașii ei au căutat-o mereu, asigurîndu-i tot ceea ce avea nevoie materialicește și, atît cît s-a putut, sufletește. Mărturie stau atît declarațiile date de directoarea grădiniței nr.13, cît și de Crăița Alexandrescu, învățătoarea clasei I de la Åžcoala nr.1 din Sud, unde a fost o vreme fetița. „În această perioadă, Gabriela a fost vizitată săptămînal de bunica din partea tatălui, de tată și de nași. De fiecare dată ei veneau cu pachete care conțineau dulciuri, îmbrăcăminte, jucării. S-au interesat de soarta copilului chiar și prin telefon”, spune directoarea grădiniței, în timp ce învățătoarea fetiței declară, printre altele, că Gabriela a solicitat-o „pe bunica dinspre tată să-i achite diverse bilete de teatru, culegeri, reviste sau să-i cumpere caiete, agende, cărți de povești sau manuale. De fiecare dată cănd a fost vizitată de tată sau alte rude ale acestuia a manifestat bucurie, atașament. În ziua de 25 martie 2004 (cînd fetița a ajuns din nou la tată – n.r.) bunicii din partea mamei cu greu i-au dat ghiozdanul cu cărți. Bunica din partea mamei era în stare de ebrietate. În prezența executorului judecătoresc a refuzat să-i dea îmbrăcămintea copilului”. Degeaba a sesizat Valentin Protecția Copilului, în speranța că cineva va interveni, să-i ajute copila. Degeaba a făcut și reclamație la primărie, cu privire la ancheta socială care, susține el, a fost întocmită incorect. Vara trecută, omul a deschis proces pentru reîncredințarea fetiței și a cîștigat, însă bunicii din partea mamei au găsit de cuviință să ascundă copila undeva printr-un sat de munte. „În martie anul acesta am luat fata, cu executorul judecătoresc, de la școală. A venit cu ce era pe ea, pentru că nimic din lucrurile sau jucăriile pe care i le-am cumpărat noi nu au mai vrut să i le dea. Nu-i nimic, pentru că i-am cumpărat altele, dar ne-am săturat ca fetița să fie hărțuită în halul ăsta”, a spus Mariana Irimia. Pamfeluța, mama fetiței, a deschis însă un recurs în anulare care s-a judecat, dar Gabriela a fost încredințată tot tatălui. „Joia asta avem termen la Galați din nou, pentru că a deschis iarăși un proces. În trei ani, de cînd au divorțat, femeia asta dacă a stat cu copilul cinci luni! Gabriela s-a săturat, a ajuns să ne întrebe cît mai este pînă împlinește 10 ani, ca să poată să aleagă, să spună cu cine vrea să stea, așa încît toată povestea asta să se termine”, a spus Mariana Irimia. „Ce face justiția română?!” Îngrijorat pentru fetița lui și chinuit între atîtea procese, Valentin a ajuns să se întrebe „ce face justiția română”. El nu poate înțelege de ce nu se ține seama de toate realitățile și mai ales de unde au fost scoși acei oameni pe care spune că nu i-a văzut în viața lui, dar care au venit martori prin procese. Mai mult, omul susține că anchetele sociale făcute de referenții din cadrul serviciului public local de asistență socială al primăriei au fost părtinitoare. Unul dintre referenții ce sînt menționați în aceste anchete a spus, de altfel, cu gura lui, că el nu a participat la respectiva anchetă! „De ce eu trebuie să mă plimb prin tribunale, purtat de nu știu cine! Nu știu dacă se poate așa ceva, ca cineva din România să se judece cu cineva care se află pe teritoriul altui stat! Fosta mea nevastă nu are locuință, cum s-a spus la proces! Oameni care nu au fost niciodată la noi au depus mărturie mincinoasă! Pe unde mă duc, toți îmi spun «aveți cale de atac»! Dar aici nu ne luptăm pe o casă, pe o avere, la mijloc e un suflet de copil!Cum poate justiția să încredințeze un copil unui părinte care nu este în țară și nici n-a fost de atîta timp! Nici o hîrtie din aceste procese nu a fost semnată de fosta nevastă, și atunci mă întreb cu cine mă judec? Să fiu lăsat odată în pace să-mi văd de copil, de viață!”, a spus Valentin. Contactat de reporterii noștri, Ionică Tudorache, bunicul din partea mamei s-a arătat destul de necomunicativ. El a afirmat totuși că vrea să creasc fetița. „Voi face mereu recurs, pînă cîștig. El nu i-a dat fetei nici măcar pensie alimentară. Fata mea vrea fetița și i-a trimis mereu bani. Åžtiu eu, nu taică-său o vrea pe fată, o vrea bunică-sa”, a declarat bărbatul. La mijloc se află însă Gabriela, o fetiță de doar opt anișori, care nu încetează să-și mîngîie tatăl și să-i fure cîte un pupic. Spune că dacă va fi din nou despărțită de el, se sinucide. Totuși, ai ei încă mai cred în justiție. Iar justiția română nu omoară copii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?