Directorul Centrului de Îngrijire și Asistență Măicănești, Aurelia Marinescu, a făcut ieri un adevărat scandal reporterilor noștri care și-au permis să sosească la instituția pe care o conduce, fără să o anunțe dinainte! Ea a considerat că ziariștii au dat dovadă de un adevărat tupeu pentru că au dat curs unei sesizări făcute de doi asistați. În opinia directoarei Marinescu, asistații din respectivul centru nu au voie să vorbească cu presa decît cu acordul și în prezența sa! Motivul vizitei reporterilor noștri a fost sesizarea asistaților Ion Lascu, de 70 de ani și Gina Stan, de 40 de ani, primul fără ambele brațe iar cealaltă imobilizată într-un fotoliu rulant, care susțin că nu le rămîne decît să se sinucidă dacă se va adeveri zvonul că vor fi despărțiți. De 15 ani, între ei s-a creat o legătură afectivă foarte puternică și spun că nu înțeleg să trăiască unul fără celălalt. Ion Lascu și Gina Stan, asistați ai Centrului de Îngrijire și Asistență din Măicănești au mai intrat în atenția mass-mediei cu aproximativ doi ani în urmă, cînd au fost despărțiți pentru prima dată. Gina a fost mutată la Căminul Atelier Odobești, pe motiv că poate beneficia de terapie ocupațională iar Ion a rămas în centrul de la Măicănești. În urma articolelor apărute în presă și a emisiunilor de la televiziune, femeia a fost adusă înapoi, alături nea Lascu, cu care trăiește un într-un fel de concubinaj de peste un deceniu și jumătate. Recent, lor le-a ajuns la ureche un zvon conform căruia în curînd, Gina urmează să fie dezinstituționalizată și trimisă acasă. „S-au lansat zvonuri prin cămin că după luna august o parte din bolnavi vor pleca acasă, printre care sînt și eu. Ar fi o mare tragedie pentru mine cît și pentru Ion Lascu, care fără ajutorul meu va fi vai și amar de capul lui. Dacă mă va trimite acasă nu ne rămîne decît să ne sinucidem. Eu, dacă mă desparte de Lascu îmi pun capăt zilelor!”, a declarat Gina reporterilor noștri. La rîndul său, nea Lascu a spus că nu-și poate închipui viața fără femeia alături de care trăiește de 15 ani. „Dacă o trimite pe Gina de aici nu știu ce-o să mă fac! Gina mă bărbierește, ea mă îmbracă, ea mă îngrijește. Dacă Gina pleacă, eu rămîn fără mîini. Nu vreau să mă despart de ea!”, a spus bărbatul. Ei susțin că deja au început să fie cerute semnături asistaților care urmează să fie dezinstituționalizați, dar că Gina a refuzat să semneze. „Sîntem amenințați mereu, sîntem considerați mai rău ca animalele. De doi ani, de cînd a venit directoarea asta e teroare cu noi! Timp de 15 ani am stat liniștiți, nu ne-a deranjat nimeni. De cînd a venit femeia asta, nu se mai poate! Vor să mă trimită acasă, dar mama e paralizată la pat, fratele este handicapat iar tata operat. Plus că nu mă pot deplasa cu căruțul acolo! Iar de Lascu nu vreau să mă despart nici în ruptul capului. De atîta timp îl ajut din toate punctele de vedere! Nu pot descrie sentimentele pe care le am față de el. Zice directoarea că pot să plec liniștită că de aia are personal angajat, ca să îngrijească bolnavii. Dar Lascu are demnitatea lui, s-a obișnuit cu mine, de ce să ne despartă?!”, a spus, supărată, Gina Stan. Mai mult, femeia susține că directorea Marinescu i-ar fi zis că poate să scrie la toată țara fiindcă oricum, pe ea (pe directorea Marinescu-n.r.) n-o s-o dea nimeni afară… Fără brațe de la 16 ani Ion Lascu este veteranul căminului de la Măicănești. A fost internat acolo pe 7 noiembrie 1959. De atunci au trecut 45 de ani, timp în care spune că a dus-o „și bine și rău, că așa-i cînd ajungi printre străini, mai ales cînd nu poți să te ajuți singur”. Omul a învățat să trăiască fără ambele brațe. I-au fost amputate cînd avea doar 16 ani. Momentul în care s-a electrocutat a însemnat practic sfîrșitul mersului firesc al vieții sale. „Nu mai puteam să învăț. Nu puteam nici să muncesc. Atunci m-am dus să cer un loc într-un cămin și m-au trimis în Vrancea. O vreme am stat în Focșani, cînd funcționa căminul acolo. Apoi am fost mutați în Măicănești. Cu mine aici mai sînt vreo doi sau trei de pe vremea aia”, spune Ion Lascu. Cu timpul, bărbatul și-a format deprinderi care ar lăsa mut de uimire orice om întreg. A învățat să scrie ținînd creionul între dinți. A reușit să-și folosească ciotul mîinii stîngi pentru prinderea diverselor obiecte. A fost o vreme cînd omul și-a pus singur chiar și murături, din care îi plăcea să mănînce peste iarnă… Inteligent, a reușit să lege cu vremea amiciții cu colegii de suferință iar despre momentul în care Gina a apărut în instituție își amintește într-un fel aparte. „De aproape 15 ani s-a internat aici la cămin Gina, care se deplasează într-un cărucior. Văzîndu-mă în situația în care sînt s-a oferit să mă ajute la tot ce îmi era necesar. Avînd un ajutor sigur din partea lui Gina am crezut că mi-a pus Dumnezeu mîna în cap, dar ce păcat că nori negri se abat asupra noastră iar noi nu putem să ne apărăm singuri. Stăm și ne plîngem necazul unul altuia, fără nici o speranță de mai bine”, spune, nefericit, nea Lascu. Paralizată în urma unei explozii Gina trecuse cu puțin peste 20 de ani cînd i s-a întîmplat nenorocirea. Locuia împreună cu familia sa – soțul și doi copilași mici – într-un apartament în București. Datorită unor acumulări de gaze, locuința a explodat. Familia i-a murit. A murit și noua viață ce o purta în pîntec. Iar ea a paralizat. A revenit la viață după cîteva luni de comă. Nici un tratament de recuperare n-a dat rezultate și a rămas să-și ducă zilele într-un fotoliu rulant. A ajuns la căminul de la Măicănești pentru că acasă la ea, în satul Covrag, comuna Tănăsoaia, nu avea cine să-i poarte de grijă. „Aici la cămin mi-am găsit liniștea și mulțumirea sufletească alturi de ceilalți. L-am întîlnit pe Ion Lascu, fără mîini, pe care îl ajut de atunci din toate punctele de vedere, inclusiv la WC”, spune femeia. Tot ce își mai dorește de la viață este să fie lăsată să trăiască mai departe alături de omul pe care îl îngrijește și pe care l-a îndrăgit. Ea crede că handicapul fizic este nesemnificativ față de handicapul sufletesc pe care o să-l aibă dacă va fi despărțită de nea Lascu. Mai mult, este disperată că va ajunge fără voia sa în casa părintească unde susține că nu are nici un fel de condiții corespunzătoare stării în care se află. Contactată de reporterii noștri, Maricica Tăslăuanu, referent social la Primăria Tănăsoaia a declarat că Gina are dreptate. „Condițiile de la ea de acasă sînt precare. Casa are trei camere, arată bine pentru că au fost oameni harnici la viața lor. Dar acum, mama ei este paralizată, imobilizată la pat. Taăl este operat recent. Mai are un frate de 50 de ani, cu handicap locomotor. Nu au nici un ajutor din partea nimănui iar tatăl nu vrea să-și dea acordul ca Gina să fie adusă acasă. Satul este izolat iar casa este situată undeva la capătul lui. Nu cred că Gina se va putea deplasa în cărucior pe acolo. Dar dacă se dorește reintegrarea, noi am început să-i căutăm însoțitor. Nimeni din familie nu va putea să o îngrijească”, a declarat Maricica Tăslăuanu. „Gina este o persoană foarte rea” Reporterii noștri au reușit pînă la urmă să aibă o discuție cît de cît civilizată cu directorarea Marinescu, la sediul Serviciului Public Județean de Asistență Socială Vrancea. În prezența șefei sale, Daniela Nicolaș, conducătoarea azilului s-a mai temperat, spunînd că cei doi protagoniști trebuiau să vină la ea dacă aveau o problemă, nu să se apuce să sesizeze presa. „Spun că vor să stea împreună dar asta este numai un paravan. Au venit de nenumărate ori la mine să-mi spună să-i țin despărțiți, nu în aceeași cameră. Åži să știți că se ceartă și se bat de foarte multe ori. Gina este o persoană extrem de rea. El nu are curajul s-o recunoască. Gina nu se adaptează, nu te lasă să o iubești”, a declarat Aurelia Marinescu. Cum era de așteptat, a negat că celalalte aspecte semnalate de asistați, cum ar fi cenzurarea corespondenței, lipsa accesului la informare și spionarea telefoanelor cînd aceștia apucă să le dea, ar fi adevărate. Cu toate că fiecare din cei 65 de asistați din căminul pe care îl conduce are afecțiunea lui, uneori și psihică, directoarea Marinescu este revoltată că „le-am spus de atîtea ori să se înțeleagă ca frații, dar nu vor. Așa, din afară, situația este sensibilă, dar ar trebui să veniți să stați trei zile în instituție să vedeți ce este de fapt. Åži cît de grea este munca de aici”, a spus Aurelia Marinescu, susținîndu-și în continuare ideea că dacă vor să vină în instituție, ziariștii trebuie să o anunțe musai înainte. Daniela Nicolaș, șefa SPJAS, i-a sugerat însă să-și reconsidere atitudinea și a dat asigurări că Gina și nea Lascu nu vor fi despărțiți. „E o strategie națională care spune că pînă în 2007 trebuie să facem dezinstituționalizări. SPJAS face evaluarea tuturor asistaților ca să stabilească gradul de independență a acestora. Chiar și așa, dacă nu avem unde să-i ducem, nu-i ducem. Nu este un lucru stabilit că Gina va pleca. Sîntem la faza de anchete sociale. În cazul lor o să găsim o variantă. În nici un caz nu-i vom despărți, dacă ei doresc să stea împreună”, a declarat directarea SPJAS Vrancea.
