Pãnceanului Tudor Cosovãț par sã i se potriveascã o mulțime din proverbele pesimiste ale românilor, de la cel cu „cîte bube rele, toate-n…”, pînã la „unii au noroc cu carul, numai eu cu…paharul”. Cînd „Monitorul de Vrancea” a scris prima oarã despre el, avea numai un ganglion inflamat. De la un bãrbat sãnãtos, cu nevastã și copil, ducînd un trai decent, a ajuns acum pe patul spitalului cu ambele picioare amputate, de la o artritã. În partea dreaptã a maxilarului i-a fost localizatã o tumorã, iar dupã operație i-a rãmas o gaurã. Soția l-a pãrãsit, luînd și copilul, iar rudele sînt plecate prin țãri strãine. Trãiește din ajutorul de la stat și dã vina pentru toate necazurile abãtute asupra lui pe condițiile grele de la locurile unde a muncit, dar și pe bãuturã și țigãri, care nu l-au lãsat sã agoniseascã vreun ban. Pãnceanul Tudor Cosovãț are 47 ani și de cîteva sãptãmîni viața sa se scurge în chinurile unor operații care i-au dat șansa de a supraviețui, dar în urma cãrora nu mai e întreg. Din cauza artritei, medicii i-au amputat mai întîi piciorul stîng, în urmã cu douã sãptãmîni, pentru ca zilele trecute sã fie nevoiți sã facã aceeași intervenție și la piciorul drept, avînd în vedere cã infecția s-a extins. Bãrbatul a fost supus unei intervenții chirurgicale care a durat mai bine de o orã, în timpul cãreia medicii s-au strãduit sã elimine în totalitate infecția care i-a afectat cele douã picioare și care îi putea fi fatalã. De parcã nu ar fi fost de ajuns, în aceeași zi, bãrbatului i-a fost curãțatã și partea dreaptã a maxilarului în care i-a fost localizatã tumora și unde acum are o gaurã, de la un ganglion inflamat, care mai apoi a plesnit. „Provin dintr-o familie care nu a dus lipsã de nimic și am fost un om normal pînã anul trecut. Cred cã vina îmi aparține mie pentru cã nu mi-am ascultat pãrinții așa cum trebuia și am fãcut totul dupã capul meu. Am muncit mult, cinstit și totuși nu am reușit sã agonisesc mai nimic din cauza bãuturii și a țigãrilor”, ne-a declarat Tudor Cosovãț, care cu toate cã este bolnav continuã sã fumeze. Partea mai grea a vieții sale a început dupã moartea mamei sale, cînd bãrbatul a fost nevoit sã munceascã. Toate aceste boli pe care le-a cãpãtat, Cosovãț le pune pe seama condițiilor grele în care a muncit. Soția l-a pãrãsit pentru cã era bețiv Tudor Cosovãț crede cã a fost pãrãsit de nevastã pentru cã el bea prea mult. Acum duce dorul copilului pe care nu l-a mai vãzut de zece ani. De cînd se aflã pe patul spitalului, bãrbatul nu a fost vizitat de nimeni, singurele rude în viațã fiind fratele și sora lui care sunt plecați de mai mult timp în Austria, la muncã. El se chinuie și cu un ulcer mai vechi, pentru care trebuie sã își cumpere medicamente de la farmacie din ajutorul oferit de primãria Panciu de numai 660.000 lei, bani care însã nu îi ajung decît pentru cîteva medicamente. Cu puținii bani oferiți de persoanele care îl observã la intrarea spitalului, Cosovãț mai reușește sã își mai cumpere un flacon de ranitidinã, pentru ulcerul care îl supãrã. Cu toate cã are foarte mare nevoie de bani, pacientul nu primește pensie, el nefiind pensionat pe caz de boalã. La momentul cînd „Monitorul de Vrancea” a scris prima datã despre acest om suferind, sora lui nu știa de situația în care se aflã, dar între timp a aflat și a vorbit telefonic cu unul dintre asistenții spitalului. Acum, cã sora lui a luat la cunoștințã situația în care se aflã, bãrbatul sperã ca aceasta sã îi cumpere și lui mãcar un cãrucior și niște cîrje care i-ar fi de mare ajutor. Sãrbãtorile pascale care tocmai au trecut nu au adus nici o liniște sufleteascã în sufletul bãrbatului necãjit, care parcã a fost uitat de Dumnezeu. Dacã ajungi sã îl privești în ochi pe Tudor Cosovãț, îți lasã impresia cã așa a fost dintotdeauna și nu îți trece prin minte cã și el a fost cîndva un om normal care a avut o familie și nu a dus lipsã de nimic. Cu toate acestea, Tudor Cosovãț nu renunțã sã spere și așteaptã în continuare zile mai bune.
