Apartamentul Ceciliei B., de 79 de ani, din Focșani, a devenit de ceva vreme o adevãratã bombã ecologicã, situatã chiar în spatele Primãriei. Femeia și-a transformat fãrã voie locuința într-un mare WC, care pute de mutã nasul vecinilor, ori de cîte ori deschide ușa. Cecilia nu mai are pe nimeni, refuzã orice comunicare cu lumea și nu iese din casã decît ca sã-și plimbe pãpușa și s-o ducã la cofetãrie. Voluntarii Filialei de Cruce Roșie au reușit zilele trecute sã-i scoatã totuși din casã fostei profesoare ligheanele pline cu gunoi și viermi, precum și rahatul pe care aceasta îl ținea depozitat în pungi, lîngã aragazul din bucãtãrie. Lumea care o cunoaște pe Cecilia nu poate sã n-o compãtimeascã. Din prestanța pe care a avut-o odatã prin poziția sa de profesoarã de limba românã, n-a mai rãmas nimic. Poate doar o amintire timidã, ascunsã în sufletele celor ce i-au fost învãțãcei… Mințile femeii au rãmas la rîndul lor fixate în acele vremuri în care își privea copiii de la catedrã. Cu aceeași dragoste își înconjoarã acum unicul „copil” rãmas, o pãpușa veche, cine știe cînd și de unde primitã. Este fetița sa pe care, chiar așa neînsuflețitã, Cecilia o hrãnește, o spalã, o îmbracã și o duce la plimbare. „A fost profesoarã la Liceul nr.3 din Focșani. Åžtiu cã a fost mereu o fire dificilã iar acum, dupã atîția ani s-a mai adãugat ceva. Uneori are și momente de luciditate, dar credem cã cel mai bine pentru ea ar fi sã fie internatã periodic pentru tratament timp în care sã i se igienizeze apartamentul. Am fãcut și un memoriu în decembrie 2003, cã ne era fricã sã nu sãrim în aer, fiindcã lãsa gazul deschis”, a spus administratora blocului. Mizeria din locuința Ceciliei a cam scos din rãbdãri vecinii care sînt convinși cã aceasta a devenit un atentat la sãnãtatea lor. Cum nu lasã pe nimeni sã-i treacã pragul, ei nu au putut decît bãnui dezastrul dinãuntru prin mirosurile ce se revarsã din apartament și prin gîndacii care s-au înmulțit ca ciupercile dupã ploaie. Nici mãcar femeia care îi duce din timp în timp cîte o strachinã cu mîncare nu a reușit sã vadã vreodatã la adevãrata dimensiune, nenorocirea din casa Ceciliei. „N-am intrat niciodatã pînã în bucãtãrie, numai în hol am stat. Miroase groaznic, baia de serviciu e plinã de rahat. Ea se așeazã și face în lighean și apoi îl duce la WC. Cred cã suferã demult de ceva psihic, dar așa pierdutã este de anul trecut. Ne este milã de ea, dar nici așa sã trãim cu mizeria la nas nu se poate”, a spus Maria Dițã, una din vecinele Ceciliei, în timp ce alta este de pãrere cã „ar trebui fãcut ceva pentru dînsa. Ar putea sã stea la azil fiindcã are bani, sau undeva unde sã poatã fi îngrijitã. Au fost oameni care au vrut sã aibã grijã de ea în schimbul apartamentului, oameni serioși, dar i-a alungat pe toți”. Åži, ca și cum mizeria în care viețuiește nu ar fi destulã, fosta profesoarã și-a rãtãcit și actele. Nu mai are nici mãcar buletinul cu care sã-și poatã ridica pensia, așa cã a rãmas sã-și ducã zilele din mila vecinilor. Cecilia nu mai are nici mãcar curent electric. Din cauza datoriilor pe care le are, lumina i-a fost tãiatã. Rahatul scos cu forța din bucãtãrie Disperați cã nimeni nu intervine, vecinii s-au adresat zilele trecute Filialei de Cruce Roșie în speranța cã instituția va reuși sã gãseascã o cale de rezolvare a situației. Cu greu, femeia cu mințile rãtãcite le-a dat totuși drumul voluntarilor în casã. A început sã protesteze însã vehement în momentul în care a vãzut cã aceștia încep sã-i care afarã gunoaiele. Åži, în timp ce voluntarii simțeau acut nevoia unor mãști de gaze, Cecilia vocifera în gura mare respirînd în voie. Dacã în hol și în sufragerie se putea vedea cît de cît o ordine, bucãtãria și baia erau pline de rahat, urinã și ligheane cu gunoi în care mișunau viermii. Preșurile din bucãtãrie bãlteau pur și simplu, iar dupã aragaz, femeia depozitase pungi pline cu propriile excremente. Fiecare milimetru din respectiva încãpere era mînjitã de scursuri scîrboase care puțeau îngrozitor și din ce în ce mai tare, pe mãsurã ce erau mișcate din loc. Sumedenie de gîndaci negri de bucãtãrie au început sã-și caute adãpost fugind pe pereți și înãuntrul mobilelor de bucãtãrie. O imagine desprinsã parcã din cele mai de groazã filme. O realitate cu atît mai cruntã, cu cu cît se confundã acum cu personalitatea dezolantã a celei care a fost odatã, pentru generații, un model de urmat… Trecutul în care încã trãiește Cei mai în vîrstã dintre vecinii Ceciliei își amintesc cã familia ei a fost a treia care s-a mutat în bloc. Femeia a locuit împreunã cu pãrinții sãi, pe care i-a îngrijit pînã și-au dat sufletul. Apoi a ales sã trãiascã singurã, chiar dacã, zice-se, ar fi existat și-n viața sa un pretendent. „Familia ei se trage din Jariștea, tatãl ei a fost polițist. A murit la 80 de ani, apoi a murit și maicã-sa. Se zice cã sediul primãriei din Jariștea ar fi casa lor. Au mai avut o casã pe strada Cotești, care a fost demolatã. Ea a avut un apartament pe Cuza Vodã, chiar deasupra de unde a fost Casa Cãrții, pe care l-a vîndut și s-a mutat aici cu pãrinții. Are bani la bancã, are și pensie dar ce folos, dacã nu are acte ca sã poatã sã-i scoatã”, povestesc vecinii. Trecutul s-a dus iar prezentul cumplit în care trãiește inconștient Cecilia îi îngrijoreazã și îi și întristeazã pe cei care o cunosc. Pentru toatã lumea este cît se poate de clar cã femeia are mare nevoie de ajutor specializat. De un tratament urgent care, cine știe, o va putea face sã conștientizeze dezasatrul în care a ajuns sã-și ducã zilele.
