Ești din Vrancea, te pricepi la vinuri; vrei, nu vrei, n-ai ce face! 🙂 Până și în sediul din Strasbourg al Parlamentului European, într-un separeu pentru vizitatori, unde erau servite mâncăruri și vinuri fine, decizia finală a fost tot la mine. Noroc cu soțul din dotare, care de la a doua ieșire în oraș m-a inițiat în vin (prima ieșire a fost la un pahar de coniac cu boabe de cafea).
Ce am căutat eu și colega Oana la Strasbourg? Am căutat să răspundem invitației domnului europarlamentar Dan Nica, şeful delegaţiei române în grupul europarlamentar al Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D). Am fost alături de colegi din presă din Buzău, Galați și Tulcea într-o vizită care a îmbinat în cel mai pozitiv mod utilul cu plăcutul.
În primul rând că, pentru prima dată în viață, am stat la un hotel de 5 stele – Maison Rouge – iar acum mă gândesc ce greu îmi va fi să mă întorc la apartamentele închiriate prin Airbnb și pensiunile unde ne cazăm în vacanțele noastre de oameni simpli :). Parcă încep să înțeleg apetența pentru lux a „președintelui vostru”, care se vrea acum șef la NATO… că tot vorbim de instituții europene, mă rog, euro-atlantice.
În al doilea rând că, tot pentru prima dată în viață, am ajuns în Franța și, deși eram puțin reticentă, pentru că auzisem ceva despre lipsa de politețe a francezilor, pot spune că toți, dar absolut toți francezii cu care am interacționat au fost amabili, politicoși, serviabili, indiferent că a fost vorba despre hotel, restaurantele unde am mâncat (și băut vin din Alsacia), magazine, Parlamentul European, etc.
În al treilea rând că – haideți, ați înțeles ritmul de acum -, tot pentru prima dată în viață, am ajuns în sediul din Strasbourg al Parlamentului European (mai e un sediu la Bruxelles – nici acolo n-am fost, și mai sunt ceva structuri administrative ale PE pe la Luxemburg – nu, nici acolo nu…). Care e faza cu atâtea sedii? Păi, cică francezii nu vor nici în ruptul capului să renunțe la banii pe care îi aduce funcționarea în Strasbourg a legislativului fără drept de inițiativă legislativă (da, da, am scris bine). Asta deși cea mai mare parte a activităţilor comisiilor parlamentare se derulează la Bruxelles.
Am zis „cică”, nejurnalistic, pentru că informația plutește în aer, nu e transmisă oficial, așa că o dau și eu, cum am auzit-o.
Dar stați! Ce ziceam de legislativul fără drept de inițiativă? Vedeți, nefiind interesată direct de instituțiile astea europene, plecam de la premisa falsă că numindu-se Parlament European, reiese că parlamentarii europeni inițiază legi și le aprobă sau nu. Ei bine, fals! Am aflat că de fapt Comisia Europeană, condusă acum de Ursula von der Leyen, dornică de un nou mandat, așadar Comisia are drept de inițiativă legislativă. Mai exact:
1. Comisia Europeană transmite o propunere Consiliului și Parlamentului European.
2. Consiliul și Parlamentul adoptă o propunere legislativă fie în primă lectură, fie în a doua lectură.
3. Dacă cele două instituții nu ajung la un acord după a doua lectură, se convoacă un comitet de conciliere.
4. Dacă textul convenit de comitetul de conciliere este acceptabil pentru ambele instituții în a treia lectură, se adoptă actul legislativ.
5. Dacă o propunere legislativă este respinsă într-una dintre etapele procedurii sau dacă Parlamentul și Consiliul nu pot ajunge la un compromis, propunerea nu se adoptă și procedura se încheie.
Mai multe aflați aici – https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/decision-making/ordinary-legislative-procedure/
Asistând de sus, de pe locurile pentru vizitatori, la discursurile europarlamentarilor, care vorbeau despre războaiele din Ucraina și Gaza, despre politicile europene din domeniul agricol, despre legislația pentru apărare a Uniunii Europene și producția de armament, despre imigranți și criza de mediu, despre extinderea UE spre alte țări, despre creșterea prețurilor și a inegalității sociale în Europa, despre dependența de gazul rusesc, ascultând așadar toate astea, nu am putut să nu mă gândesc că, deși alegerile europene par cele mai puțin luate în serios de către români, oamenii de acolo decid soarta noastră, a tuturor.
Gazda noastră, domnul Dan Nica, a criticat în plenul Parlamentului European importurile de alimente, în special fructele şi legumele din ţările non UE, din cauza nivelului mare de pesticide. Europarlamentarul PSD a mai cerut, în cadrul aceleiaşi intervenţii, şi interzicerea importurilor produselor siderurgice din ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană, pe motiv că nu respectă standardele de mediu. E și normal, mă gândesc, reprezentând, totuși, Galațiul, unde se află combinatul siderurgic. „Vreau să văd că sunt luate în acest consiliu măsuri de interzicere a importurilor din ţări din afara Uniunii Europene, produse care nu respectă standardele europene, fie că vorbim de cereale, fie că vorbim de fructe, fie că vorbim de legume, care sunt pline de pesticide, iar unele dintre ele sunt modificate genetic. Dacă nu luăm măsuri, punem pe butuci şi agricultura Uniunii Europene, şi agricultura României, dar în special vom otrăvi cetăţenii europeni cu aceste produse toxice. Opriți importurile de produse siderurgice – oțel, aluminiu, ciment, – dar și de îngrășăminte chimice, din țări care nu sunt membre UE, pentru că aceste țări nu respectă standardele de mediu”, a spus Dan Nica, în plenul Parlamentului European.
Slovacul Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei Europene, a vorbit despre „securitatea economică” a UE și despre „competiția neechitabilă” cu importurile din țări non-UE, în special China, Šefčovič remarcând intervenția europarlamentarului român Dan Nica.
Am fost impresionată de dimensiunile și arhitectura Parlamentului European, dar și mai mult m-a impresionat importanța subiectelor puse în discuție în plen. Cred că așa, de la Focșani, nu-ți poți da seama, oricât ar încerca presa să transmită, ce se întâmplă în instituțiile europene. Nu-ți poți da seama că de la etichetarea unor produse, la renunțarea la ambalajele din plastic până la crearea unei armate europene, toate sunt decise în cadrul unor instituții despre care nu știm aproape nimic și cărora aproape că nu le acordăm vreo importanță. E mai important, pentru mulți dintre noi, administratorul de la bloc decât Ursula von der Leyen (prezentă și ea la dezbaterile din Parlamentul European). Dar nu administratorul decide câte milioane de vaccinuri trebuie să achiziționeze fiecare țară membră UE sau dacă mai poți cumpăra fructe de pădure în ambalaje de unică folosință, dacă agricultorii vor mai primi subvenții sau dacă vom mai putea circula cu automobile pe motorină/benzină.
Au fost întâlniri și cu doamnele europarlamentar Maria Grapini (care mi s-a părut complet diferită față de personajul creat de presă) și Rovana Plumb.
Au fost și plimbări prin Strasbourg, cu narcise pe malul râului Ill, afluent al Rinului, cu magnolii și case ca de turtă dulce, cu biserica protestantă Sfântul Toma, la a cărei orgă a cântat Mozart, cu catedrala Notre-Dame, impresionantă prin dimensiuni, arhitectură și vederea deasupra orașului, după ce urci vreo trei sute de trepte în spirală. Au fost și mulți oameni ai străzii, mai bătrâni sau mai tineri, dormind pe saltele cu sau fără câini.
Au fost și prețuri foarte mari, probabil pe măsura veniturilor miilor de angajați de la Parlamentul European.
Au fost și povești ale colegilor din presă, oameni plăcuți, care ne-au făcut zilele interesante.
Alături de Oana, le mulțumesc tuturor, îi mulțumesc domnului europarlamentar Dan Nica (vrâncean la origine, din Panciu, căruia îi dorim baftă în alegeri, dacă va mai candida), lui Cornel, care probabil a avut niște sosii, de vreme ce a reușit să fie peste tot :).
