Sufăr de empatie. E boală grea. Se manifestă prin exagerata punere în locul celuilalt. Celălalt nefiind neapărat un om.
Lângă sediul nostru crescuseră niște copăcei. Ieșeau așa, ca niște zănatici, din beton și-aveau rădăcinile înfipte-n bloc. Țineau umbră și adiau povești când bătea vântul. Lăsau păsările să se odihnească pe crengile lor și lumi de insecte să-și vadă de treburi. Înainte să înceapă modernizarea spațiului din zonă, au fost tăiați. Iar eu am plâns. Am găsit două bucățele din ei, rămase în urma drujbelor. Le-am luat și am urât.
Zilele trecute, un pisoi mic, alb, cu numai câteva pete negre, stătea zgribulit, parcă bolnav, strâns în el, pe iarba rece și umedă de lângă un bloc. La vreo 3 metri mai încolo, mai era unul la fel de mic, de zgribulit și de parcă bolnav, dar negru. „Mai era unul, dar l-am găsit mort. Cred că le dă cineva otravă. E lumea rea, doamnă, e lumea rea”, îmi zice o femeie, care venise să le dea apă curată. Dârdâiam și eu odată cu ei, mă zgribuleam și parcă mă îmbolnăveam; de răutatea lumii.
Vreți să știți cum am trăit războiul din Ucraina? Cum îl trăiesc pe cel din Israel/ Gaza. Nu că s-ar fi terminat cel din vecini, dar… Merg pe stradă, plimb câinele, întind rufe la uscat, beau cafea și plâng în cap. Câteodată lacrimile îmi ies prin ochi și-atunci măcar nu mai văd așa de bine. Dar tot simt carnea sfâșiată de explozia bombelor, tot simt viața ieșind din copiii lăsați fără mâncare și apă, tot simt sângele scurgându-se prin găurile lăsate de gloanțe, tot simt groaza oamenilor răpiți, torturați, tot simt expulzată întrebarea: „Eli, Eli, lama sabactani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părasit?!”.
E boală grea empatia asta. Și am simțit-o și joia trecută, la Ateneu, când am fost să văd filmul „Libertate”. Simțeam cum mi se strânge inima și îmi țineam lacrimile cu servețele. De ce nenorociri sunt capabili oamenii, de ce abominațiuni, de ce atrocități…. Greșită mai e specia asta.
La Focșani au fost prezenți, pentru a discuta cu publicul, regizorul filmului, Tudor Giurgiu, și unul dintre actorii din rolurile principale, focșăneanul Iulian Postelnicu. Sala a fost plină, mai ales cu elevi veniți alături de profesoarele Carmen Ion (predă limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani) și Gabriela Obodariu (predă istorie la Colegiul Național „Al.I. Cuza” din Focșani). În sală au fost însă și oameni din generațiile care au trăit Revoluția din 1989, căci despre acest moment din istorie este vorba în film, „inspirat din evenimente reale întâmplate la Sibiu, în decembrie 1989”.
Mărturisesc că de când l-am văzut pe Iulian Postelnicu în „Oameni de treabă”, mă uit la orice film care îl are pe generic, drept urmare am văzut și mini-seria „Spy/Master” de pe HBO, iar acum „Libertate”. Uitasem însă de Tudor Giurgiu, iar joi seară m-am bucurat să-l văd impecabil în dialogul cu oamenii din sală, în explicațiile despre documentarea pentru film, producție, actori etc.
„Libertate” e un film de văzut. E un film de văzut cu proprii copii mai măricei care, poate, te mai întreabă „cum era pe vremea ta” și nu înțeleg când le spui că nu erau telefoane mobile, program non-stop la televizor, internet și, acolo, lăsată la urmă, libertate.
Aveam 11 ani și 9 luni la Revoluție. Ascultasem cu tătaia la radio Europa Liberă despre evenimentele de la Timișoara, dar, în mintea mea de copil, nu încăpea ideea că era posibil să se întâmple ceea ce a urmat. Și totuși, a urmat. Și am fost fericită. Mi-am luat sora și unul dintre verișori, ne-am pus tricolorul pe braț și am mers în Piața Unirii. Ai noștri erau ocupați cu pregătirile pentru înmormântarea unei rude care murise zilele acelea, nu știau că noi strigam „Jos Ceaușescu” și „Libertate!”.
Pentru mine a fost Revoluție. Alții numesc altfel evenimentele acelor zile. Dar eu m-am simțit parte a ceva uriaș și înțelegeam, cât poți înțelege la nici 12 ani, că ceea ce se întâmpla ne va schimba viețile.
Sper ca elevii prezenți în sală nu doar să fi înțeles măcar puțin din ce s-a întâmplat atunci, dar să fie curioși să afle mai multe și să înțeleagă că ordinea e ceea ce nu aveam noi e inversă, începe cu Libertate!
Din distribuția „Libertate” fac parte unii dintre cei mai cunoscuți și apreciați actori români, aflu dintr-un comunicat transmis luni de TIFF – Transilvania International Film Festival. Pe lângă Iulian Postelnicu, îi veți mai vedea pe Mirela Oprișor, Alex Bogdan, Alexandru Papadopol, Alex Calangiu, Andreea Grămoșteanu, Cuzin Toma, Leonid Doni, Andi Vasluianu, Ștefan Iancu sau Ionuț Caras.
Filmul, mai arată sursa citată, a câștigat anul acesta Premiul pentru Cel mai Popular Film Românesc la TIFF, Premiul CICAE la Sarajevo, Premiul Juriului Ecumenic la Cinefest Miskolc și Premiul pentru cele mai bune costume și decoruri (semnate de Viorica Petrovici, respectiv de Vali Ighigheanu) la Waterloo Historical Film Festival.
A fost selecționat în mai multe festivaluri de film internaționale care vor avea loc toamna aceasta în Europa și SUA.
Evenimentul de joia trecută de la Focșani a fost organizat de Centrul Cultural Vrancea, instituție din subordinea Consiliului Județean.
