Aproape trei ani de judecată și două soluții diametral opuse în dosarul unui focșănean, administrator de firmă, acuzat de mai multe infracțiuni în legătură cu modul în care înțelesese să își administreze afacerea. În vârstă de 38 de ani, focșăneanul a fost inițial condamnat în 2021 la 5 ani şi 2 luni închisoare cu executare, în condițiile în care era și recidivist, fiind obligat totodată să plătească Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vrancea 26.639 lei, plus accesoriile fiscale până la data achitării efective, reprezentând despăgubiri civile. În martie anul trecut, în apel, s-a dispus rejudecarea, iar la distanță de un an și puțin peste, s-a dispus o altă soluție, pe considerentul că administratorul nu a încălcat totuși legea.
Acestuia i se imputa că, în perioada 17.03.2015 – 31.12.2017 nu a achitat către stat obligații fiscale în sumă de 572.110 lei, prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile, dar și că şi-a acordat avantaje financiare cu ocazia efectuării de către societate, de operațiuni de achiziții bunuri – îmbrăcăminte, încălțăminte, vacanţe, sejururi, mobilier exotic etc, efectuând plăţi directe cu cardul, evidenţiate în extrasele de cont și pentru care nu a prezentat documente justificative, în sumă totală de 438.198 lei, sumă nedestinată realizării de venituri impozabile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 83.466 lei reprezentând impozit. Vrânceanul a recunoscut tot, însă a avut și explicații. Astfel, acesta a precizat că toate cheltuielile fuseseră reale și că existau inclusiv documente care atestau achiziționarea de materiale de construcţii, dat fiind specificul firmei, de executare a construcţiilor de clădiri rezidenţiale şi nerezindenţiale.
În ceea ce privește cheltuielile deductibile, administratorul a punctat că şi excursia din Thailanda pe care a achitat-o cu bani din firmă a fost înregistrată la îndrumarea contabilei, iar ceea ce erau considerate cheltuieli pe produse exotice fuseseră de fapt achiziția unui mobilier de birou şi de articole legate de obiectul de activitate al firmei (încălțăminte, bocanci, salopete etc.). În cauză s-au efectuat expertize, concluzia instanței în raport de acestea fiind că faptele pentru care inculpatul fusese condamnat nu sunt de natură penală, ci ţin de răspunderea disciplinar contravenţională în legătură cu care putea fi sancţionat de către organul de control fiscal, motiv pentru care se impune achitarea acestuia pe considerentul că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.
„(…) achită pe inculpatul (…) pentru săvârşirea infracțiunilor de evaziune fiscală, folosirea cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, delapidare, (2 acte materiale), art. 272 alin. 1 lit. b) din Legea 31/1990 rep. cu aplic.art.35 al.1 C.pen. (2 acte materiale) (…) rejudecare, întrucât fapta nu există. (…) instanţa urmează să lase nesoluționată acţiunea civilă promovată de Statul Român – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – prin DGRFP Galați – AJFP Vrancea. Menţine măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa (…) prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra cotei parte de 3/16 din imobilul dobândit de inculpatul (…) prin succesiune, respectiv un apartament în suprafaţă de 44,13 m.p. (…) situat în Focşani (…), până la concurenţa sumei de 351.605,72 lei. Cu drept de apel în termen de 10 de zile la comunicare”, se arată în sentință.
Foto cu rol ilustrativ, sursa: Raten-Kauf – https://pixabay.com/ro/
