Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608
Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608

VIDEO: Doamna profesoară Ana-Maria Norocea a prezentat cartea fratelui său, iar eu vreau să mă mut (definitiv) în bibliotecă

Cine o fi George Cornilă? Ia, să vedem, să căutăm, mi-am zis după ce am văzut invitația Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”, la o nouă lansare de carte, de data aceasta „Hașdeu. Duhuri”, apărută la editura Polirom, în colecția Biografii romanțate. Am găsit un interviu pe canalul de YouTube – O mie de semne, secțiunea Biblioteca lui Gelu, și m-am apucat de ascultat.

George Cornilă m-a ținut în ascultare mai întâi prin voce, caldă, calmă, și apoi prin poveștile despre Focșani, despre „explorarea orașului, a Bibliotecii Județene, a Muzeului de Științele Naturii și a Muzeului de Istorie”, despre „timpul petrecut la țară, paradisul copilăriei”, teme „explorate și exploatate” în scrierile sale. Vă recomand interviul, pentru că scriitorul focșănean spune lucruri foarte interesante despre sine (printre altele că a fost jurnalist, secretar general de redacție și redactor-șef) și despre cărțile sale.

Lansarea de care vă spuneam s-a petrecut vinerea trecută, la Galeriile de Artă din Focșani, iar alături i-a fost lui George Cornilă sora sa, doamna Ana-Maria Norocea, doctor în filologie și profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Al.I.Cuza” din Focșani.

Ce expresie de bucurie era pe fața doamnei Norocea, cu ce mândrie își privea fratele și cât de frumos a vorbit despre cartea lui… Dumnezeule! Ascultam, priveam și nu-mi venea să cred că un om poate vorbi liber atât de limpede, de cursiv, de expresiv, cu atâta bogăție de informație, dar atât de accesibilă. Aș fi vrut să nu se oprească din povestit despre „literatura bântuită de stafii, de spectre”, despre duhul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, „un gurmand al vieții”, despre „deliciile literare” din cartea fratelui său și despre evenimentul la care participam ca „degustare beletristică”.

Dar ce m-a convins să cumpăr cartea, ba să și stau la rând pentru un autograf, au fost aceste cuvinte ale doamnei profesoare: „Am găsit în carte o interpretare frumoasă a imaginii bibliotecii (…) (ca) spațiu al duhurilor. Dacă vrei să te întâlnești cu spirite din trecut, nu ai nevoie de medium, spune cartea, ci pur și simplu mergi într-o bibliotecă și acolo vei întâlni duhuri. Toate acele duhuri se află între coperțile cărților, care așteaptă să fie deschise și să fie citite. E o întâlnire între spirite, între duhuri. Mai mult decât atât, Hașdeu, când stă și citește, are, din când în când, impresia că întâlnește un spirit într-un alt mod, și anume când simte cumva curent trecându-i pe la ureche, pe la ceafă… E semn că un spirit a venit să citească alături de el, un spirit care n-a avut prilejul să citească acea carte, pentru că a apărut după ce el a pierit, și vine acum, să fie alături de un cititor mai norocos și să descopere ceea ce au scris urmașii săi”.

Cărțile mi-au fost prieteni în copilărie și adolescență. Doamnele de la Biblioteca pentru copii ajunseseră să-mi dea cărți „din depozit”, pentru că nu prea mai aveam ce să citesc de pe rafturile „normale”. Le priveam intrând pe ușa de unde aveau să revină cu comorile mele, doar ale mele (my precious!), și mă simțeam unică, privilegiată. Citeam nesătulă, nedorind să mă întorc în realitatea urâtă a vieții pe care o duceam atunci.

În vacanțele de la țară mergeam cu patru, cinci cărți, pentru că mai multe nu aveam voie să împrumut, și așa, doamnele bibliotecare făceau o excepție cu mine; strângeam în poală mere, pere, prune, iar în camera din mijloc a casei bunicilor citeam în răcoare, fără să vreau să mă mai întorc vreodată acasă. În apartamentul bunicilor din Focșani adormeam citind și dormeam pe fugă, așteptând să se facă dimineață ca să mă întorc la iubitele mele, cărțile. Ele m-au ținut cu mintea (cât de cât) întreagă, în coșmarul care a fost viața mea în acei mulți ani.

Vă mulțumesc pentru cuvinte, doamna profesoară, vă mulțumesc pentru carte, domnule George Cornilă. M-am apucat s-o citesc, deși mai aveam alte trei cărți cărora le jurasem credință: Dacopatia și alte rătăciri românești, de Dan Alexe, (pe care am cumpărat-o de la recent deschisa librărie Humanitas), Pentru cine bat clopotele, desigur Ernest Hemingway, Jules Verne și călătoriile sale extraordinare, o carte apărută în 1962 la editura Tineretului, în care scriitorul preferat al copilăriei mele este (ca să vedeți coincidență) personaj de roman.

Cu plăcere i-am ascultat la evenimentul de vineri, vorbind despre cartea „Hașdeu. Duhuri” și despre scriitorul George Cornilă, pe domnii Culiță Ioan Ușurelu, scriitor, președintele Asociației culturale „Salonul literar”, Petrache Plopeanu, profesor, doctor în filologie, și publicistul Radu Borcea, o prezență mereu agreabilă. Ultimele menționate, dar desigur nu cele din urmă, sunt doamnele prof. dr. Livia – Silvia Marcu, directorul Casei Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea și colegă de cancelarie, după cum s-a prezentat, cu doamna profesor Norocea, și doamna directoare a Bibliotecii Județene, Oana-Raluca Boian.

Familia scriitorului i-a fost alături, cu emoție, cu dragoste, oferind celor prezenți apă, cafea și prăjituri, sporind astfel firescul și familiaritatea care au dat farmec evenimentului. I-au fost alături foști profesori, foști colegi de școală, prieteni din Focșani, „orășelul pe aleile căruia încă se plimbă copilul George, veșnic la vârsta marilor speranțe”.

Succes, domnule George Cornilă! Vă mai așteptăm.

Sursa foto de la eveniment, cu mulțumiri: Facebook/ Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

Video, cu recunoștință: Atlas TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?