Mihai Bolovan, originar din Jariștea, a donat sânge prima dată la vârsta de 18 ani. Deși au trecut 42 de ani de atunci, bărbatul încă vine la Centrul de Transfuzie Sanguină (CTS) Vrancea cu aceeași dorință de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Cea care ne-a adus în atenție această poveste este medicul Elena Dumitriu, directorul CTS Vrancea: „domnul Bolovan este un donator fidelizat. Donează de la 18 ani și are o grupă rară de sânge, 0 Negativ. Are peste 300 de donări. A fost donator și de trombocite pe aparatul de afereză și răspunde afirmativ de fiecare dată când este solicitat de noi‟. Am stat și noi de vorbă cu Mihai Bolovan pentru a-i afla povestea. Cu zâmbetul pe buze, bărbatul spune că viața lui a fost… „cu urcușuri și coborâșuri‟.
După ce a absolvit clasa a VIII-a, Mihai Bolovan a ales să meargă la Marină, la Galați, însă nu și-a finalizat studiile. În decursul anilor a lucrat ca sudor și… bucătar. Când a venit vremea să-și întemeieze o familie, s-a căsătorit, însă fericirea n-a durat prea mult pentru că soția i-a murit. S-a recăsătorit iar din ambele căsnicii au rezultat 8 copii. „Acum sunt despărțit‟, spune ușor resemnat bărbatul. „Am căutat mereu să ajut, să fiu un om simplu, cu credința în Dumnezeu. Am ținut posturi până am socotit că m-a părăsit Dumnezeu. Când mi-am pierdut drumul, mi-am pierdut și o parte din credință. Nu mai cred ca înainte‟, recunoaște Mihai Bolovan.
Donator de sânge fidel
Dăm timpul înapoi cu 42 de ani pentru a afla motivul pentru care Mihai Bolovan a donat prima dată sânge. „Aveam 18 ani când am donat prima dată și țin minte că trebuia să văd neapărat un meci. Fiind microbist, juca Steaua în Cupele Europene, îmi doream neapărat să văd meciul. Lucram la Filatură și nu aveam nicicum să lipsesc, așa că am găsit o portiță: donarea de sânge! Un prieten mi-a propus să mergem pentru că ne dădea o zi liberă dacă donam. Am donat, am primit bani și ne-a fost scutită ziua. Așa am putut vedea meciul‟, povestește bărbatul.
Având o grupă rară de sânge, 0 Negativ, Mihai Bolovan este persoana la care reprezentanții CTS Vrancea apelează în situațiile în care este nevoie de grupa lui de sânge. „Grupa mea de sânge este foarte rară, 0 Negativ. Am donat pentru cei cu diabet, pentru copii, am donat și pentru victime ale accidentelor. Țin minte că, pe vremea cât încă lucra la centru, doamna doctor Hanță m-a rugat să donez sânge pentru o femeie din Adjud care avusese un accident. N-am refuzat. După ce am donat, a venit familia pacientei și mi-a mulțumit, lucru care m-a emoționat‟, mai spune Mihai Bolovan.
O dată la 2, 3 sau 6 luni, vrânceanul merge la CTS Vrancea pentru a dona sânge, spunând că, după fiecare donare, se simte mai… „ușurat‟. Cu toate că are peste 300 de donări de sânge la activ, bărbatul încă mai are o oarecare reticență față de ac, pe care o depășește rapid, știind că face o faptă bună. A ajuns deja la al 5-lea sau al 6-lea carnet de donator și nu are de gând să se oprească aici. Atât timp cât starea de sănătate îi va mai permite, Mihai Bolovan este hotărât să vină la CTS Vrancea ori de câte ori poate.
„Pentru mine, donarea de sânge este ceva normal. Și eu am primit foarte mult ajutor în viață, și consider că acesta este ajutorul pe care-l pot oferi. Spre exemplu, domnul Cătălin Dumitru Toma, președintele Consiliului Județean Vrancea, a fost vecin cu mama. De câte ori am apelat, trecând prin situații delicate, nu pot să spun că nu m-a ajutat. Deci chiar cel mai iubit dintre pământeni, eu așa îi spun, nu c-a fost vecin cu mama și-l cunosc de copil, dar este un super om, un om aparte, nobil. N-am cuvinte, nu pot să-l descriu‟.
Așadar, Mihai Bolovan le transmite un mesaj tuturor: „îi sfătuiesc pe toți să meargă să doneze. Este nevoie de sânge. Fac un bine nemaivăzut. Sunt oameni care, din cauza lipsei de sânge își pierd viața, și este păcat. Mulți ar dona, dar le este frică. Și eu am emoții, dar nu se întâmplă nimic rău. Voi dona cât este nevoie și cât pot. Am fost și sunt ajutat și este păcat să nu ajut la rândul meu‟, spune Mihai Bolovan care le transmite tuturor angajaților de la CTS Vrancea „putere de muncă și înțelegere‟.
