Focșăneanul Rareș Fătu, șahistul devenit fotbalist de top!

0
88

Tânărul şi talentatul fotbalist focşănean Rareş-Daniel Fătu, în prezent fundaş central de mare perspectivă în Italia, la Parma, a venit într-o scurtă vacanţă la Focşani pentru a se bucura de revederea familiei, cea care întotdeauna i-a oferit cu o deosebită căldură, pe lângă o educaţie ireproşabilă pentru viitorul om şi cetăţean, şi un sprijin constant şi fără rezerve pentru viitorul fotbalist.

A început să practice fotbalul în Focşani încă de la cinci ani, la CSM Focşani unde l-a avut antrenor pe Mircea Lazăr, și cu care a devenit campion naţional în 2014 şi vicecampion naţional în 2015, a participat competiţii Mundialito în Portugalia şi Spania (un gen de campionat mondial pentru cluburile de copii), a ocupat locul al treilea la competiţia pentru copii şi juniori mici Cupa Danone Hagi, în 2018, ocazie cu care antrenorii Academiei de fotbal Hagi au pus ochii pe el şi în 2019, când era jucătorul CSM Focșani 2007 l-au transferat la această structură sportivă fanion unde nu numai că s-a integrat repede, dar şi s-a remarcat printre cei mai buni și a intrat în lotul echipei U 16 ca titular pe postul de fundaş central,Iată cum l-au prezentat reprezentanţii clubului constănţean la un moment dat: Rareş îşi urmează pasiunea. Ca şi cum, în fiecare zi, s-ar naşte din nou şi ar lua totul de la zero! Merge pe urmele visului său – acum, nu mâine, nu puţin mai târziu, nu când mai creşte!

Când avea 13 ani a fost declarat cel mai bun fundaş din ţară la categoria lui de vârstă. Apoi Rareş a ajuns căpitanul naţionalei României de juniori U 16. A urmat apoi pasul cel mare spre consacrare – transferul la PARMA.În jocul lui Rareş regăseşti câte ceva din Alexandru Boc, Costică Ştefănescu, Miodrag Belodedici, Gică Popescu, de la noi, sau Giacinto Facchetti, Franz Beckenbauer, din lume. La apariţiile în faţa porţii adverse aduce aminte de Dudu Georgescu.

El joacă foarte bine fotbal dar este şi foarte bun la învăţătură, participând la olimpiadele de matematică şi limba şi literatura română. În perioada când a lucrat sub bagheta regelui Gheorghe Hagi, antrenorii şi profesorii de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa se puteau contrazice – şi unii şi ceilalţi fiind convinşi că ei au dreptate. Antrenorii considerau că pentru Rareş fotbalul este totul în viaţă iar profesorii, la fel de convinşi, erau de părere că pentru adolescentul cel silitor, învăţătura este totul în viaţă. Puteau să creadă altceva când la Evaluarea Naţională luase 9,70 la matematică şi 9,80 la limba română iar în timpul cursurilor era atât de preocupat de învăţat?

Dintre actualii fani ai fotbalistului Rareş-Daniel Fătu, puţini ştiu că în copilărie a cochetat şi cu şahul, dovedind şi în sportul minţii multă agerime, tenacitate, viziune largă şi de perspectivă, echilibru şi rezistenţă psihică în momentele dificile, preocupare pentru a avea el mereu iniţiativa. Printre obiectivele scurtei lui vacanţe, amintindu-şi de instructor de şah de altă dată, a fost şi vizita pe care mi-a făcut-o la Centrul de dezvoltare personală a copiilor SmartSchool Soare. A fost o deosebit de plăcută surpriză nu numai pentru mine ci şi pentru copii. Majoritatea nu ştiau nimic de performanţele lui, dar câţiva erau oarecum în temă, iar fraţii David-Mihai şi Ioan-Alexandru Andrei cunoşteau şi unde joacă, şi pe ce post, şi ce vârstă are şi bineînţeles că surpriza vizitei lui Rareş pentru ei a fost şi mai plăcută.

Au fost mai multe surprize plăcute printre cei prezenţi, una fiind cea a mamei lui Andrei Nicolau, copilul care a început pregătirea la şah din anii de grădiniţă, când Rareş era deja avansat şi încă mai practica regele jocurilor. Doamnei Nicolau, ca oricărei mame a unui copil care începe ceva nou în viaţă, la primele zile ale venirii lui Andrei la şah i s-au întipărit bine diferite aspecte din acele zile. Unul dintre aceste aspecte, rămas ascuns într-o cută a memoriei, a fost figura băieţelului Rareş, cu faţa luminoasă şi prietenoasă, care s-a relevat acum după mai mulţi ani la întâlnirea cu adolescentul înalt, maturizat dar la fel de modest, zâmbitor, atent şi prietenos.

Nici Rareş nu a fost scutit de surprize plăcute. În afara faptului că au fost câţiva care ştiau despre el, deşi erau mult mai mici (unul dintre ei chiar a făcut remarca Eu nici nu eram născut când Rareş venea la şah), pentru fostul şahist au fost scoase de la naftalină două culegeri cu două realizări şahiste din copilăria lui. Una dintre ele era un mat foarte rapid dat de Rareş în deschidere, inclus într-o culegere pentru predarea temei Maturile începătorului. Plăcerea de a reconstitui deschiderea pe tabla de demonstraţie a avut-o David-Mihai Andrei pentru că şi acesta are în această culegere o contribuţie remarcabilă, cu alte exemple.

A doua realizare, mult mai elevată, este o poziţie pe tabla de şah concepută de Rareş, care răspundea unui test de şah artistic (iniţiat în 2006 în Revista vrânceană de şah VRANŞAH de candidatul de maestru Vasile Dragomanu din Buzău) cu următorul enunţ: Concepeţi o poziţe pe tabla de şah în care având câte o singură piesă din fiecare categorie (regele, regina, un turn, un nebun, un cal şi un pion) să puteţi da mat la prima mutare cu fiecare dintre aceste piese, mai puţin cu regele. Adversarul, poate avea oricâte piese, chiar şi numai regele. Se cere ca prin mutarea pieselor, regele propriu să nu fie în şah sau să se facă vreo altă mutare neregulamentară.

O altă surpriză pentru Rareş a fost faptul că printre părinţii micuţilor şahişti s-a aflat şi campionul olimpic la tir Alin George Moldoveanu, pe care Rareş îl simpatizează foarte mult. Acesta este tatăl cursantului la şah Robert-Andrei, aflat în căutarea unui sport care să i se potrivească atât ca talent cât şi ca pasiune. Ca talent, şahul i se potriveşte. Rămâne de văzut pe parcurs pasiunea…

Ultima surpriză pentru Rareş a fost promisiunea că ii voi da câte un exemplar din cele două culegeri atunci când vor fi tipărite. Una dintre ele (cea cu testul de şah artistic), fiindcă este mai mică, va fi gata până la sfârşitul lunii august dar sper să fie tipărită până la plecarea în Italia.

Fotbalul şi învăţătura erau preocupările principale nu doar ale tatălui sau copilului ci ale întregii familii de foarte mult timp. Îmi amintesc că în perioada când venea la şah, tatăl lui Rareş mi-a făcut o solicitare originală, pe care nu a mai făcut-o nimeni, nici până atunci, nici de atunci. Solicitarea de care am amintit se referea la predarea elementelor de tactică şi strategie care să-i fie folositoare în fotbal. Bineînţeles că am luat totul în serios şi, deşi era o noutate pentru mine, am încercat să fac tot ce îmi stătea în putinţă să realizez acest lucru. Mai ales că încă de pe atunci se simţea că o mână nevăzută a fotbalului trage o aţă nevăzută la capătul căreia era Rareş. Să îi urăm concetăţeanului nostru mult succes, consacrare internaţională rapidă, şi să-l vedem căpitan de echipă şi la naţionala mare.

Anton SOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here