Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

VIDEO! „Jurnal de Salvator”, sau cum 12 oameni au fost scoși din iad, suspendați pe corzi, deasupra unui râu în fierbere

Vineri seară, în zona Culmea Frumoasele din Nereju s-a dezlănțuit potopul. Un torent format într-o clipă, din ploile abundente, a umflat apele Zăbalei și a prins 12 oameni, izolați pe o limbă de pământ, în mijlocul apelor. Toți cei 12 captivi – oameni muncitori, angajați pentru lucrări de împădurire, după cum au recunoscut rudele lor, și-au petrecut noaptea înghesuiți într-un vagon forestier. Trei femei, nouă bărbați. Cel mai tânăr – 16 ani, cei mai vârstnici – doi bărbați de 70 de ani, toți au trăit probabil cea mai lungă noapte din viață, pentru că apa putea ajunge la ei în orice clipă.

Operațiunea de salvare la care au participat zeci de salvamontiști și jandarmi montani din Vrancea, Bacău și Covasna, dar și 21 de pompieri de la ISU Vrancea, precum și 5 voluntari din Nereju, a început a doua zi, devreme, în condiții meteo total nefavorabile, pe un teren inaccesibil. Restul e deja istorie! Imaginile din timpul operațiunii par desprinse dintr-un film cu efecte speciale și cascadorii, iar povestea cu happy end, din ziua de sâmbătă, a fost pentru mulți dintre salvatorii implicați, probabil, cea mai dificilă acțiune din carieră.

Despre acțiune și cum au fost trăite acele momente, chiar de cel care a coborât pe frânghii, peste apele învolburate ale Zăbalei, pentru a-i salva pe cei 12, povestește Marius Adrian Coviltir, șef formație Salvamont Vrancea, pe pagina de facebook Munții Vrancei:

„Vineri 18 iunie 2021, în jurul orei 19, un apel 112 semnala prezența pe cursul râului Zăbala în zona Nereju-Frumoasele, a unui grup de 12 persoane, 11 adulte și un minor, blocate de viitură pe o mică insulă. Au fost alertate forțe de intervenție specifice, ale Salvamont și ISU Vrancea.

Drumul de acces fusese afectat de asemenea de viituri, deplasarea în zonă fiind una anevoioasă. Condițiile meteo și terenul dificil au zădărnicit eforturile salvatorilor din acea seară. S-a încercat traversarea apei cu un TAF, dar este luat de ape, tractoristul este salvat în ultimul moment, apa depășea 3 metri.

Au fost reluate acțiunile de salvare în dimineața următoare începând cu ora 6.
Ploaia abundentă și plafonul jos erau nefavorabile unei intervenții aero, astfel a fost adoptată metoda evacuării pe tiroliană.

Nivelul apei era fluctuant, așa că o intervenție rapidă era necesară, în orice moment construcțiile firave în care se adăposteau cei 12 puteau fi măturate de șuvoaie. Distanța mare, aproximativ 30 de metri, precum și dificultățile de comunicare generate de zgomotul apei au îngreunat mult instalarea dispozitivului amintit.
Tiroliana, acest ansamblu de transport, presupune montarea mai multor corzi între două puncte fixe, deplasarea făcându-se cu ajutorul unor scripeți și centuri sau hamuri. Întinderea corzilor a devenit o provocare, iar soluția, una inedită, aș zice, a fost folosirea unei lansete de pescuit, care în mâna unui pescar iscusit (coleg pompier) a dat rezultate maxime.

Când credeam că am depășit principala piedică, o alunecare de teren violentă, ce survine exact la locul acțiunii, ne obligă să ne retragem în grabă, abandonând echipamentele și tot ce amenajasem.
Panica se instalează în rândul persoanelor izolate, văzând retragerea noastră în grabă. Se ia decizia solicitării de sprijin suplimentar. După o atentă observare se consideră terenul stabil, iar în jurul orelor 14 se reiau lucrările și în mai puțin de o oră totul este pregătit.

Stresul și tensiunea ating cote maxime, pe deoparte ploaia continua, debitul râului era mereu în creștere, iar riscul și responsabilitatea de pe umerii Echipei Salvamont era maxim.

Legăturile corzilor pe capătul dinspre insulă erau făcute de o persoană necunoscută, de vreo 60 de ani, fără nicio legătură cu domeniul și care își primea instrucțiunile prin portavoce, în tot acest haos al ploii.
Iar eu trebuia să fiu calm, calculat, responsabil de viața a doisprezece persoane și dispus să testez tiroliana deasupra unui râu în fierbere, ce rupea constant din maluri.

La ora 15 ajung în mijlocul apei, alături de sinistrați, a căror moral crește brusc, invers proporțional cu al meu.
Este greu de descris sentimentul atunci când trec rapid, de la confortul unei lumi accesibile, la izolarea în mijlocul unui râu dezlănțuit.
Să aranjezi pe fiecare: ham, role, carabiniere, cască, vestă de salvare, și toate astea pe o ploaie câteodată torențială, e un pic cam mult, dar la ora 17:15 trec cu bine înapoi pe mal după ce toți cei 12 erau în siguranță. Unii cu ochii închiși, alții făcând glume, toată lumea a fost cooperantă și grăbită să-și părăsească locuința lacustră.

Mulțumesc pentru profesionalism și determinare colegilor alături de care am lucrat: Mariana și Ionuț, colegilor De la ISU și Jandarmeria Vrancea și desigur întregii Formații Salvamont Vrancea. Toți aceștia au făcut ca în această seară 12 oameni să ajungă acasă în siguranță la familiile lor.

Jurnal de Salvator, 19 iunie 2021″

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?