După aproximativ 29 de ani în care și-a dedicat viața salvării oamenilor, animalelor și bunurilor materiale, comandantul echipajului de descarcerare al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) „Anghel Saligny‟ al Județului Vrancea, plt. adj. șef Marian Cernica, se pregătește să pună haina militară în cui, însă nu înainte de a ne povesti ce au însemnat acești ani pentru el și ce „moștenire‟ lasă generațiilor viitoare de pompieri care vor trece pragul ISU Vrancea. După ce a absolvit cursurile Liceului Tehnologic „ G.G. Longinescu‟, profil Mecanică și întreținerea utilajelor de prelucrare a lemnului, Marian Cernica s-a înscris la
Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu‟ Boldești, alegând ramura conducător auto. „După finalizarea studiilor militare, am primit gradul de sergent major și m-am prezentat la Batalionul DETA de Grăniceri, apoi, de la 1 septembrie 1995, am cerut mutarea la Grupul de Pompieri «Anghel Saligny» al județului Vrancea, actualmente Detașamentul de Pompieri Focșani. La 1 iunie 2021 se vor împlini fix 27 de ani 8 luni și 18 zile, de când lucrez aici‟, povesteșteMarian Cernica, cu un ușor regret privind în urma anilor care s-au scurs mult prea repede.
„Îmi doream să salvez cât mai multe vieți‟
Ca proaspăt absolvent al școlii militare, Marian Cernica și-a dorit să iasă cât mai mult în evidență, dovedindu-le atât colegilor, cât și superiorilor săi, profesionalismul, devotamentul și dorința de a salva vieți. După o scurtă perioadă de timp în care a fost încadrat pe autospeciala de stingere, Marian Cernica avea să devină comandatul echipajului de descarcerare al ISU Vrancea. „În 2000 a venit prima autospecială de descarcerare. La acel moment se cunoșteau foarte puține detalii despre descarcerare. Desigur că și înainte de 2000 erau accidente rutiere, însă nu erau la fel de multe autovehicule pe traseu, nici atât de puternice precum sunt în zilele nostre, iar accidentele nu se întâmplau atât de des‟, explică Marian Cernica.
Pentru a afla cât mai multe despre Descarcerare, Marian Cernica, împreună cu colegii săi de la acea vreme, au urmat un Curs de prim ajutor calificat, descarcerare și operațiuni de salvare, la Târgu Mureș, sub îndrumarea lui Raed Arafat. „Cinci luni mai târziu am primit o autospecială de descarcerare, pe care personal am ridicat-o de la București, este vorba despre un Mercedes Vito echipat cu toate accesoriile de care este nevoie la un accident rutier: foarfecă hidraulică, depărtător hidraulic, cilindru hidraulic, o combinată care înlocuiește depărtătorul și foarfeca, echipament de susținere a unui mașini răsturnate și multe altele. Autospeciala cu care acționăm în prezent este adusă în 2020 de la Cluj, echipamentul din dotare este de ultimă generație, fiind atât electric, cât și hidraulic, iar greutatea echipamentelor a scăzut undeva la 1 kilogram, astfel încât să poată fi manevrat cu ușurință‟, explică Marian Cernica.
Prima descarcerare: „O Dacie 1300 intrase în coliziune cu o căruță plină cu lemne‟
Prima descarcerare la care a particpat Marian Cernica a fost la Dumbrăvița, acolo unde o mașină, Dacia 1300, a intrat în coliziune cu o căruță plină cu lemne. „Aveam o autospeciala DAF cu o unealtă combinată, un depărtător și un cilindru depărtător. Intervenția în sine nu a fost dificilă, însă a fost marcantă. O Dacie 1300 a intrat într-o căruță încărcată cu lemne, autovehiculului îi sărise parbrizul după cheder, iar pasagerului din dreapa îi fusese secționată artera de la gât, leziune care îi provocase decesul. Când ajungi la locul accidentului și vezi că persoana nu mai are semne vitale, te simți dezamăgit într-un fel pentru că nu ai putut să o salvezi, însă, în fața lui Dumnezeu nu ne putem feri‟, considerăMarian Cernica.
De la acea primă intervenție, au trecut mulți ani; mașinile au evoluat, motoarele lor fiind din ce în ce mai puternice, ceea ce, din păcate, a condus la un număr tot mai mare de accidente rutiere soldate cu victime a căror viață nu a mai putut fi salvată. „Am ajuns într-o perioadă în care ne grăbim permanent și nu mai avem timp de noi‟, observă Marian Cernica.
Lipsa experienței la volan nu este singura cauză a producerii accidentelor rutiere grave. Comandatul echipajului de descarcerare al ISU Vrancea este de părere că motoarele puternice, dorința conducătorului auto de a-și demonstra „calitățile‟ fie în fața pasagerului din dreapta, fie în fața celorlalți participanți în trafic, dar și lipsa vitezei de anticipare a mișcărilor din trafic, sunt printre principalele cauze ale producerii accidentelor de circulație. „Îmi place să spun că descarcerarea este legătura dintre viață și moarte. Noi, echipajul de descarcerare și de prim ajutor suntem ca o familie, depindem fiecare unul de celăalt. Ca și comandat de echipaj, trebuie să stai în afara perimentrului, astfel încât să observi totul, și să-ți ajuți echipa. Echipajul care pleacă la o intervenție este format din comandatul de echipaj, servant 1 și conducător auto, și se pleacă cu o autospecială de descarcerare, o autospecială SMURD și un ASAS mediu‟, explică Marian Cernica.
Permanenta luptă cu moartea
Pasionat de șah, un sport al minții care i-a oferit ocazia să participe și să câștige câteva competiții la nivel de amator, Marian Cernica spune că în toți acești ani a învățat să lucreze cu secundele. „Fiecare secundă este foarte importantă atât pentru echipaj, cât și pentru persoanele implicate în accident. E ca la o partidă de șah: trebui să gândești și mutările adverdarului, dar și următoarele tale trei mutări. Ultimul caz mai deosebit la care am intervenit, a fost un accident rutier produs pe E85. Erau patru auto implicate, două persoane încarcerate într-un auto și încă o persoană încarcerată în alt auto. Am făcut o triere a victimelor. Pe unul dintre conducătorii auto, l-am verificat, am simțit că nu are semne vitale, am văzut pasagerul din dreapta care gemea, inconștient, am procedat la descarcerarea lui. Un coleg aflat în timpul liber, a venit și mi-a spus că șoferul are puls. Imediat după ce am descarcerat pasagerul din dreapta, am mers și l-am descarcerat și pe el. La ceva timp aveam să aflu că, de fapt, conducătorul auto trăiește, și pasagerul din dreapta a murit la spital‟, povestește Marian Cernica.
De-a lungul timpului, Marian Cernica a participat, alături de echipa lui, la diverse concursuri de descarcerare din țară, întorcându-se acasă cu trofee și medalii, echipa de descarcerare a ISU Vrancea ajungând să se claseze, într-unul dintre ani, pe locul IV pe țară la o competiție care a avut loc la București. „Este o meserie frumoasă pe care, însă, nu o poți practica cu profesionalism dacă nu ai calmitate, compasiune și dorința de a salva. Înainte, pompierii mergeau numai la stins incendii, din 2004, când Pompierii s-au unit cu Protecția Civilă, și am devenit Inspectoratul pentru Situații de Urgență, pompierii sting incendii, salvează vieți omenești, animale, merg în misiuni acvatice, merg și pe munte… pompierii fac de toate‟, spune Marian Cernica.
Când l-am întrebat cum va arăta ziua în care nu va mai trece pragul unității, Marian Cernicami-a răspuns: „Nu pot să spun că va fi o zi fericită. Mai bine de jumătate din viață mi-am petrecut-o aici. Cândva, la intrarea în Detașament, aveam o pancartă pe care scria: «Cazarma noastră, casa noastră». Ce planuri de viitor am?! În primul rând îmi doresc multă sănătate, iar colegilor mei cât mai puține evenimente… Am o vorbă: Cât stă mașina de la pompieri în curte, este bine pentru fiecare. Le doresc colegilor misiuni cât mai puține și să rămână la fel de uniți ca și până acum, iar șefilor le doresc multă sănătate și le mulțumesc că există și că ne acceptă așa cum suntem‟.
Pentru că în curând își va pune haina militară în cui, îi dorim lui Marian Cernica pensie lungă și multă sănătate!
