Îi place să spună despre el că este rocker. Fire liberă, pasionat de colecționat și de motoare, agent-șef principal de poliție Daniel Ungureanu a înființat, în 2003, primul club al motocicliștilor din Vrancea, „Wanderers‟, club care funcționează și în prezent. După ce a absolvit Școala Militară de Subofițeri de Poliție de la Câmpina, Daniel Ungureanu a fost repartizat în Covasna, la Târgu Secuiesc. După 7 ani, despărțirea de Covasna a fost destul de grea. Au urmat apoi aproximativ 13 ani și jumătate în care focșăneanul a activat la Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS) Vrancea, iar din 2016 lucrează în cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă Vrancea.
„Am stat acolo 7 ani, cât a stat Brad Pitt în Tibet‟
În anul 1995, după ce a încercat să se înscrie la armată, Daniel Ungureanu a ales Școala Militară de Subofițeri de Poliție de la Câmpina. Avea 20 de ani. „Mă bucur să spun că fac parte din cea mai numeroasă generație de polițiști. Din Vrancea au fost aproximativ 120 de elevi, iar în alți ani erau câte 10-20 de vrânceni la școala de subofițeri. Am avut parte de colegi deosebiți. Am fost clasa 611, singurii din toată istoria școlii care ne-am strâns la 20 de ani de la absolvire. N-am fost toți, însă întâlnirea a fost incredibilă. Am dat timpul înapoi cu 20 de ani‟, povestește Daniel Ungureanu.
Imediat după absolvirea Școlii Militare de la Câmpina, Daniel Ungureanu a fost repartizat în județul Covasna, mai precis în Târgu Secuiesc. Timp de 7 ani a făcut naveta de la Ojdula, la Târgu Secuiesc, însă nu regretă alegerea făcută. „Am stat acolo 7 ani, cât a stat Brad Pitt în Tibet‟, spune polițistul glumind. În 2003, Daniel Ungureanu a revenit în Vrancea, angajându-se la SAS. Polițistul vrâncean spune că a avut ocazia de a sta la câțiva metri distanță de George W. Bush, fost președinte al SUA, în timpul unei vizite oficiale în România. „Misiunea a avut loc mai întâi la Constanța, acolo unde Bush s-a întâlnit cu Băsescu, peședintele României de la acea vreme, iar mai apoi ne-am îndreptat spre București. Am fost polițiști adunați din toată țara pentru a asigura paza coloanei oficiale pe întregul traseu. A fost interesantă misiunea în tot ansamblul ei, plus că Bush a trecut la câțiva metri distanță de noi‟, mai spune Daniel Ungureanu.
Turul României pe motocicletă
Timpul petrecut la Târgu Secuiesc l-a ajutat pe Daniel Ungureanu să-și descopere pasiunea pentru motoarele pe două roți. „Prima motocicletă pe care am avut-o a fost MZ, model ETZ, 125 cc, fabricație RDG. Acum am o motocicletă Suzuki, model V-Storm, 1000 cc. În 2003 am înființat primul club moto din Vrancea, numit «Wanderers» (Rătăcitorii), care funcționează și în prezent. Din banii de la cotizație, de 2-3 ori pe an, mergeam cu cadouri la Casele de copii din județ. Timp de doi ani, în 2018 și 2019, m-am implicat și am reușit ca cea mai mare întâlnire moto care are loc în România să se țină în Vrancea, în Tabăra de la Gălăciuc‟, spune Daniel Ungureanu.
Posesor al unei motociclete de tip enduro-touring, Daniel Ungureanu spune că este adeptul plimbărilor lungi, preferând mai mult drumurile forestiere, neasfaltate. Deși nu este un împătimit al vitezei excesive, un incident petrecut în Munții Vrancei l-a determinat pe polițistul vrâncean să acorde și mai multă atenție mersului cu motocicleta. „S-a întâmplat într-un punct în care, cu câteva zile în urmă avusese loc un accident, în urma căruia a rămas o pată de ulei pe asfalt. Pentru că plouase, nu am mai văzut pata, și mi-a fugit spatele motocicletei. Deși aveam 30-40 de kilometri la oră, am avut câteva coaste fisurate care m-au ținut pe dreapta aproximativ 2 luni. Din acel moment fug de drumurile lungi, drepte, de șes. Prefer drumurile accidentate de munte‟, spune Daniel Ungureanu. Au urmat apoi multe călătorii cu motorul, Daniel Ungureanu putându-se lăuda cu faptul că a făcut turul României, parcurgând 3.000 de kilometri pe parcursul a 8-10 zile.
Ore de „cultură muzicală‟ predate de prof. Liviu Topală
Elevului Daniel Ungureanu îi plăcea să citescă, dar nu cărțile din programa școlară, după cum singur o recunoaște. Spune că îi este recunoscător profesorului de istorie Ionel Sârbu, fost diriginte la școala generală, pentru că i-a deschis apetitul pentru istorie. În timpul unei ore de dirigenție, într-o clipă de „neatenție‟ „în loc să-i spun «tovarășu diriginte», i-am spus «tată». Pur și simplu am înghețat. În același timp mi-am dat seama că reprezenta ceva pentru mine, și asta pentru că tata a fost un om deosebit, el insuflându-mi pasiunea de a colecționa‟, spune polițistul. Pentru el, „rock-ul era o formă de evadare, acum cred că este un simplu curent. Atunci cred că era un mod de a spune «NU» societății. Țin minte că mergeam la concert la sala Polivalentă la Compact. Mă regăseam total în descătușarea aceea incredibilă‟.
Daniel Ungureanu își amintește cu drag de vacanțele de vară din anii 1992-1993, când tinerii din Focșani se strângeau la monumentul din Piața Unirii („Morcov‟) pentru a participa la orele de „cultură muzicală‟ predate de prof. Liviu Topală. „Stăteam în grupuri formate pe curente muzicale: rock, rap, Depeche Mode, Bros, și ne numeam, normal: rockări, rapări, depeșiști, brosări, etc. Domnul profesor Liviu Topală făcea un lucru incredibil: în fiecare după-amiază din acele zile de vacanță de vară, scotea niște boxe imense pe balconul Ateneului Popular și «ne preda» cultura muzicală! Ne prezenta, la microfon, câte o trupă sau câte un cântăreț (rock pop, brit-pop, jazz-negru, blues, etc), cu amănunte despre albumele lor, apoi ascultam cântecele din albume, cu mici pauze între ele timp în care ne mai spunea câte ceva!‟, povestește Daniel Ungureanu.
Colecționar din tată-n fiu
Pentru că nu vrea să-și pună în pericol familia, Daniel Ungureanu nu a divulgat prea multe din misiunile la care a participat, nici în uniformă, nici în timpul liber. Însă nu de puține ori i s-a întâmplat ca în timpul liber să aplaneze conflicte spontane pe stradă, sau să prindă hoții în flagrant. Iată ce i s-a întâmplat într-o zi când mergea la serviciu cu microbuzul. „O doamnă a strigat că i s-a furat telefonul. Microbuzul era plin și eram la coada microbuzului, nu aveam cum să intervin imediat. L-am citit pe cel pe care-l bănuiam că a furat telefonul. Am început să mă îndrept către el, fără să fac prea mare tam-tam, ca să nu fugă. Pentru că microbuzul se apropia mult prea repede de stația de la Sala Polivalentă, l-am rugat pe șofer să nu mai oprească în stația respectivă, ci să oprească la Capelă. Niciun călător n-a comentat, șoferul a dat curs rugăminții mele. În momentul în care microbuzul a oprit în stație, individul a sărit efectiv, moment în care am sărit și eu pe el. L-am imobilizat, am găsit telefonul asupra lui, a coborât și doamna respectivă, am sunat la colegi și am mers împreună la secție‟, povestește Daniel Ungureanu.
Daniel Ungureanu spune că a moștenit pasiunea pentru colecționat de la tatăl său și că și-ar dori ca și fetele lui să preia „moștenirea‟. „Strâng orice este vechi. Sunt două curente mari în ceea ce colecționez eu: pe de o parte, colecționez orice este legat de Vrancea, fostul județ Putna, pe de altă parte mă interesează tot ce are legătură cu poliția. Am însă și afișe vechi de la întruniri moto din România dar și din alte țări, numere de înmatriculare de motociclete, căști, mănuși vechi… Unchiul meu, fost profesor la Școala nr. 10, mi-a propus să organizez în cancelaria școlii o mini-expoziție de o zi cu cărți și documente vechi. Aceea a fost prima mea expoziție. Au urmat expoziții la Muzeul Vrancei în colaborare cu Mausoleul din Sud, expoziții la Casa Armatei din Focșani, expoziții la Centrul Cultural al MAI și ROCOP, o asociație a colecționarilor MAI‟, povestește Daniel Ungureanu.
Numismatică, documente și cărți vechi ce datează din secolul al XVIII-lea, cărți poștale, fotografii vechi, obiecte de uz casnic, cutii de chibrituri, cartele de telefon, cătușe din prima jumătate a secolului al XX-lea, toate și-au găsit locul în colecția impresionantă a lui Daniel Ungureanu. „Oricât de mult aș avea de pierdut spunând asta, aș recomanda tuturor ca orice document găsit să fie păstrat în familie, pentru că este mult mai valoros. Reprezintă un crâmpei din istoria familiei lor‟, este de părere polițistul.
