Am reluat seria articolelor legate de istoria celor mai vechi biserici din Vrancea, iar astăzi o descoperim pe cea a Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena‟ din Focșani, cunoscută drept „Capela Militară‟. Ctitorit în 1815 de biv vel serdarCostache Robescu, locașul de rugăciune a fost martorul cutremurelor, incendiilor, Războaielor Mondiale, Comunismului și, recent, al pandemiei care, vreme de câteva săptămâni, i-a ținut pe credincioși departe de rugăciunea în interiorul bisericilor. Cu ajutorul preotuluiDaniel Alban, parohul Bisericii Robescu, am reușit să aflăm câteva detalii despre istoria lăcașului de cult, dar și despre credința din vremea pandemiei.
„Biserica Robeștilor‟ pusă în pericol de un incendiu în 1854
Biserica Robescu este printre puținele biserici din Focșani care se află pe vechiul nivel al orașului, de aceea, pe măsură ce cobori treptele pridvorului, ai senzația că ajungi într-un soi de beci. În partea dreaptă a pridvorului se află mormântul soților Constantin și Măriuța Robescu, ctitorii acestei biserici. „Biserica figurează ca fiind construită în 1815 de către Constantin și Măriuța Robescu, o veche familie de serdari (în sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și Moldova, Comandant de oaste, mai ales de călărime – n.r.). Inițial, biserica a primit hramul «Nașterea Maicii Domnului», fiind sfințită de episcopul Constandie al Buzăului la 1 mai 1819. Biserica în care ne aflăm a fost ridicată pe locul uneia dintre cele mai mari cișmele din oraș construită în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu. Am găsit un pomelnic al familiei și o mărturie a părintelui Costică potrivit căreia ultimul urmaș ca descendent direct al familiei Robescu a murit la 94 de ani în 2008‟, spune pr. Daniel Alban.
Deși biserica a fost construită din piatră și cărămidă, cutremurele resimțite de-a lungul anilor i-au provocat daune care au necesitat reparații. Pe lângă cutremurul din 1838 în care a fost avariată turla bisericii, în primăvara lui 1854 un incendiu a cărui sursă nu este cunoscută a mistuit mai multe odoare bisericești și a afectat catapeteasma sculptată în lemn. „Biserica a fost reparată în 1897-1899 după modelul Bisericii «Domnița Bălașa» din București și redeschisă în 25 octombrrie 1899.Ulterior a fost dată în folosința armatei ca și capelă militară de la 5 februarie 1899 până în 1948 când clerul militar a fost desființat și a devenit filie a parohiei «Sf. Ioan Botezătorul», apoi a parohiei «Donie» din 1948 până prin 1977 când a devenit biserică de enorie. Între anii 1941-1943, în vremea părintelui Nicolea Bălănuță, tatăl cunoscutei Leopoldina Bălănuță, biserica a fost refăcută de Divizia 6 infanterie în urma cutremurului din 9/10 noiembrie 1940, fiind pictată în ulei de Adolf Cantini‟, mai adaugă preotul. Important de reținut că, în timpul Primului Război Mondial, unul din tunurile folosite în luptă a fost topit iar din materialul obținut s-a făcut clopotul care există și acum.
Preot în vremea pandemiei
Comuniștii au fost cei care au interzis predarea religiei în școli și au propus dărâmarea sau închiderea lăcașelor de cult. De la prăbușirea regimului comunist, și până în zilele noastre, niciun alt eveniment nu a mai condus la închiderea bisericilor, până în 2020. „În prima săptămână când biserica a fost închisă și enoriașii nu au putut să participe la slujbă, am fost sunat de nenumărate persoane din parohie cărora le-a fost foarte greu să depășească momentul, mai ales la început. Oamenii spuneau că era mai bine să fie lăsați să se roage în biserică pentru că în decursul istoriei au mai existat și alte probleme și nu li s-a interzis, chiar și în vremea comuniștilor în care majoritatea bisericilor au fost dărâmate, sfântul locaș în care ne aflăm a fost ocrotit de Dumnezeu și Sfinții Împărați Constantin și Elena și prin slujirea părintelui Bălănuță care a luptat foarte mult ca sfântul lăcaș să nu fie dărâmat‟, spune pr. Daniel Alban.
Momentul cu adevărat dureros pentru pr. Daniel Alban a fost de Înviere, când sutele de credincioși cu care era obișnuit au fost înlocuiți de autospecialele jandarmeriei, poliției și armatei. „În vremea sărbătorii Învierii Domnului am trăit niște momente unice în viață, cel puțin de până acum. Dacă până acum la slujba de Înviere participau foarte mulți oameni, de data asta n-au putut să ia parte, am slujit doar noi. Au lăsat niște candele roșii pe care le-am așezat aici în biserică și am scris «HRISTOS A ÎNVIAT», apoi le-am scos în curtea bisericii.
Am avut câțiva voluntari care au mers și au împărțit Sfânta Lumină, apoi spre miezul nopții, când am ieșit să slujim afară, a fost un moment unic; noi eram în fața bisericii, în spate erau mașini de la armată, jandarmerie, poliție, credincioșii erau pe la fereastră. Când am ajuns la momentul de a spune «Hristos a Înviat!» am luat microfonul și am rostit cât am putut de tare și mare mi-a fost uimirea să aud răsunând și într-o parte și în alta «Adevărat a Înviat!». Aș fi spus lucrul ăsta de nenumărate ori, dar l-am spus numai de trei ori, așa cum se face. Momentul ăsta îmi va rămâne în amintire cât voi trăi. Când i-am auzit pe credincioși, mi-au dat așa o putere‟, spune, cu ochii sclipindu-i de încântare, pr. Daniel Alban.
„I-am îndemnat permanent să fie atenți‟
Deși am depășit faza de început a pandemiei, virusul nu a trecut. Ba chiar problema s-a accentuat. Așa că pr. Daniel Alban a hotărât ca slujbele să fie oficiate în capela de lângă biserică, iar enoriașii să asiste afară, în curtea și vecinătatea lăcașului de cult. „I-am îndemnat permanent să fie atenți pentru că, într-adevăr trebuie să ne păzim, și au înțeles. De aceea și după ce a ni s-a permis să slujim în biserică, eu am hotărât totuși să slujim lângă sfânta biserică, noi în capelă și oamenii în curte, pentru a respecta și mai bine regulile. Trebuie să avem grijă să respectăm normele esențiale ca să ne ferim de această boală, dar, în același timp, să nu ne înfricoșăm mai mult decât trebuie. Să avem nădejde și credință în Dumnezeu că ne va păzi. În momentul în care îți faci un program de rugăciune și ai o liniște sufletească, ești mai ferit‟, este de părere preotul.
De la 1 martie 2016, când a fost nimit preot la Biserica Robescu împreună cu pr. Adrian Papuc, pr. Daniel Alban a reușit să-și aducă aportul asupra bisericii prin modernizarea sistemului de încălzire. „Am reușit să obținem aprobarea și să ne conectăm la rețeaua de gaz. Încălzirea inițială a bisericii pe care am găsit-o era de la centrul termic din oraș, dar cum intrăm în pridvor se coboară niște trepte, este nivelul vechi al orașului și era foarte frig. Ulterior am reușit să pictăm și să restaurăm capela din vecinătatea sfântului locaș, am înfrumusețat-o cu diferite obiecte bisericești, am adus mobilier, și am încercat să ne ocupăm puțin de spațiul verde. Inițial, atunci când a fost ctitorită, a avut hramul «Nașterea Maicii Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena». S-a renunțat la primul hram și a rămas ca hram principal «Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena»‟, explică preotul.
Dar nu s-a rezumat doar la atât. Ca să-i motiveze pe tinerii buni la învățătură, pr. Daniel Alban a hotărât să acorde câteva burse, fie de studiu, fie sociale, acelor copii care, deși se confruntă cu situații dificile în familie, au reușit să facă performanță la școală.
Scurtă biografie
Vrâncean crescut la poalele munților, pr. Daniel Alban spune că a fost atras întotdeauna de biserică deși a prins câțiva ani din regimul ateu comunist. Mergea la biserică de drag, alături de familie, și nu a apucat să viseze la altă cale decât cea a preoției. A reușit să intre la seminarul de la Buzău, ulterior mergând la Facultatea de Teologie din București. Tot acolo și-a continuat și studiile de Master și a cunoscut-o pe soția cu care, în prezent, are două fiice. „Fiind născut în ֨80 am prins și perioada spre final de grea încercare de pe vremea comunismului. Mergeam la biserică deși auzeam și știam că e interzis. Când Televiziunea Națională a început să transmită slujbele de la biserică am deschis fereastra să audă și cei care trec pe lângă casă. N-aș putea să spun că mă gândeam la un alt domeniu, îmi doream lucrul acesta. Am mers la seminarul de la Buzău, facultatea la București și studile de master. În 2008 am fost hirotonit preot, iar prima parohie a fost la Făurei de Garoafa. Am lucrat și la seminarul teologic din 2005-2009 ca pedagog și bibliotecar‟, spune pr. Daniel Alban.
