„În sport și în viață îmi doresc să fiu cel mai bun dintre cei mai buni!”
Judo-ul vrâncean a dat României mulți judoka de mare valoare. Între ei, cel mai mare ca performanțe, a fost Adrian Croitoru, despre care am scris în serialul Sportivi de poveste ai Vrancei. Adrian Croitoru a fost o personalitate a judo-ului mondial, dar marile sale performanțe au fost obținute după ce plecase din județ, încă junior fiind. La seniori, Vrancea nu a avut un campion național care să fie al unui club din județ până în 2017. În urmă cu trei ani, juniorul Laris Borș devenea campion de seniori al României la 60 kg. reușind în judo o premieră absolută, care nu ar fi fost posibilă fără talentul, munca, dăruirea sportivului. Și fără profesionalismul și dăruirea senseilor care au lucrat cu Laris Borș, de la intrarea lui Laris în sala de judo, unde a fost adus de tatăl său, la sensei Stănică Grosu, până la nivelul de cizelare de astăzi, la care au lucrat sensei Iulian Surlă și antrenorii de la Lotul Național.
Performanța de a fi primul campion de seniori din judo-ul vrâncean ca legitimat la un club din județ nu ar fi fost posibilă nici dacă Laris nu ar fi optat să rămână la Focșani, la CSM 2007, după terminarea liceului. Așa cum mi-a spus joi sensei Iulian Surlă, Laris Borș face parte dintr-un grup de judoka de mare valoare și perspectivă – între care, Bogdan Drîmbă, coleg de generație cu Laris și el sportivul CSM Focșani 2007, și Alexandru Matei și în care își pune mari speranțe pentru viitoarele competiții europene și mondiale. Despre Laris Borș, același sensei Iulian Surlă îmi spunea în 2016 că elevul său este ”Un copil de perspectivă în care credem. Are posibilități să ajungă la performanțe deosebite!” Antrenorul a fost confirmat în judecățile sale de valoare, Laris, care atunci era elev în clasa a zecea la LPF Focșani, terminând liceul ca șef de promoție și ulterior devenind student al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca.
Ca sportiv, Laris a obținut o suită de rezultate impresionante – multiplu campion național la toate categoriile de vârstă, multiplu câștigător de cupe europene, locul 5 la Campionatul Mondial de juniori și locul 5 la Universiadă. Au fost performanțe reușite în condițiile în care Laris a urcat de la categoria de 60 kg. la 66 kg – trecere care, de regulă, lasă urme în nivelul rezultatelor, dar în cazul sportivului focșănean regula nu a funcționat – și în situația în care acesta a avut accidentări care l-au oprit să concureze la câteva mari competiții internaționale! A participat la stagii de pregătire în Japonia, în patria judo-ului! Are un obiectiv limpede – participarea la Jocurile Olimpice din 2024 și va ajunge acolo pentru că așa cum mi-a spus, ”dacă-ți dorești ceva cu adevărat faci tot posibilul să-l obții”. Am spus o parte din povestea tânărului judoka, are 20 de ani, Laris Borș care va fi completată cu fapte și gânduri ale campionatului cu care am avut în urmă cu câteva zile dialogul ce urmează!
Doar tu cu adversarul, cu emoțiile sau ghinioanele tale, dar și cu mari performanțe!
– Laris, ce anume te-a dus spre sportul în care ai devenit un nume important în România?
– Cel mai mult m-a atras la acest sport întâlnirea directă cu adversarul. Ești doar tu cu el. Judo este un sport foarte complex în care trebuie sa gândești foarte mult. Ține de moralitate, disciplină, educație și modestie. Sunt lucruri care m-au atras și care mi-au devenit preocupări de viață!
– Cine ți-a îndrumat primii pași în judo, cine te-a construit de la copilul talentat până la personalitatea care ai devenit?
– Primii pași in judo mi i-a îndrumat tatăl meu, care a practicat și el judo. El, împreună cu mama, m-au susținut mereu și cât au putut de bine. Am început judo-ul alături de domnul Stănica Grosu, apoi am continuat cu domnul Iulian Surlă ca este și în prezent antrenorul meu. Sunt component al lotului olimpic de tineret din Oradea.
– Care a fost drumul în cariera sportivă – cluburi, performanțe, nereușite?
– În cariera mea de până acum am aparținut unui singur club – CSM Focșani 2007. Cele mai bune rezultate le-am avut anul trecut, când am obținut locul 5 la Campionatul Mondial Universitar și la Campionatul Mondial de juniori. Tot anul trecut am reușit să obțin trei medalii de aur la cupele europene. Când vine vorba de nereușite mă gândesc la primul meu titlu de campion național pe care l-am câștigat abia după 6 ani de judo. Până atunci nu am avut o perioadă prea bună. Aveam foarte multe emoții înainte de concursuri, nu aveam încredere în mine și mai mereu pierdeam. Dar cu timpul, cu ajutorul părinților și antrenorilor care m-au sprijinit necondiționat, am reușit să ajung la rezultate din ce în ce mai bune. O altă nereușită – îi pot spune ghinion – a fost că m-am accidentat cu o săptămâna înainte de Campionatul European de juniori din 2018, unde nu am putut participa. Eram favorit la categoria mea și mi-a părut foarte rău că nu m-am putut prezenta. Cea mai mare nereușită a fost anul trecut la campionatul european de juniori, unde am pierdut din primul tur. Câștigasem trei Cupe europene și eram favorit la campionatul european, toată lumea avea așteptări de la mine, dar cu toate astea am pierdut. Toate nereușitele, m-au făcut mai puternic și m-au motivat să merg mai departe, să muncesc de două ori mai mult pentru că doar muncind apar rezultatele.
În sport și în viață îmi doresc să fiu cel mai bun dintre cei mai buni
– Care sunt cele mai puternice impresii, ce te-a marcat cel mai profund pe acest drum – întâmplări, personalități?
– Cele mai puternice impresii le-am avut la Campionatul Mondial de seniori din 2017. Au avut loc la Budapesta, și fiind aproape de noi, am putut merge să privim concursul. Pentru mine a fost ceva extraordinar să văd un concurs atât de puternic. Din acel moment am spus că vreau și eu să ajung să câștig o medalie la un campionat mondial. Este o senzație unică să fii privit de atâția oameni, dar mai ales să câștigi o medalie sau să cânte pentru tine Imnul țării tale! Încă nu am reușit să ajung acolo. Dar nu renunț până nu-mi îndeplinesc visurile.
– Dacă nu ai fi făcut judo, ce alt sport ți-ar fi plăcut să faci?
– Nu m-aș fi văzut făcând alt sport de performanță. Aș fi făcut mișcare, să mă întrețin, dar alt sport nu aș fi ales.
– Care este crezul tău de sport și de viață?
– În sport și în viață îmi doresc să fiu cel mai bun dintre cei mai buni. După părerea mea, dacă ți dorești ceva cu adevărat faci tot posibilul să-l obții.
– Care este viața ta dincolo de judo?
– Viața mea dincolo de judo este ca a oricărui tânăr! Este adevărat că-mi impun și unele restricții pe care le presupune ajungerea la performanțele pe care mi le-am propus! Dacă vă referiți la timpul liber, cel mai mult îmi place să-l petrec alături de familie și prieteni.
– Din ceea ce ai devenit în viață, ce îi datorezi sportului?
– Totul! Fără sport nu eram omul de azi. Fără sport nu învățam să-mi pun obiective mari, să-mi doresc cât mai mult de la mine, să mă autodepășesc!
– Ce faci în perioada asta, când nu ești la lot?
– Cât timp sunt acasă, cel mai mult mă focusez să mă recuperez cât mai bine. Am început anul cu o accidentare la genunchi și vreau să-mi revin cât mai bine, deoarece vreau să fiu pregătit când voi începe antrenamentele. Aaa, și încă ceva… Încă nu am ajuns unde îmi doresc, mai am de muncit până la visul meu și nu o să să mă dau bătut!
Acesta este Laris Borș, un talent de excepție împlinit prin multă muncă, seriozitate, inteligență. Uneori, cu suferința provocată de accidentări care l-au oprit de la concursuri importante, ori de foarte rare ratări neașteptate. Dar care l-au făcut mai puternic, mai dornic de împlinire. Un sportiv care a depășit perioada de începuturi când, din cauza emoțiilor pierdea concursuri și medalii, și a devenit campionul de astăzi ce-și propune să concureze la Jocurile Olimpice și care își scrie în mod spectaculos povestea căreia îi are de adăugat foarte multe episoade cu performanțe de vârf!
Sursa foto: Petrică Butuc, facebook Laris Borș
