E martie 2020… de câteva săptămâni bune, viața noastră de zi cu zi a luat o nouă întorsătură. Cauza? COVID-19, un virus care pare să fi ieșit de sub control și al cărui leac încă nu a fost depistat. „Limitați pe cât posibil orice contact direct cu alte persoane!”, „Evitați zonele aglomerate!”, „Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun!”, „Dezinfectați suprafețele cu soluții pe bază de clor sau alcool!”, sunt doar câteva dintre zecile de măsuri pe care autoritățile ni le recomandă atunci când vine vorba de prevenirea răspândirii noului coronavirus.
Între timp însă, prin oraș, agitația se vede în supermarket-uri și farmacii… Foarte mulți oameni se îngrămădesc să-și facă provizii de mălai, făină, ulei, conserve, spirt și… vitamina C. Da, banala vitamina C pe care mama mă sfătuia să o iau ca să-mi facă poftă de mâncare, acum a devenit aproape la fel de căutată ca măștile chirurgicale, iar spirtul… altă poveste, apoape că lipsește din unele farmacii, să nu mai vorbim de supermarket-uri sau magazine de cartier.
Dimineață primesc telefon: „Cumpără, te rog, spirt că nu mai avem la noi, la magazinul din cartier!”. La puțin timp după, merg la cel mai apropiat supermarket și, surpriză: NU-I. Bun… mergem la farmacie, zic eu, dar ce să vezi: „Nu mai avem de vreo câteva zile!”. Între timp, alt telefon: „Ia și niște vitamina C, cică ar fi bună!”. Oameni buni, repet, luam vitamina C pentru pofta de mâncare, nu pot spune însă că am avut cine știe ce rezultate minune, plus că eu cel puțin nu am auzit niciun doctor care să spună că vitamina C te scapă de coronavirus.
Merg la o altă farmacie, întreb de vitamina C, mi se spune că au, cer două cutii. Între timp, farmacista îi spune colegei: „Ori și astea se termină?! Au înnebunit cu totul oamenii. Dacă ți-o fi scris să mori, mori oricum. Degeaba încearcă ei să-și lungească zilele”. „Încurajator!”, îmi zic eu în gând.
„Nimeni nu iese din casă decât cu permis!”
Ajung în sfârșit acasă cu sticla de spirt și cutia de vitamina C și verific mesajele… între timp îmi aduc aminte că și eu cunosc oameni stabiliți în Italia așa că îi trimit cuiva mesaj, să văd ce face, și dacă situația este la fel de gravă precum este prezentată la Tv. „Nimeni nu iese din casă decât cu un permis autorizat și cu un motiv serios, adică LA FARMACIE, LA CUMPĂRĂTURI sau LA MUNCĂ! În supermarket-uri nu mai găsești mai nimic, zilele trecute am luat de la raft ultima pungă de făină. Făina de grâu, de porumb, uleiul, zahărul, pastele, sucul de roșii sunt cele care se termină primele”, este mărturia unei românce stabilite în Italia cu care am luat legătura pe una dintre rețelele de socializare.
Situația din Italia nu pare cu mult diferită de cea de la noi… într-un supermarket din Focșani, mai multe rafturi erau goale.. iar oamenii căutau cu disperare spirtul. „Nu mai aveți spirt? Când aduceți? Dar dezinfectant din ăla, mai aveți?”, întreabă o doamnă pe unul dintre reprezentanții magazinului. Răspunsul: „Nu mai avem, doamnă, de două săptămâni spirt. Dezinfectant cred că mai este pe la case”. Nu mai era nici cel mai ieftin dezinfectant, l-am căutat cu privirea cât am așteptat la rând. Eu aveam de plătit o apă și câteva legume, iar în jurul meu erau coșuri de cumpărături ticsite cu produse de zici că sărbătoreau Crăciunul a doua oară.
Dar ziua nu s-a încheiat chiar rău. La magazinul Lidl de la fosta Autogară, clienților le erau oferite gratis lalele, în compensație pentru lipsa unor produse. Ciudat pentru mine, oamenii nu erau prea încântați de gest, așa că am plecat acasă cu o găleată (tot gratis) plină cu lalele.
Oameni buni, panica nu-i bună! Dar degeaba o spun, dacă mulți dintre noi continuă să ia cu asalt supermarket-urile, mall-urile și farmaciile. Spuneți-mi, cum ne protejăm de un posibil SUSPECT, dacă noi ne dăm coate așteptând la rând în fața caselor de marcat? Și cum ne protejăm de viruși când punem mâna pe tot felul de clanțe, rafturi și produse pe care se presupune că cel puțin alți 100 de oameni le-au atins în acea zi?!
Deschid televizorul: coronavirus! Deschid site-urile de socializare: coronavirus! Da, în acest articol vorbesc tot despre acest virus, dar expun o parte din imaginea pe care mi-am format-o până acum vis a vis de acest „monstru”. Am ajuns să-mi fie frică să tușesc sau să strănut în public, ca nu cumva să mă trezesc cu izoleta în spate! Atât, deocamdată…
