Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, motiv pentru care câțiva vrânceni s-au adunat aseară, puțin după ora 19:00, în Piața Unirii pentru a aduce un omagiu eroilor care și-au pierdut viața în timpul sângeroaselor evenimente. Medicul stomatolog Irina Lupu este cea care a venit cu ideea de a organiza o întâlnire cu toți oamenii interesați de acest eveniment în Piața Unirii din Focșani în perioada 17-22 decembrie, între orele 19:00-20:00. La eveniment sunt așteptați și tinerii. „Ar fi special dacă le-am preda copiilor noștri o lecție de istorie autentică… vor fi prezenți și revoluționari. Noi vă așteptăm cu sufletul deschis, cu emoție, cu tricolorul găurit și cu… lumânări la monumentul revoluționarilor‟, este mesajul lansat de dr. Irina Lupu. Pentru cei care nu știu, tricolorul găurit este emblema revoluției din decembrie 1989. În timpul comunismului, tricolorul avea în mijloc stema Republicii Socialiste România, o stemă specifică regimului comunist, drept urmare, la revoluție, oamenii au decupat acea stemă ca simbol al libertății.
Cum arăta Revoluția în ochii unui adolescent de 17 ani?
La Revoluție, medicul stomatolog Irina Lupu avea 17 ani, era o adolescentă pe care evenimentele din țară nu o speriau prea tare, dimpotrivă, voia să ia parte la ele. „Evenimentele din decembrie 1989 au debutat ca o revoluție dar la momentul actual nu pot spune, și cred că nimeni nu poate spune, că a fost cu adevărat o revoluție până la final, rămâne istoria să decidă ce a fost. În zilele de 16, 17 decembrie nu eram în Focșani, am venit în oraș cred că pe 21 sau 22. Aveam 17 atunci. Era un entuziasm general, înțelegeam prin ce am trecut, pentru că aveam o vârstă… eram liceană, se discuta și în clasă și în școli despre regimul comunist, pe ascuns evident, cum era la vremurile acelea dar știam, toți știam că va urma această revoluție de la Europa Liberă. Cam de un an de zile se tot vorbea… noi ascultam, intuiam, bănuiam. Fiecare asculta în casa lui radio Europa Liberă. Aveam și colegi care ascultau pe ascuns, cu perna, dar la mine acasă se asculta liber, ca să spun așa, ba chiar aveam în familie prieteni care veneau și ascultam împreună la radio. Pe 21, atunci când m-am întors, Focșaniul era gri… lumea a venit rapid în Piața Unirii, erau înfricoșați, unii panicați, alții bucuroși… mie nu-mi era frică, nu conștientizam pericolul, auzeam ce se întâmplă dar nu îmi era frică. Am vrut chiar să plecăm la București, un grup de colegi, dar întâmplarea a făcut că la Agenția de Voiaj era o cunoștință și nu ne-a dat bilete de tren să plecăm, ne-a spus că nu sunt locuri, apoi, fiind un oraș mic, o cunoșteau pe mama mea și au sunat-o să-i spună: «Vezi că fata ta a venit azi cu un grup de colegi și au vrut să plece la București și să ai grijă!».
Auzeam că s-a tras la Sud, la Poștă, auzeam din casă seară… că erau focuri de armă, sau nu știu, pentru că noi fiind tineri nu ne-au lăsat părinții să ieșim și ne gândeam că or fi pocnitori, or fi împușcături reale, dar nu ne-au lăsat părinții să ieșim noaptea. După ce l-au împușcat pe Ceaușescu, lumea era bucuroasă, era entuziasmată, era plină de speranță… Atunci așa eram cu toții dar, acum, privind 30 de ani în urmă, cred că doar entuziasmul îi conducea, atât. Consider că nu eram informați, eram doar entuziasmați și bucuroși că am scăpat de un sistem neștiind ce va urma, nu eram pregătiți pentru asta dar trebuia să se întâmple, era absolut necesar să se întâmple‟, își amintește medicul stomatolog Irina Lupu.
„Măi, era foarte bine pe vremea aia, dar știi de ce!? Că eram mai tineri…‟
Am întrebat-o pe Irina Lupu de ce este nevoie să ne amintim ce s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani în România… de ce să ne amintim de niște perioade gri din istoria poporului nostru în care foametea și neajunsurile erau la ordinea zilei. „Dacă ne uităm în jur și vedem ce se întâmplă, vedem toate luminițele astea frumoase, și toată atmosfera asta, nu cred că ar fi fost posibile dacă atunci nu se întâmpla acel eveniment. Înseamnă libertate, libertate de a te exprima, de a călători cu gândul și chiar fizic. Libertate și democrație, asta înseamnă astăzi, la 30 de ani, ceea ce atunci nici n-aveai puterea să speri. Mulți spun că în Epocă era mai bine, aveai loc de muncă, o casă… aș parafraza un coleg mai în vârstă care a zis: «Măi, era foarte bine pe vremea aia, dar știi de ce!? Că eram mai tineri… », deci ăsta era singurul motiv. Nu, nu era mai bine, categoric nu era mai bine. Eram la liceu și acum îmi amintesc, învățam cu gecile pe noi, nici în casă nu era căldură și poate nu acesta era cel mai grav lucru cât faptul că nu aveai voie să exprimi ceea ce gândeai, nu puteai să spui că speri la a avea mai mult, a vedea mai mult, a călători… în primul rând asta era: să călătorești și să te poți exprima. Îmi amintesc că am avut o discuție în liceu cu unul din profesorii mei de Cunoștințe Social-politice și a devenit o discuție aprinsă. S-a întâmplat prin anii 1988, eram în clasa a X-a atunci, a fost o discuție în care domnul profesor… tovarășu profesor, pe vremea aceea, ne explica cât de importante sunt științele Social-politice și orânduirea asta comunistă este o orânduire superioară și mi-am permis atunci să-i spun: «Da, dar știți și dumneavoastră că asta este o utopie, comunismul este ceva utopic!». Acea discuție s-a finalizat cu: «Eleva Lupu, ia loc și închide gura»… Sistemul voia să ne facă să credem că acest comunism ne ajută să trăim o viață foarte frumoasă, toată lumea fiind egală… voiau să se vadă doar partea frumoasă a lucrurilor‟, mai spune dr. Irina Lupu.
30 de ani de libertate!
Pentru istorie, 30 de ani înseamnă puțin… pentru cei care au pierdut pe cineva drag în acel decembrie ʼ89, acești 30 de ani sunt lungi și chinuitori. Pe margine, un simplu trecător s-a oprit la câțiva pași distanță de oamenii care aprindeau lumânări la monumentul eroilor martiri vrânceni ai revoluției române din decembrie 1989 și plângea… M-am apropiat de el să-l întreb ce s-a întâmplat: „Este foarte important să ne amintim de ei, foarte important! Dacă nu erau ei, era jale… Noi, ăștia mai bâtrâni știm ce s-a întâmplat și ne dorim ca frântura de viață care ne-a mai rămas să o trăim în liniște. Atât am avut de spus.‟
În prima seară, pe 17 decembrie, doar 11 oameni au răspuns apelului lansat de dr. Irina Lupu. „În primul rând, suntem prieteni… eu am făcut un apel, și mi-aș fi dorit să vină și copii ca să afle despre ceea ce s-a întâmplat atunci, de ce acest eveniment este important, de ce Revoluția a fost importantă. Exact acum 30 de ani în urmă era o revoluție, deci la Timișoara chiar a fost o revoluție și chiar oamenii care au ieșit în București până în 22 au participat la o revoluție și nu putem contesta lucrul acesta. Ceea ce s-a întâmplat după, e altă poveste. Avem aici, printre noi, chiar un revoluționar autentic ca să spun așa, un rănit la revoluție la București, din câte știu eu și din ce am mai citit despre el. Este vorba despre Adrian Toader.
Ne propunem să ne întâlnim în fiecare seară până pe 22, în jurul orelor 19:00-20:00. Noi speram să vină mulți tineri care nu știu ce s-a întâmplat atunci și care să înțeleagă că ei sunt astăzi aici și pot să-și facă viața așa cum își doresc datorită evenimentelor din 1989. O să mergem și la monument să aprindem lumânări, poate vineri vom depune și o coroană de flori… O să vedem cum ne organizăm noi ca societate civilă deocamdată‟, adaugă dr. Irina Lupu.
-100x70.jpg "GALERIE FOTO: Liceenii au petrecut la „Balul mumiilor”")
