Chiar şi galaxiile mor în cele mai extreme regiuni ale Universului, după ce încetează procesul de formare a unor noi stele, iar oamenii de ştiinţă nu ştiu exact de ce se întâmplă acest lucru, conform unui material publicat joi de Live Science. Un nou proiect de cercetare, coordonat de cercetători canadieni, speră să elucideze misterul morţii galaxiilor. Proiectul, denumit Virgo Environment Traced in Carbon Monoxide survey (VERTICO), studiază modul în care mediul extrem din roiurile galactice poate duce la oprirea procesului de aprindere de noi stele şi, în cele din urmă, la moartea unor galaxii întregi.
În cadrul proiectului VERTICO lucrează o echipă de 30 de oameni de ştiinţă ce folosesc datele obţinute de radiotelescopul Atacama Large Millimeter Array (ALMA) pentru a cartografia norii de hidrogen molecular, gazul ce reprezintă materia primă pentru procesul de formare a unor noi stele. Proiectul VERTICO s-a concentrat asupra a 51 de galaxii din cel mai apropiat roi galactic, Virgo (Fecioara). Cu un cost de 1,4 miliarde de dolari, ALMA este de fapt o reţea de radiotelescoape amplasate la altitudinea de 5.000 de metri în deşertul Atacama din nordul statului Chile. ALMA este un parteneriat internaţional la care participă UE, SUA, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan şi Chile. Fiind cel mai mare proiect astronomic amplasat terestru din istorie, ALMA este şi cel mai performant radiotelescop construit vreodată, fiind un instrument ideal pentru studierea norilor reci şi denşi de gaz din care se formează noi stele – nori ce nu ar putea fi observaţi altfel, cu telescoape optice.
Locul din Univers unde se află o anumită galaxie, precum şi modul în care aceasta interacţionează cu mediul său înconjurător (spaţiul intergalactic) reprezintă factori determinanţi pentru procesul de formare de noi stele. Mecanismul exact prin care aceşti factori de mediu dictează dacă o galaxie trăieşte sau moare rămâne însă un mister.
Roiurile galactice sunt considerate cele mai masive şi mai extreme medii din Univers, acestea cuprinzând sute sau chiar mii de galaxii aflate la distanţe relativ mici unele de altele. Acolo unde este concentrată atât de multă masă, forţa gravitaţională este colosală şi de aceea galaxiile din aceste roiuri sunt accelerate până la viteze impresionante, de ordinul miilor de kilometri pe secundă (!) Atunci când unele dintre cele mai mari structuri din Univers se deplasează cu astfel de viteze, plasma din mediul intergalactic, din interiorul acestor roiuri, se supraîncălzeşte, ajungând să emită raze X.
Întregul articol pe https://bit.ly/2mpdkCV
