Seria de opere remarcabile, dar neterminate aparţinând savantului renascentist Leonardo da Vinci, sugerează probabilitatea ca acesta să fi suferit de deficit de atenţie, o tulburare specifică societăţii moderne, potrivit Reuters. Profesorul de psihiatrie Marco Catani crede că tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) ar explica atât tendinţa cronică a lui da Vinci către amânarea finalizării unor sarcini, cât şi energia sa creatoare în arte şi ştiinţe. „Am convingerea că ADHD este cea mai convingătoare şi cea mai plauzibilă ipoteză ştiinţifică care explică dificultatea lui da Vinci de a-şi finaliza lucrările”, susţine Catani, de la King’s College din Londra, într-un articol ştiinţific publicat vineri. Nici măcar opera sa cea mai faimoasă, Mona Lisa, nu a fost complet terminată.
Întâlnit de obicei la copii, ADHD este tot mai frecvent diagnosticat la adulţi, inclusiv la cei care au cariere de succes. Simptomele includ inabilitatea de a finaliza sarcini, lipsa concentrării, nelinişte fizică şi psihică. Demonstrând această ipoteză în revista ştiinţifică BRAIN, Catani spune că, potrivit documentelor istorice, eforturile lui da Vinci de a se concentra asupra finalizări sarcinilor erau prezente încă din timpul copilăriei. Relatările biografilor şi contemporanilor arată că savantul era într-o permanentă agitaţie, spune Catani, sărind frecvent de la o sarcină la alta. Asemenea multor persoane cu ADHD, da Vinci dormea foarte puţin şi lucra deseori încontinuu zi şi noapte.
Potrivit analizei lui Catani, specialist în ADHD, anatomia creierului şi ştiinţa Renaşterii, da Vinci petrecea ”excesiv de mult timp planificând proiecte”, dar îi lipsea perseverenţa. „ADHD ar putea explica anumite aspecte ale temperamentului lui Leonardo şi ale geniul său schimbător”, a spus acesta. Documentele istorice, a adăugat Catani, arată că Leonardo era stângaci şi avea probabil alte două caracteristici ale persoanelor care suferă de deficit de atenţie: dislexie şi dominanţa limbajului în emisfera dreaptă a creierului.
În cadrul unui interviu telefonic, Catani a deplâns prejudecăţile potrivit cărora cei care suferă de ADHD sunt copii cu un comportament perturbator, inteligenţă redusă şi ”predestinaţi să aibă o viaţă dificilă”. Cercetătorul speră ca analiza sa referitoare la Leonardo da Vinci să înlăture stigmatul acestei afecţiuni şi să vină în sprijinul celor afectaţi. „Leonardo se considera o persoană care a eşuat în viaţă – un fapt imposibil de crezut”, a spus specialistul. „Sper că (acest caz) să arate că ADHD nu are legătură cu un IQ scăzut sau cu lipsa creativităţii, ci mai degrabă cu dificultate unei persoane de a-şi valorifica talentele înnăscute”.
