Femeile care s-au aflat vineri, 8 martie, în secțiile Neonatologie, Obstetrică-Ginecologie și Pediatrie ale Spitalului Județean de Urgență Focșani, au fost vizitate de părintele Marian Tudor, preot paroh în localitatea Găgești, părintele paroh al spitalului Ion Gherman, și de protopopul Aurel Boțan. Cei trei preoți le-au dus flori și cărți de rugăciune doamnelor și domnișoarelor aflate în spital, dar și câte un mic cadou pentru cele care urmau să devină mămici sau erau internate deja alături de micuții lor. Inițiativa celor trei fețe bisericești a fost bine primită de femeile din spital, iar unele dintre ele au profitat de vizita primită, pentru a-și mai elibera sufletul de povara emoțiilor și a necazurilor.
Părintele Marian Tudor de la Găgești este cunoscut în aproape toată țara pentru numeroasele activități caritabile, pe care le desfășoară. Rămas fără cea mai importantă figură din viața unui om, mama, el vrea să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la alții, ajutând la rândul său. Atât în județul Buzău, acolo unde a avut prima parohie, cât și la Găgești, în Vrancea, tânărul preot, care are la rândul său două fete, a ajutat zeci de copii nevoiași să aibă un acoperiș deasupra capului și o masă caldă. „Aici la spital am mai venit cu lapte praf. Am avut odată o sponsorizare, am primit mai mult decât ne trebuia nouă la parohie și am adus la spital. Astăzi le-am adus în primul rând flori și o cărticică de rugăciuni, iar pentru bebeluși am pus un șamponel, o suzetă, un pampers și șervețele umede. Este o plăcere nemărginită să smulgem zâmbete de la copii, dar de data asta, pentru că este 8 martie și este ziua mamei, ne-a bucurat cu atât mai mult să facem acest gest, pentru că ele sunt cele care dăruiesc viața și dau naștere celor mai frumoase flori. Eu asemăn femeia cu Fecioara Maria, pentru că femeia dă dovadă de jertfa supremă, așa cum am spus și mai devreme, dăruiește viață și se jertfește pentru a duce viața mai departe.
Eu am rămas fără mamă de mic, îi simt dorul de fiecare dată și în felul acesta, prin aceste acțiuni, o simt aproape. Ne-a învățat de mici să fim buni cu cei din jurul nostru. Îmi amintesc că aveam un unchi, care este preot, și de Paști, de Crăciun, venea și ne aducea câte un săculeț de hăinuțe, ceva dulciuri, și chiar așteptam Paștele și Crăciunul numai pentru treaba asta. Am fost patru frați care am rămas fără mamă și am zis că la rândul meu este bine să redau aceeași bucurie pe care o simțeam noi, când primeam ceva. Îmi aduc aminte cât așteptam acele clipe. De fiecare dată la Paști și la Crăciun trebuia să ai vestimentație nouă, ai noștri se străduiau, dar se întâmpla de multe ori să nu aibă cu ce să ne cumpere”, a spus părintele Marian Tudor.
La Găgești, părintele Marian Tudor a pus pe picioare un centru unde găzduiește, la acest moment, cinci femei, împreună cu copiii acestora. Alături de soția sa, le este tinerelor sprijin, prieten și sfătuitor. Dar mai ales, le este salvator, pentru că mulțumită lui au un acoperiș deasupra capului și sunt ferite de primejdii. „Nu există să aduci pe lume un copil pe care să nu-l poți crește. Nu cred că se poate așa ceva. Chiar dacă nu ai resurse financiare acasă, sunt atâția oameni buni, atâtea posibilități… Le spun să vină la noi tinerelor, la orice biserică, și facem tot posibilul să le asigurăm tot ce au nevoie! În ziua de azi, tot mai puține mame dau naștere copilașilor, se gândesc de șapte ori înainte, dacă să facă sau nu un copil, dar eu zic că se găsesc resurse. Este teama mare la început, dar după ce l-au născut nu mai au nici o teamă, se îndrăgostesc de ei. Am avut cazuri și la centru, cu o tânără de 18 ani, care avea deja un copil și urma să-l nască pe al doilea. Era hotărâtă să-l abandoneze și atunci am intervenit și i-am spus să aștepte. A născut, acum fetița are doi ani, iar mama spune că ar fi fost cea mai mare prostie pe care ar fi putut să o facă să renunțe la copil. Sunt convins că dacă de la bun început am avea nădejde, am avea credința că totul va merge bine, n-ar trebui nici măcar să existe gândul abandonului.
Deja la noi la Găgești suntem la capacitate maximă, avem cinci mame și opt copii, dar în afară de asta mai sunt 24 de copii din comunitate, care vin în fiecare zi, la 12:00 iau masa, iar de la 13:00 la 15:00 facem lecții. Cel mai mult ne ajută Dumnezeu, pentru că nu avem nimic stabilit dinainte cu sponsorizarea. Suntem ajutați de către oameni în perioada sărbătorilor, strângem alimente care ne ajung o perioadă îndelungată. Acum încă mai avem câte ceva din postul Crăciunului. Noi am încercat să fim ca o familie, la centru, dar le-am insuflat să considere că sunt surori toate. Sperăm să mergem înainte și sperăm să ne dezvoltăm, pentru că este nevoie, primesc mesaje zilnic de la mame care au nevoie de ajutor. Alaltăieri ne-a sunat o mamă cu șapte copii care nu are unde să meargă și care trăiește un calvar cu soțul.
Colaborăm și cu asistența socială de la primărie și cu poliția, îi anunțăm de fiecare dată când vine cineva, săptămâna trecută am pus și sisteme de supraveghere. Româncele trăiesc o viață chinuită, mă uit la ele și de multe ori mă întreb de ce acceptă să trăiască o astfel de viață și singura concluzie la care am ajuns este că nu au educație, ele nu știu ce drepturi au, ce posibilități au, și cum ar putea să iasă din impas, apoi din cauza resurselor materiale, pentru că statul nu le protejează și nu au unde să plece. Una dintre mame am luat-o de pe peronul gării, nu știa unde să apuce… A venit cu fetița la noi la centru și cea mică s-a repezit la o bucățică de ciocolată, era nemâncată de atâta timp…”, a mai spus preotul Marian Tudor.
