Ediția: Marți 28 Mai 2024. Nr. 6635
Ediția: Marți 28 Mai 2024. Nr. 6635

Profesorul Ștefan Neagu: „Unde dragoste nu este pentru Eminescu, nimic nu este românesc“

„Nimic fără Eminescu nu este românesc“. Este ideea cu care profesorul Ștefan Neagu (FOTO), fost inspector școlar între anii 1976-1988, și-a susținut intervenția la spectacolul omagial Mihai Eminescu, ce a avut loc la Centrul Militar din Focșani. Profesorul Ștefan Neagu susține că fără Eminescu nu ar fi înțeles de ce a iubit și apărat țara. „Ca elev, student, profesor și inspector școlar, aflându-mă acum la timpul mărturisirii, intrând în al optulea deceniu de viață, am ajuns la concluzia că fără Eminescu nu aș fi înțeles de ce mi-am iubit țara și am slujit-o, de ce mi-am apărat patria mea de cuvinte – limba română, parafrazându-l pe Nichita Stănescu, dar și de ce, pe tot parcursul vieții, am venerat scriitorii, eternii noștri apărători ai solului veșnic, așa cum i-a numit George Călinescu, în monumentala Istorie a literaturii române, de la origini până în 1940“, a declarat Ștefan Neagu.

Pentru profesorul Neagu, Eminescu a fost ca o inspirație, ca o motivație, acesta dorind să ajungă profesor de limba română, fapt și vis împlinit. „Pentru mine, Eminescu este punctul de plecare, temelia pe care s-a clădit devenirea mea ca om al școlii românești. Luând-o calendaristic, nu de la 1948, cum zice unul din eroii lui Caragiale, ci mai aproape, când eram elev la școala din Tulnici, în clasa a V-a, într-o poiană unde se află acum tabăra de tineret Gălăciuc, profesoara de limba română a completat studiul din manual cu un fragment din Scrisoarea a III-a, de Mihai Eminescu, organizând un spectacol care se străduia să redea câteva secvențe din Bătălia de la Rovine. Nu a fost ușor, mai ales cu costumația, ușor pentru oștenii lui Mircea cel Bătrân, dar mai greu pentru ieniceri și spahii lui Baiazid. Mintea mea de copil a fost atunci, și de atunci până astăzi, de înălțarea în sufletul meu, a două coloane infinite și iubirea de țară, de apărătorii ei și de respect și admirație față de cei care nu și-au uitat apărătorii și glorifică prin creațiile lor, visând să ajung și eu profesor de limba română, vis împlinit. Revenind la momentul amintit din copilărie, rețin că eu eram solul de pace cu năframă-n vârf de băț, bățul de la tatăl meu, Octavian, și năframa de la mama mea, Aurica. Năframa am adus-o mamei, dar bățul l-am „uitat“, cunoscându-i efectele coercitive folosite de tatăl meu. Am ținut să menționez acel punct de plecare în devenirea mea, pentru că, dacă atunci când ți-e mintea reavănă, când înzestrează mental și sentimental tot ce oferi tu, om al școlii, și nu o faci, temelia construcției ca om, ca român, este șubredă“, a adăugat profesorul Neagu.

Într-una din excursiile pe care le organiza alături de elevii săi, profesorul Neagu a aflat că trei mătuși de-ale lui Eminescu au fost măicuțe la o mănăstire lângă Botoșani. „Aș mai adăuga un eveniment de data această, din viața mea de profesor, când am organizat cu elevii foarte multe excursii literare la mai toate casele memoriale ale scriitorilor români, nelipsind, firește, Ipotești, Botoșani. În aceste deplasări am ajuns o dată la mănăstirea Agaton, aflată nu departe de Botoșani, unde trei mătuși ale poetului național, au fost măicuțe, una dintre ele chiar stareță. Nu mică mi-a fost mirarea când cazarea noastră a fost chiar în fața mănăstirii, o tabără de copii numită „Codrii de aramă“. A fost momentul unei trăiri emoționante, când le-am amintit elevilor că adolescentul Eminescu își vizita mătușile toamna, trecea printr-o pădure recunoscută după nume în poemul „Călin“ – „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint“, spune profesorul.  

Potrivit acestuia, „unde dragoste nu este pentru Eminescu, nimic nu este românesc“. „Nici timpul, nici spațiul nu-mi permit să dezvolt afirmația din titlu, dar lecturând întreaga operă eminesciană, incluzând și publicistica, este necesar să subliniez că poetul național ne-a oferit și rămâne de actualitate tot ce este românesc, o țară de glorii, o țară de dor, în toate componentele vieții ei spirituale, morale, politice și economice, iar pentru că noi am intrat în Uniunea Europeană, iar România este timp de șase luni la președinția ei, să nu uităm că Eminescu a fost un român cu nivel de cultură europeană, iar cei care ne reprezintă acolo să-l aibă drept model în demersurile pe care le vor face pentru ca Europa să prospere cu noi, nu fără noi. Să ajungă țara de glorie și țara de dor pe care a slujit-o și visat-o Mihai Eminescu. Aș mai adăuga ceva și anume: plecând de la perceptul divin „unde dragoste nu e, nimic nu e“, unde dragoste nu este pentru Eminescu, nimic nu este românesc“, a încheiat profesorul Ștefan Neagu.

Sursa foto: Adevărul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?