O carte veche de aproape 500 de ani, despre tratarea ulcerului şi a durerilor, aflată în colecţia Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) din Târgu Mureş din anul 1945, este vedeta expoziţiei „Istoria Medicinei”, deschisă la Sala Muzeu a Bibliotecii Medicale. Directorul Bibliotecii UMFST Târgu Mureş, Anamaria Helgiu, a arătat că cea mai veche carte din colecţia instituţiei este „Epitome opusculi de curandis pustulis” (Mici scrisori despre tratarea ulcerului şi a durerilor) de Laurentio Phrisio, din anul 1532, şi că în colecţie mai există 11 titluri de carte din anii 1532 – 1572 şi 10 titluri din 1606-1699. „Avem aici un fond de carte veche, în special medicală, românească şi străină, din secolul XVI până în secolul XIX. Fondul este format din dicţionare, lexicoane, atlase, tratate şi lucrări ştiinţifice, editate în limba latină, germană, franceză, maghiară şi română. Între autorii acestor lucrări se află nume de referinţă care au pus bazele învăţământului medical românesc, cum ar fi Victor Babeş, Carol Davila, Nicolae Kretzulescu, Nicolae Kalinderu, Episcopescu Ştefan Vasile. La crearea acestui fond şi-au adus contribuţia, prin donaţii, cadre didactice din universitatea noastră, dar s-au primit şi donaţii de la anumite Instituţii Medicale la înfiinţarea Universităţii noastre, în 1945, când a luat fiinţă Institutul de Medicină din Târgu Mureş, desprins din cadrul Universităţii Bolyai din Cluj. Pentru o mai bună conservare şi pentru a facilita accesul la aceste publicaţii, în prezent o parte din cărţi sunt digitizate şi pot fi accesate de cititori în format electronic”, a arătat Anamaria Helgiu.
Alături de cea mai veche carte „Epitome opusculi de curandis pustulis” din 1532, în colecţia UMFST Târgu Mureş mai regăsim două teze de doctorat „Disertaţie medico practică despre hemoragii” din 1784 şi „Conspect sistematico-practic asupra apelor minerale din Marele Principat al Transilvaniei” din 1818, ambele în limba latină, publicate la Viena. O altă valoare a expoziţiei este prima ediţie a „Farmacopeea Română” din 1862, tipărită în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, o ediţie bilingvă, în latină şi română.
„Farmacopeea Română” din 1862, tipărită la Bucureşti, a fost elaborată de un consiliu medical, format din 12 medici şi 6 farmacişti, preşedinte fiind Carol Davila. Este o lucrare valoroasă şi corespundea în totalitate cerinţelor ştiinţifice ale timpului, fiind una dintre cele mai reuşite farmacopei a timpului său, cu valoare egală cu cea austriacă, tipărită în 1855, considerată cea mai valoroasă din estul Europei. Mai avem în colecţie ‘Janua Linguarum’, de Jan Amos Comenius, din 1805, o metodă scurtă de a învăţa limba latină şi oricare alta, care cuprinde 1000 propoziţii. Autorul este considerat părintele educaţiei moderne, a militat pentru dreptul la o instruire (educaţie) gratuită. Aici mai avem ‘Traitee des hernies’ (Carte scrisă de mână) din 1563. Înainte de apariţia tiparului cărţile erau realizate manual, erau adevărate opere de artă. Acest tratat este o reproducere din limba franceză, însă nu se cunoaşte autorul”, a subliniat Anamaria Helgiu.
Între rarităţile Bibliotecii Medicale mai regăsim un manual pentru nevăzători din 1955, în Braille, „Articole Dietales Principates Transilvaniae” (Articolele Dietei Principatului Transilvaniei) din 1744, de la Sibiu, care cuprinde articole legislative din Imperiul Austriac, însă şi o lucrare a fondatorului fondatorul şcolii româneşti de microbiologie, Victor Babeş. „Avem aici Victor Babeş, „Bacteriile şi rolul lor în etiologia, anatomia şi histologia patologică a bolilor infecţioase”, Paris, 1890. Victor Babeş este fondatorul şcolii româneşti de microbiologie, bacteriolog şi morfopatolog român, membru al Academiei Române, autorul primului tratat de bacteriologie din lume. Cartea a apărut în limba franceză şi prin aceasta a pus bazele moderne ale microbiologiei. Nu putem omite nici „Igiena Ţăranului Român”, apărută la Bucureşti, în 1895. Este o scriere premiată şi tipărită de Academia Română, care tratează subiecte legate de locuinţa, iluminatul şi încălzitul ei, îmbrăcăminte, încălţăminte, alimentaţia ţăranului în diferite perioade ale anului, în funcţie de regiunile ţării. Autorul, Gheorghe Crăiniceanu, a fost preocupat de starea sanitară a ţăranului român, a înfiinţat sute de infirmerii rurale”, a susţinut bibliotecara.
Între lucrările din muzeul UMFST Târgu Mureş mai regăsim una care ne dezvăluie cum a scăpat Transilvania de ciumă, în „Historia pestis Transilvaniae” (Istoria Ciumei în Transilvania), din 1770, de Adami Chenot. Autorul, originar din Luxemburg, a urmat Facultatea de Medicină la Viena, a fost trimis în Ardeal pentru stingerea epidemiei de ciumă. A reuşit să oprească flagelul şi a fost numit protomedic (medic şef) al Transilvaniei. De pe rafturile bibliotecii nu lipseşte Nicolae Kretzulescu, părintele anatomiei româneşti, întemeietorul primei şcoli medicale, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie (1857), care a scos „Manual de Anatomie descriptivă” în 1843, editat la tipografia lui Eliade, la Târgu Mureş aflându-se un volum din prima ediţie apărută în limba română.
De remarcat este şi lucrarea „Practica doctorului de casă” din 1845, tipărită la Bucureşti, care cuprinde 7 părţi în care abordează subiecte legate de dietetică şi aerul atmosferic, îmbrăcăminte, alimentaţie, procreere, naştere, îngrijirea lăuzei, creşterea copiilor, boli cronice, chirurgie şi medicamente.
Articolul integral pe https://bit.ly/2SszJue
Autor: Dorina Matiş
