De regulă nu vorbesc în textele pe care le scriu despre lucrurile care îmi plac la persoana întâi, dar aș vrea să vă prezint astăzi o carte, care m-a captivat și am citit-o împreună cu fiica mea. Pentru părinții care vor să petreacă un timp frumos cu copiii lor le recomand cu drag să citească „Poveștile lui Nasser, câine de casă”. Fac recomandarea nu pentru că în paginile cărții am putut citi și povestea unei ziariste care „flutura o mânuță delicată, parfumată și o claie de păr roșcat cârlionțat”.
Cartea este o culegere de povești, scrise de profesoara Fevronia Spirescu din Adjud. Sunt povești scrise cu dragoste de litere și inspirate de cei doi nepoți ai săi, Mihnea și Ilinca, în amintirea prietenului lor necuvântător, Nasser. Cartea se vrea a fi una cu „pereții de sticlă”, prin care toți cei interesați să-i descopere misterul să o poată face cu ușurință, atât copiii cât și părinții sau bunicii.
„Cartea cu pereții din sticlă sau Vrăjitorul pofticios”, „Poveste de dragoste pe strada Gorunului”, „Căsuța melcului”, „Cei doi frați”, „Pianul care s-a visat zebră”, „Curcubeul”, „În ramă”, „Arșiță”, „O simplă răgușeală” și „Colonelu”. „În cartea cu pereții de sticlă” puteai vedea străzi, blocuri, magazine, un teatru, o primărie foarte aerisită, un parc destins și niște ființe interesante. Evident că erau toate celelalte necesare unui oraș. O piață abundentă, o gară, de regulă aglomerată, niște mijloace de transport sârguincioase, o școală în vecinătatea spitalului și… poate am mai uitat eu ceva, dar sigur îmi voi aduce aminte atunci când voi avea nevoie de ceva-ul acela. În capitolul întâi sau pe strada Satisfacției, locuiau niște ființe interesante și rotunde, foarte mulțumite de ele însele. Rotunde, deoarece un cerc este ceva perfect, ceva frumos, ceva satisfăcător. În capitolul următor, pe strada Nemulțumirii, care era dincolo de gară, mai la periferia orașului, s-au instalat niște ființe lunguiețe ca niște boabe de fasole. Când se supărau, și se supărau cam des, se lungeau și păreau niște vinete în miniatură. Parcă și la culoare semănau. Celelalte capitole, pardon, străzi, aveau și ele locuitorii lor: strada Gândurilor frumoase aveau niște locuitori roz și frumoși, strada Surâsului era populată de locuitorii ei care se iubeau necondiționat și care zâmbeau mereu, strada Capriciilor se mândrea cu cei care aveau forme și îmbrățișări diferite: diferite de ceilalți, diferite de toți, în funcție de capriciile fiecăruia și așa mai departe. În cel mai mare capitol, pe strada Gorunului, fix peste drum de lacul cu nuferi, locuia Nasser, câine de casă, cu poveștile lui cu tot, iar la un pas de podul aflat la intrarea în carte, în zona de agrement se găsea o pădure fermecată. (…). Ce era într-adevăr neobișnuit în această carte era faptul că pereții ei erau de sticlă, după cum am mai spus mai devreme, deci puteai privi din exterior tot ce se întâmpla oriunde și oricând. Așa că, puteai privi orice mișcare și puteai vedea tot ce te interesa în această carte, asta, evident, dacă aveai interesul și curiozitatea necesară”. (…).
Acesta este doar un mic fragment din poveștile amuzante din frumoasa carte. Nu doar poveștile care lasă frâu liber imaginației sunt atracția copiilor, ci și imaginile, care întregesc și perfectează tabloul fiecărei istorisiri în parte. Trebuie spus că imaginile sunt tot semnătura autoarei, pentru că profesoara Fevronia Spirescu este și o pictoriță talentată, iar dragostea pentru cei doi nepoți a inspirit-o.
Cartea a văzut lumina tiparului cu sprijinul profesorului Ion Catană, directorul Casei de Cultură „Tudor Vornicu” din Adjud, instituție care a sponsorizat tipărirea. „Poveștile lui Nasser, câine de casă” va putea fi găsită în curând și la Biblioteca Județeană, secția pentru copii. Precizăm faptul că profesoara Fevronia Spirescu va prezenta oficial cartea la Târgul de Carte din Focșani, care va fi organizat în perioada 9-10 iunie. Lansarea oficială a acestui instrument de poveste va avea loc, cel mai probabil, în septembrie, când la Adjud va avea loc „Festivalul Emil Botta”, un medalion cultural de excepție, la care sunt așteptați să vină nume importante din lumea culturală românească, dacă ne gândim la felul în care a fost organizat acest eveniment la Adjud în anii trecuți. Aceasta nu este prima carte scrisă de profesoara din Adjud.
