Învierea Domnului din morți este praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, motiv pentru care creștinii, timp de 40 de zile, se salută cu „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat că a înviat!”. Paștele, cum denumesc românii sărbătoarea Învierii, își are originea în cuvântul ebraic pesah, trecere. Paștele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roșie, din robia Egiptului, în pământul făgăduinței, Canaan. Paștele crestinilor este, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului, după al cărui model vor învia toți crestinii.
Ziua Învierii Domnului, cunoscută și sub numele de Paști, începe, din punct de vedere liturgic, la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumină. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineața, la biserică, în locurile unde se sfințește pasca.
Spălarea pe față din dimineața Învierii
„După ce ne întoarcem de la biserică, punem într-o cană nouă, mai măricică, un ou roșu și un bănuț, o monedă. Se toarnă apă și se lasă până dimineața. Când ne trezim, toți din casă ne spălăm pe rând cu acea apă, dar cu grijă, de fapt cu economie, ca să ne ajungă la toți. Ne dăm și cu oul roșu peste obraz și spunem: să fiu sănătos și obrazul să-mi fie roșu ca oul; să fiu iubit ca ouăle în zilele Paștilor. După aceea luăm bănuțul și îl trecem și pe el peste față. Åži așa facem toți. Dar am mai auzit că la cel care se termină apa, acela o să aibă parte de cei mai mulți bani anul acesta. Nu știu dacă e adevărat, dar cu siguranță anul acesta intru ultima în baie”, ne-a spus doamna Angela.
Din popor se spune că:
• Persoanele care ciocnesc ouă în ziua de Paști, atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă se vor recunoaște.
• Cele care ciocnesc ouă roșii și rostesc în același timp ( fără să se facă planul care și ce spune ) „Hristos a înviat!” și „Adevărat a Înviat!”, le va fi iertat un păcat greu.
• Dacă vei nimeri un ou cu două gălbenușuri e semn de căsătorie în curând, așa că fii pe fază!
• Sufletele persoanelor care decedează în ziua de Paște nu mai sunt supuse judecății de apoi, căci ajung direct în Rai.
• Apa păstrată de la slujba Învierii are puteri vindecătoare, îndepărtând anumite boli și suferințe.
• Lumânările cu care ai luat lumina de la preot în noaptea Învierii nu se aruncă, ci se aprind în fața icoanei în caz de supărare mare, la necazuri sau când te afli în mari dificultăți. Se spune că lumina acestora este mai aproape de rai decât orice altă lumină.
Cum este aleasă ziua Paștelui?
Data celebrării Paștelui are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștele se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară. Echinocțiul este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată, este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie…..din acest motiv luna aprilie este predominantă.
Lumânarea ….sau candela
În noaptea de Înviere, oamenii se duc la biserică cu o lumânare pentru „a lua lumină” . Din candela aflată pe sfânta masă, preotul aprinde o lumânare, apoi iese la credincioși și le adresează chemarea: „Veniți de luați lumină!”, rostită de 3 ori. Astfel, în noaptea Învierii, toate lumânările aprinse în biserică, pe care credincioșii le țin în mâini pe toată durata slujbei, sunt, de fapt, o singură lumină. Această lumină este dusă apoi de fiecare, la mormintele celor dragi trecuți în neființă și ulterior la casele lor, aprinzând candela. „Înainte să plecăm la biserică, ne pregătim lumânarea. Acum se poartă acele candele mari, pentru că nu riscăm să ne stingă vântul lumina luată de la părinte. De multe ori nu mai avem loc în biserică și așteptăm cu nerăbdare afară să primim lumină dată de la cei care ies din biserică. Apoi, încet, toți ne îndreptăm spre cimitir, să ducem lumină și celor morți. După, ne ducem acasă să aprindem candela și repede ne întoarcem la biserică să stăm până se termină slujba, ca să luăm pasca sfințită acasă”, mi-a povestit Ana Corbu din Focșani.
Mielul pascal
Tradiția moștenită din moși strămoși în țara noastră este ca masa de Paști să conțină preparate din carne de miel. Conform site-ului CrestinOrtodox.ro, în timpul Vechiului Testament sacrificarea mielului reprezenta actul central al Paștelui iudaic. Înaintea trecerii prin Marea Roșie, deci a eliberării din robia egipteană a poporului evreu, Dumnezeu a instituit, prin Moise, sărbătoarea Paștilor. În ziua de 14 aprilie, fiecare familie iudaică a sacrificat un miel pe care l-a mâncat fript pe foc, cu pâine nedospită și ierburi amare. Cu sângele mielului au fost unse ușile caselor, astfel încât, atunci când moartea a lovit pe cei întâi născuți ai egiptenilor, copiii evreilor au scăpat cu viață. Astfel, pentru poporul evreu, Paștele și tăierea mielului pascal însemnau amintirea salvării minunate din robia egipteană și începutul unei vieți în libertate. Mielul, prin chipul lui, exprimă blândețea și nevinovăția. În Noul Testament, Hristos folosește deseori, în parabolele Sale, mielul sau oaia pentru a-i desemna pe cei drepți – în opoziție cu caprele, chipul celor răi.
Ouăle roșii
Ouăle roșii sunt nelipsite de pe masa creștinilor și din biserică, unde sunt aduse pentru a fi binecuvântate la sfârșitul slujbei de Înviere. În perioada pascală, creștinii ciocnesc ouă roșii, rostind unii către alții: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”. Oul roșu simbolizează Învierea Domnului. Așa cum puiul de găină sparge coaja oului și iese la viață, așa și Hristos, a sfărâmat porțile iadului, a ieșit din mormânt devenind garanția învierii tuturor. Oul este simbolul vieții, al fecundității și al lumii. O legendă spune că Maica Domnului, care plângea sub Crucea pe care pătimea Fiul ei, avea un coș cu ouă. Sângele Domnului a căzut peste ele și le-a înroșit. De atunci, pentru a aminti de Răstignire, creștinii înroșesc ouă. Înroșesc, îngălbenesc, înverzesc, albăstresc, lipesc ștrasuri și așa mai departe… totul a devenit comercial, cancerigen după ultimele studii făcute în privința vopselurilor din comerț și fără valoare creștină. Studiile au arătat că în vopseaua de ouă sunt folosiți până la 11 coloranți alimentari, trei conservanți, doi corectori de aciditate, doi agenți de îngroșare, un acid, un agent de umezire și un stabilizator. Pentru a nu risca o problemă de sănătate, cel mai bine revenim la tradițiile strămoșești în privința vopsitului ouălor. Pe vremuri, se foloseau ingrediente naturale pentru a da ouălor nuanța dorită. „Chiar astăzi (miercuri n.r.) am auzit la radio cât de nocive sunt vopselurile din comerț așa că m-am tot gândit ce să fac. Eram adepta culorilor ciudate deși știu că în mod normal și creștinesc se fac doar roșii, dar când ai doi copii mici care vin cu tot felul de idei, parcă e greu să te abții de la a nu încerca tot felul de culori. Pentru ei, pentru bucuria lor am făcut și alte culori, că dacă era după mine, le făceam doar roșii. Am luat telefonul în mână și am început să caut tehnici naturale pentru vopsirea ouălor în diferite culori. M-am dus la un plafar și în piață, mi-am luat tot ce am avut nevoie și mâine împreună cu copiii vom avea mai mult de treabă, pentru că și eu voi învăța odată cu ei”, ne-a spus Rodica Grigore din Golești.
Am căutat și noi pe internet ingredientele naturale :
• Galben aprins: ouăle se fierb în soluție de turmeric timp de 30 de minute;
• Galben pal: ouăle se înmoaie în soluție de turmeric, la temperatura camerei timp de 30 de minute;
• Roșu: ouăle se fierb în soluție de ceapă 30 de minute;
• Portocaliu: ouăle se înmoaie în soluție de ceapă 30 de minute;
• Maro închis: ouăle se fierb în soluție de cafea neagră 30 de minute;
• Roz deschis: ouăle se înmoaie în soluție de sfeclă la temperatura camerei 30 de minute;
• Albastru intens: ouăle se înmoaie în soluție de varză la temperatura camerei peste noapte;
Pasca – semnificație și rețetă
Pasca este un cozonac special, sau o prăjitură cu brânză și stafide, și se coace de către gospodinele creștine doar o dată pe an, de Sfintele Paști. Ea are în mod normal formă rotundă, amintind de coroana lui Hristos. La mijloc are imprimată o cruce, iar pe margini, este împodobită cu aluat împletit. Pasca este preparată în ajunul Învierii. Adevărata pască este cea care se taie în bucățele mici și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Bucățile de pască sunt duse acasă și păstrate, având puterea de a alunga bolile și necazurile. „Este gustarea mea preferată. Abia aștept să o fac, să o mănânc…. O savurez! Pentru că se face o dată în an, de aia cred că îmi place atât de mult! La noi în prima zi de Paști, împărțim la vecini cozonac, ouă, pască și un fruct. E clar că vecinii mei primesc de la mine o feliuță subțire, pentru că sunt zgârcită când vine vorba de a da și la alții din mâncarea mea preferată de Paște. Hai să vă spun cum o pregătesc! Mai întâi ingredientele: 1 kg brânză de vaci, 300 gr făină, 200 gr stafide, 60 ml lapte, 6 ouă, 450 gr zahăr, 200 gr unt, coaja de la o lămâie, 25 gr drojdie, coaja de la o portocală, 2 linguri smântână, 2 pliculețe zahăr vanilinat și un praf de sare. Preparare: se pune făina într-un bol, se face o adâncitură în mijloc și se adaugă 2 ouă, drojdia, laptele și 200 gr zahăr. Frământă toate ingredientele și vei obține un aluat pe care trebuie să îl lași să crească la căldură. Până crește, prepară umplutura în alt bol, în care vei pune brânza de vaci, smântâna, 250 gr zahăr, coaja de lămâie și de portocală, un praf de sare, două linguri de făină, zahărul vanilinat și 4 ouă. Toate acestea se amestecă cu mixerul, iar la sfârșit se adaugă stafidele. Așează foaia de aluat crescută într-o tavă unsă cu unt. Formează un sul răsucit de grosimea unui deget și taie-l în două bucăți, pe care le întinzi cu sucitorul. Așează prima foaie în tava unsă cu unt, toarnă compoziția, iar apoi acoperă cu cealaltă foaie, presând ușor. Pune tava în cuptorul preîncălzit și las-o până când devine rumenă”, ne-a povestit Nuți Rîmniceanu din Gugești.
Iepurașul, simbol păgân cu scop comercial
Iepurașul nu are nici o legătură cu spațiul creștin, ba chiar este un animal extrem de prolific, mai ales în sezonul primăverii, fiind un simbol păgân, al vieții și fecundității. „Consider că iepurașul nu are de-a face cu Paștele creștinilor, singurul său scop fiind unul comercial. În locul povestirii despre adevărata simbolistică a acestei mari sărbători, se pune tot mai mult accent pe comercializarea acestui simbol păgân împrumutat care a invadat magazinele prin diferite forme: dulciuri, articole decorative precum fețe de masă, servețele, lumanări, chiar și articole vestimentare”, a spus Maria Enache. „Pentru mine Paștele este o sărbătoare strict legată de semnificația creștină. Nu acord importanță aspectelor materiale. Distracția și mâncărurile pregătite pentru această zi se pot face oricând în timpul anului. Special este momentul în care primim lumina sfântă”, a spus Valerica Tănase din Bizighești.
