Rodica Pendus este fostă atletă, în probele de aruncări. Acum este antrenoare. Are ceea ce mi-am permis să numesc „grădiniță” într-o după amiază de vară, mai spre seară, pe unul dintre terenurile stadionului Milcovul, când am văzut-o înconjurată de o mulțime de copii. Mai de-o șchioapă, mai mărișori. Roiau în jurul antrenoarei, apoi se ordonau în formație când le-o cerea. Totul era de un firesc încântător. Încântată era și antrenoarea Rodica Pendus, încântați erau și candidații la gloria de a fi sportivi – unii pe termen foarte scurt, alții pentru mai mult timp. Aveam să revăd aceleași scene în sala de atletism a CS Unirea, în vreme de iarnă. Aceiași actori, aceeași piesă. Aceeași grădiniță în care Rodica Pendus este antrenoare, pedagog, psiholog – a studiat psihologia pentru a învăța să lucreze pe criterii profesioniste cu elevii ei, mai mici ori mai mari. Este o foarte bună prietenă a atletelor mai mari care, cu alți antrenori lucrând, vin și îi cer sfaturi. O iubesc. Li se citește din priviri, li se vede din gesturi. Au crescut sub ochii săi, i-a – și le-a ajutat cum a putut mai bine. Tot timpul are ceva de oferit. Nu doar afecțiune. La atletism vin mulți copii ai unor părinți fără mare dare de mână. Rodica Pendus găsește cumva modul în care să le ofere îmbrăcăminte și încălțăminte pentru sport! O face cu drag, pentru că poate. Iar când nu poate caută ajutor de la cei care pot să-l dea! A instituit un fel de ritual care i-a cucerit pe micii săi atleți: la sfârșitul fiecărei ședințe de antrenament, toți copii vin și iși iau de pe masă câte patru bomboane, de culori diferite! Strict câte patru! Nici una în plus, nici una în minus. Nimeni nu-i supraveghează, nimeni nu încalcă acesată convenție. Este și acesta un mod de a-i modela pe cei mici pentru când vor fi mari.
Un om de factura Rodicăi Pendus are multe lucuri interesante de comunicat. Unele dintre acestea mi le-a spus pentru dumneavoastră, stimate cititoare și stimați cititori ai Monitorului de Vrancea!
– Ați fost atletă, sunteți antrenoare. În jurul dumneavoastră, copiii roiesc. De unde vine această putere de atracție? De ce are nevoie un antrenor pentru a fi iubit ca dumneavoastră?
– Copiii sunt începutul și sfârșitul lumii. Au nevoie de o prelungire a mamei, care să le lege șireturile, să le șteargă nasul sau lacrimile. Copiii sunt mai zburdalnici, gălăgioși, spre disperarea colegilor mei antrenori – cu care mă suprapun, ca program – se mai petrec ciocniri, se fac legături noi, se corectează atitudini. Trebuie să vorbești pe limba lor. Antrenamentul la copii nu e ca o apă stătătoare, ci ca o apă de munte, vijelioasă. Îi iubesc pe toți laolaltă și pe fiecare în parte, și ei simt asta.
– Ați sădit sămânța performanței în mulți copii care au crescut sub ochii și plămădiți ca performeri de știința și arta dumeavoastră de a lucra cu ei. Spuneți-mi vă rog câteva nume de sportivi, mai de demult sau mai de acum care au confirmat sau care promit mult…
– Alina Ciobanu – acum este medic – argint la campionatele naționale școlare la aruncarea greutății, Mariana Bejan, bronz la Campionatul Național al juniorilor 3 la 100 metri, cu 12,66 și la 200 metri, cu 26,29, obținute în 2004 și nu au fost egalate niciodată la nivel județean, de nici o atletă, indiferent de categoria de vârstă, Oana Tuvene – 11 medalii la campionatele naționale de la copii 1 până la juniori 1, în 6 ani, Veronica Bîlcan – bronz la 200 metri la campionatul național, Nelu Eduard Stoica – dublu campion național la săritura în lungime la campionatul național al copiilor, Denis Petcu – 5 medalii la Campionatul Național al Copiilor: campion național la 200 metri și argint la și bronz la 50 m, 200 m, 300m, Elena Milea – 3 medalii la campionatul național al copiilor în probele de viteză și ștafetă, Alexandra Ghiorghiță -1 medalie la campionatul național al copiilor în proba de ștafetă, Denisa Toader – 1 medalie la campionatul național al copiilor în proba de ștafetă. Mai de demult au fost Mihaela Munteanu – finalistă la campionatul național al juniorilor în probele de garduri, Silviu Munteanu – lungime și garduri, Valentin Bărbunțoiu – aruncări, Ovidiu Dima – lungime, Adrian Stancu – azi profesor de kinetoterapie – aruncări, George Toader – azi profesor de educație fizică – viteză și lungime, Crina Măxineanu și Ionica Bîznă -transferate la prof. Gheorghe Alexandrescu în perioada junioratului și care au confirmat, fiind medaliate la campionatele naționale ale juniorilor -2000m obstacole.
L-am lăsat la urmă pe cel mai valoros produs al meu, Iulian-Cristian Staicu, cu care am lucrat din clasa a IV-a până la finele liceului și care a confirmat la maturitate, devenind dublu campion național de seniori, campion național universitar în Portugalia, sub îndrumarea prof. Horațiu Calfa, la CS Å¢ara Bârsei Brașov. În acest an, la 3 februarie, în sală, a sărit 8,09 m, urcând astfel în Top 3 mondial în sezonul indoor. Este între cei mai buni săritori în lungime din lume ai momentului.
Mai de acum… În ultimii 4-5 ani am format grupe frumoase – aproape 50 de copii – care s-au îndrăgostit de atletism și în care îmi pun mari speranțe – Alexandra Filimon, Cristiana Simescu, Delia Paltan, Ana Tontu, Darius Foca, Mihai Jercan, Anton Bezverhnii, alături de medaliații despre care am vorbit mai devreme – Elena Milea Elena, Alexandra Ghiorghiță, Denisa Toader. De la cei mai mari, de 10-14 ani, până la cei mai mici, de 6-10 ani – Cosmin Frățilă, Alexandru Caștă, frații Bezea, Andrei și George, Irina Constantinescu, Teodora Bîrlă, Marco Voinea…
– Ați avut și rateuri, sau să le spun dezamăgiri în ceea ce faceți?
Dezamagiri… Locul 4 e în afara podiumului. Și au fost multe, multe locuri 4!
Copiii trec la pubertate prin prefaceri importante. Firea lor este nestatornică. Un timp se vădesc unele înclinații, pentru ca mai apoi să apară altele. Au voința mai slabă, sunt influențabili dinspre colegi, prieteni, vecini etc.. Într-o lume a tentațiilor de tot felul, copiii talentați cochetează cu atletismul până în clipa în care dispare ludicul-joaca. Tânărul ieșit din pubertate e un om nou. Mulți simt nevoia să se orienteze spre alt sport, deci nu mergem împreună până la capăt. Viața unui campion este grea, austeră. De dragul performanței, el trebuie să renunțe la multe lucruri. Astfel, câștigătorul este aplaudat, invidiat, pentru gloria și performanțele sale. Câtă muncă se ascunde în spatele strălucirii unei medalii, știe doar el, campionul. Unii tineri nu se pot dedica în întregime performanței, cu tot ce presupune aceasta, pentru că, pe masură ce avansezi în vârstă, cresc cerințele!
– Dimineața sunteți la Liceu, după amiaza și seara la sală, sau pe stadion. Aveți și familie… Nu-i prea mult pentru dumneavoastră?
– De la 10 ani, de când am făcut cunoștință cu atletismul, mai întâi cu domnul profesor Virgil Dimitriu, apoi cu domnul profesor Alexandru Măxinoiu, m-am îndrăgostit irevocabil. Atletismul mi-a cultivat voința, motivația și mi-a dezvoltat latura afectivă. Recunosc, am „copiat” multe de la antrenorii mei. Dragostea față de meserie merge mână-n mână cu atașamentul față de copiii cu care lucrez.
În sală găsesc printre copii entuziasm, un spirit de emulație viu. Îmi place să descrețesc frunțile, să fac să înflorească pe obrazul copiilor zâmbetul și voia bună, pentru ca atunci când terminăm antrenamentul și vine recompensa dulce – bomboanele – să simțim că toate cele din jurul nostru sunt mai frumoase. Din toate acestea îmi trag seva care mă ajută să merg mai departe. Familia mea? Ne sprijinim reciproc! Soțul meu a jucat handbal chiar și în facultate, înțelege și acceptă viața de antrenor. Pe Cosmin, care are 12 ani, îl așteptăm să depășească durerile de creștere și să se alăture constant celor din grupa de avansați.
– Spuneți-mi, vă rog, câteva secvențe memorabile din cariera de sportivă și de antrenoare. Ceva ce țineți lângă inimă! Secvențe memorabile…
– În 1977, deși eram junioară, am participat la un campionat național al seniorilor, la proba de aruncare a discului și printre participanți se afla și Argentina Menis, laureata cu medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Munchen, în 1972, și care era idolul meu. Admirația pe care i-o purtam era fără margini, colecționam tot ce găseam – postere, ziare, reviste etc – cu imaginea ei. Începuse concursul iar eu, în loc să arăt ce pot, să-i calc pe urme, m-am comportat ca un copil de mingi! I-am adus discurile, i-am cedat locul pe bancă, îi urmăream siderată toate gesturile, însă am uitat esențialul – să arunc discul cum știam mai bine, să-mi fac un record personal, să ascult indicațiile de pe margine ale domnului antrenor. Pentru mine – ca rezultat – concursul a fost un fiasco, dar pot spune: ,,Am concurat cu Argentina Menis!”. Și fiecare finală de campionat național unde copiii mei urcă pe podium este demnă de ținut minte! Dacă nu simți fiorul realizărilor, nu poți continua!
– Vă rog să transmiteți un mesaj cititoarelor Monitorului de Vrancea!
– 8 Martie! Am crescut știind că această zi este specială pentru mame și de asemenea pentru femeile de toate vârstele. Am început cu mamele pentru că eu mai am încă mamă. Are 91 ani de ani. O iubesc din toată ființa mea! N-o să-mi fie niciodată povară, îi datorez tot ce sunt acum! Într-o lume a bărbaților, femeile au fost mereu arhitecți ai societății.
Dragele mele, vă doresc să fiți personajul principal din filmul vieții voastre pentru că în jurul vostru se învârte totul. Să nu uitați de sănătate, să nu vă pierdeți feminitatea, esențiale în menirea cu care ați venit pe pământ!
FLASH INTERVIU
Cartea de pe noptieră – Recitesc pasaje (a câta oară???) din ,,Arta conversației” de Ileana Vulpescu iar dimineața, la prima gură de cafea, mă așteaptă cuminte, ,,De veghe în lanul de secară”, de Salinger. Peste zi, de câte ori este nevoie, literatură de specialitate.
Bărbatul ideal – Frumusețea stă în ochii privitorului. Eu am găsit bărbatul ideal. Este bărbatul care mă face să grăbesc pasul către casă, care îmi înțelege stările, care mă dojenește când nu-mi pun căciula și mănușile… Am trecut prin clipe grele împreună, dar avem și amintiri frumoase.
Copiii – Să fii copil înseamnă să înveți să fii OM. Va fi un om bun dacă va avea în jurul său oameni buni. Copilul nu este nici jucăria, nici supusul nostru. Are nevoie de multă iubire si de ce nu, de respect. Dumnezeu a trimis în jurul meu copiii și m-a învățat cum să-i iubesc. Măsura timpului care trece sunt copiii. Chiar dacă au la rândul lor copii rămân cu toții copiii mei.
Politica – Trăim din plin expresia ,,Panem et circenses”-,,Pâine și circ”, adică ni se oferă lucruri neînsemnate, pentru a ni se distrage atenția de la lucrurile reale, cu adevărat importante.
Vacanța – În ultima vreme sunt în vacanță doar cu gândul, bucurându-mă de imagini ale vacanțelor trecute. Iubesc aerul liber, apa, firul de iarbă și soarele zărit printre frunze. Poate la vară, ne vom bucura de o escapadă!
Filme/seriale/emisiuni – Filme de Oscar, de la ,,Sunetul muzicii” până la ,,Parfum de femeie”; Seriale: The Crown (aștept sezonul 3); emisiuni: Profesioniștii cu Eugenia Vodă de pe TVR1.
Frumusețe – Nu știu dacă frumusețea este o calitate cu care te naști sau este o stare de spirit. Nu știu dacă este legată de tinerețe sau de fericire, de iubire. Cred că poți trăi frumos, poți avea farmec și fără să te încadrezi în canoanele de frumusețe contemporane. Frumusețea invită la meditație, la posesie, la admirație, la aprecierea și răsplata pentru aspectul fizic, uneori!
Putere – Puterea este pe deoparte motorul interior care susține toate acțiunile noastre și care se aplică în toate situațiile de viață – relații, carieră, evenimente etc. Mintea bate pumnul și nu invers. Pe de altă parte, se pune semnul egal, între putere și influență. Prin putere, poți controla masele și – din păcate! – poți eluda legea așa cum oferă zilnic exemple mass-media. Puterea, indiferent despre care formă vorbim, trebuie folosită cu înțelepciune.
Televiziune/radio/ziare/internet – Televiziune: de regulă, transmisii sportive; Radio România Actualități; Ziare: Formula As și cotidianele locale; Internet: m-a prins ,,capcana ” internetului unde totul este la un click distanță; foarte util – prin serviciile de comunicare, dar și foarte periculos – ciber infractorii. Internetul, mai ales pentru copii – care trebuie ghidați și supravegheați – este inamicul declarat al sportului, al socializării reale. Dispar jocurile copilăriei: Șotron, Rațele și vânătorii, De-a v-ați ascunselea, Èšară, țară,vrem ostași etc. în favoarea jocurilor pe telefon.
