Abandonul școlar capătă cote tot mai îngrijorătoare în județul Vrancea dacă ne luăm după ultimul raport al Inspectoratului Școlar Județean (IȘJ), prezentat, ieri, în ședința Colegiului Prefectural. Potrivit șefului IȘJ Vrancea, profesorul Dorin Cristea, care a prezentat date din raport, „la sfârșitul semestrului I din anul școlar 2017-2018, la nivelul unităților școlare din județul Vrancea s-au înregistrat un număr de 363 de elevi aflați în abandon școlar, din care 43 de elevi sunt din mediul urban, iar 320 de elevi sunt din mediul rural. La jumătatea acestui an (școlar-n.r.), în Vrancea s-au înregistrat 632 de copii cu ambii părinți plecați străinătate, 1.667 copii cu un singur părinte plecat din țară și 349 cu părinte unic susținător”.
Trebuie spus faptul că școlile fac anual astfel de înregistrări și un copil poate figura timp de patru ani la capitolul abandon școlar. Există multe situații în care copiii sunt plecați cu părinții în străinătate, dar nu au mai anunțat școala că pleacă din țară și nu și-au luat situația școlară. Tocmai din acest motiv unitatea de învățământ nu are nici o dovadă că acel copil a plecat în străinătate și este integrat în sistemul de învățământ de acolo.
Potrivit aceluiași document, abandonul școlar reprezintă o problemă gravă, cu care se confruntă societatea contemporană. Școala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că nu e percepută ca valoare în sine, atât elevii cât și părinții nu mai consideră că școala le asigură viitorul. Observațiile curente demonstrează o creștere alarmantă a elevilor care absentează nejustificat de la cursuri, ceea ce constituie o îngrijorare generală cu efecte pe termen lung.
Factorii care favorizează abandonul școlar în rândul elevilor sunt dificultățile materiale, climatul familial, care are un rol hotărâtor în deciziile de abandon școlar, factori de natură socială și economică, anturajul poate reprezenta, de asemenea, un factor negativ în viața elevului. Și cum numărul copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în afara granițelor țării este tot mai mare, instituțiile statutului caută permanent soluții pentru a diminua efectele acestui fenomen, mai ales cele psihologice.
„Pentru a combate fenomenul, este necesară, în primul rând, înțelegerea cauzelor. Pe lângă cele de ordin social și de ordin psihologic, cauzele psihopedagogice joacă un rol extrem de important. Acestea din urmă pot fi transformate în oportunități de dezvoltare și de îmbunătățire a sistemului actual, precum monitorizarea și consilierea permanentă a elevilor în risc de abandon ridicat; păstrarea legăturii permanente cu familiile elevilor cu risc de abandon școlar; prezența părintelui în viața copilului; desfășurarea de activități educative și extrașcolare în unitatea școlară; implementarea de proiecte și programe educaționale pentru prevenirea abandonului școlar (programul pilot „masă caldă în școli”), activități de educație remedială, „Școala după Școală”, A doua șansă”, se mai arată în raportul IȘJ.
Reprezentanții inspectoratului mai transmit că școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică, socială, culturală ori medicală, riscă la un moment dat să abandoneze școala. Părinții trebuie să știe că prin implicarea în educație și formarea copilului se pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes. Pentru fiecare copil, părinți sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”.
