Copiii care trăiesc doar alături de mame și seamănă mult cu tații lor sunt mai sănătoși decât copiii crescuți doar de mame și care seamănă mai degrabă cu acestea, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Binghamton din New York, informează Live Science.
Studiul a identificat faptul că acei copii care seamănă mai mult cu tații lor au o stare de sănătate mai bună în jurul vârstei de 1 an, prin comparație cu cei care nu au împrumutat prea multe din atributele fizice ale taților. Explicația ar fi că acei copii care seamănă cu tații primesc mai multă atenție din partea acestora în primul an de viață și astfel se dezvoltă mai armonios și au o stare a sănătății mai bună. „Tatăl este foarte important atunci când trebuie crescut un copil”, a subliniat Solomon Polachek, profesor de economie la Universitatea Binghamton din New York.
Cercetătorii s-au axat doar asupra copiilor din familii monoparentale ce sunt crescuți de mame – deci acești copii nu trăiesc zi de zi alături de tați. Copiii crescuți de mame care seamănă însă cu tații primesc mai multă atenție și sunt vizitați mai des de aceștia din urmă. Acest efect nu se manifestă în cazul copiilor care se nasc în familii cu doi părinți și trăiesc împreună cu aceștia, pentru că, susțin cercetătorii, tații sunt mai siguri pe calitatea lor paternă și-și petrec mai mult timp alături de copii.
Acest studiu este bazat pe analiza unui eșantion reprezentativ de 715 copii ce a fost folosit pentru a analiza fragilitatea și bunăstarea familiilor. Copiii din studiu s-au născut în cupluri necăsătorite și au rămas să fie crescuți de mame, fiind vizitați, din când în când, de tați. După nașterea copiilor din eșantion, părinții au fost întrebați cu cine seamănă micuții. În aceste momente, la scurt timp după nașterea copiilor, tații care poate nu erau siguri de paternitatea lor ajung să se convingă dacă este sau nu copilul lor. În cadrul studiului, copiii erau clasificați ca semănând cu tații lor dacă ambii părinți remarcau această asemănare.
Conform concluziilor studiului, micuții care seamănă mai mult cu tații se bucură, în medie, lunar, de două zile și jumătate mai mult timp petrecut în compania taților. Tații care petrec mai mult timp alături de copii sunt și mai preocupați de eventualele probleme de sănătate ale acestora și sunt mai conștienți de nevoile micuților. Acesta este un comportament evolutiv, susțin cercetătorii care au publicat acest studiu în Journal of Health Economics. „Acei tați care observă că le seamănă copilul sunt mult mai siguri că micuțul este al lor și implicit îi dedică mai mult timp”, a adăugat Polachek.
Teoria evolutivă despre familii susține că părinții vor dedica mai mult timp și atenție pentru a avea grijă de un copil căruia i-au transmis propriile gene, crescând astfel șansele ca respectivul copil să crească sănătos, să ajungă să aibă la rândul său copii și să transmită mai departe genele primite de la părinții săi. Prin contrast, din punct de vedere evolutiv, „investiția făcută (de un părinte) într-un copil care nu-i seamănă, și despre care nu este sigur că-i aparține, poate părea o risipă de resurse care altfel ar fi păstrate pentru copiii care le seamănă și a căror paternitate nu poate fi pusă sub semnul întrebării”.
