Revin cu partea a doua a articolului publicat săptămâna trecută despre latura „întunecată” a legumelor. Continuăm cu legumele (de fapt fructele) din familia solanaceelor: tomatele, vinetele și ardeii.
Tomatele produc două feluri de glicoalcaloizi: alfa-tomatină și dehidrotomatină. Majoritatea este în formă de alfa-tomatină, așa că ne vom concentra pe aceasta. Pe măsură ce tomatele se coc, nivelurile de alfa-tomatină scad dramatic, de la aproximativ 500 mg / kg în roșiile verzi, până la aproximativ 5 mg / kg în roșiile coapte. Tomatele crescute artificial pot conține cantități mai mari de alfa-tomatină decât tomatele crescute în aer liber, la soare. Glicoalcaloizii din tomate sunt de aproximativ 20 de ori mai puțin toxici decât glicoalcaloizii din cartofi. Nu există studii ale efectelor negative ale alfa-tomatinei pe om, dar studiile pe șoareci ne spun că 500 mg de tomatină la 1 kg greutate corporală reprezintă doza letală mediană. Acest lucru nu ne spune cât de mult ar fi nevoie pentru a ucide o persoană de 70 de kg; doar ne spune că ar fi nevoie de 35 de grame de alfa-tomatină pentru a ucide un șoarece de 70 de kilograme. Nu s-a studiat și nu se cunosc efectele dozelor mici de alfa-tomatină asupra corpului uman. Deci orice e posibil.
Și acum despre vinete. Cu secole în urmă, vinetele obișnuite erau denumite „mărul nebun” (mad apple) din cauza convingerii că mâncarea acestora în mod regulat ar provoca dereglări neurologice (și astăzi la noi se știe din bunici că vinetele „cad greu”). Vinetele produc două feluri de glicoalcaloizi: alfa-solamargină și alfa-solasonină. Solamargina este mai puternică decât solasonina. În comparație cu glicoalcaloizii din cartofi, care se găsesc în principal în coajă, în vinete, glicoalcaloizii se găsesc în principal în semințe și pulpa fructului; coaja conține cantități neglijabile. Vinetele comune (solanum melongena) conțin 10-20 mg de glicoalcaloizii per kg. Glicoalcaloizii de vinete sunt considerati relativ mai puțin toxici comparativ cu glicoalcaloizii din cartof. Doza letală mediană la rozătoare este de 1,75 mg / kg. Acest lucru înseamnă că ar fi nevoie de cel puțin 12 kg de vinete pentru a ucide un șoarece de 70 de kg. Încă o dată, nu s-a studiat și nu se cunosc efectele dozelor mici de glicoalcaloizi din vinete asupra corpului uman. (oare de ce?)
Despre ardei. Ardeii (grași, capia, gogoșari, iuți) conțin mai puțin de 10 mg de glicoalcaloizi pe kg. Aceasta este o cantitate mică, deci, dacă reacționați negativ la ardei, sunteți fie foarte sensibil, fie răspundeți la alți compuși din ardei, cum ar fi capsaicinoidele (din ardeii iuți).
Și fructele goji fac parte din familia solanaceelor și conțin glicoalcaloizi dar nu am putut găsi informații științifice despre glicoalcaloizii din aceste fructe.
Concluzie. Ca și în cazul oricăror sensibilități alimentare, singura modalitate de a afla dacă sunteți sau nu sensibili la legumele din familia solanaceelor este să le eliminați din dieta dvs. pentru câteva săptămâni, pentru a vedea dacă vă simțiți mai bine. Toată lumea este diferită, ca întotdeauna, va trebui să descoperiți pentru dvs. dacă aceste alimente vă pot pune probleme sănătății. Cu toate acestea, având în vedere efectele nefaste ale unor glicoalcaloizi din aceste legume și lipsa studiilor pe om a acestora, bunul simț ne spune că aceste alimente pot fi considerate ca potențiali vinovați în sindroamele gastrointestinale și simptomele neurologice / psihiatrice cu care unii dintre noi se confruntă. În articolele viitoare voi vorbi și despre latura „întunecată” a legumelor din familia crucifere (oare de ce copiii urăsc broccoli?).
Dan Ocheșelu – nutriționist
