Sâmbătă, 10 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. În fiecare biserică, se va oficia Sfânta Liturghie, urmată de slujba parastasului pentru cei adormiți. „Sărbătoarea Moșilor de Iarnă este o sărbătoare dedicată celor răposați. Cum după credința noastră creștină, viața omului nu se sfârșește odată cu moartea trupească ci sufletul își continuă existența și dincolo de hotarele vieții pământești, din acest motiv, Biserica nu-i dă uitării pe cei adormiți nici după momentul înhumării, ci îi pomenește mereu rugându-se și mijlocind pentru odihna și iertarea păcatelor lor”, ne-a spus preotul Cristinel Muscalu (FOTO).
Pomenirea Moșilor de iarnă se face pentru toți morții din zilele îndătinate din cursul unui an bisericesc, pe lângă alte pomeniri generale precum sâmbetele morților, sau Moșii de vară și de toamnă. „Aceste pomeniri se fac în rugăciunile și cântările din slujbele bisericești în două feluri; pe de o parte sunt cele pentru pomenirea individuală a morților, ierurgii cum se numesc ele precum: slujba înmormântării sau celelalte parastase sau pomeniri la soroace cum se mai zice în popor, care urmează momentului prohodirii; acestora adăugându-li-se pomenirile generale, oficiate tuturor morților în zilele îndătinate din cursul anului bisericesc precum: Sâmbetele morților (în timpul Postului Mare), Moșii de vară, de toamnă sau cum este cazul sărbătorii de acum, a Moșilor de iarnă”, a adăugat preotul Cristinel Muscalu.
Tot de la preotul Muscalu aflăm că de fapt în această zi, a Moșilor, ar trebui pomenite doar persoanele trecute în neființă, care au 7 ani de la îngropare. Dar se pare că familiile, din respect și dragoste față de cei răposați, nu mai țin cont de toate aceste „reguli” ale bisericii, sau poate că nu știu acest lucru, și îi pomenesc pe toți chiar și la slujba Moșilor de iarnă, toamnă sau vară. „În rândul „moșilor” sunt trecuți în special cei care au împlinit 7 ani de la îngropare, căci în unele locuri chiar se spune despre cel căruia i s-a făcut slujba de șapte ani că: „a trecut în rândul moșilor”, însă acest aspect, datorită dragostei față de cei răposați este îndeobște trecut cu vederea, fiind trecuți pe pomelnicele credincioșilor toți cei morți fără o barieră a timpului”, a precizat preotul Muscalu.
La biserică se vor împărți pachete cu mâncare de dulce, care trebuie consumate imediat, deoarece după două zile, va avea loc „lăsatul sec de carne”. Duminica următoare acestei zile poartă numele de „Duminica înfricoșătoarei Judecăți”, ceea ce înseamnă că Ziua Judecății este în deplin acord cu simțul nostru moral, care cere ca după faptă, să fie și răsplată. Se spune că în fața „Tribunalului ceresc” se vor desfășura ca într-un film, tot ceea ce noi am făcut în viață, cum ar fi: greșeli din copilărie, pornirile năvalnice ale tinereții, viciile de la maturitate. Practic, nici un cuvânt, gând sau faptă nu se vor putea tăinui. „Cât privește plasarea slujbei „moșilor de iarnă” în această sâmbătă, ea urmează o parte practică, căci cu această ocazie se dă de împărțit bucate, iar cum acestea sunt în general de dulce ar fi de dorit ca cei care le primesc să le și poată consuma căci la două zile după acest moment are loc „lăsatul sec de carne”, dar pe lângă aceasta, ce este mai important, este viziunea liturgică ce trebuie să o avem asupra acestui moment căci duminica ce urmează acestor „moși” poartă chiar numele de „Duminica înfricoșătoarei Judecăți”, un titlu ce cred că nu mai are nevoie de nici o tâlcuire, înțelegându-se, cred, faptul că cei pentru care ne rugăm și pe care îi pomenim cu prilejul acestei slujbe este de dorit să aibă un răspuns bun la „înfricoșătoarea Judecată” a lui Dumnezeu, căci de acum cu atât mai mult începe perioada în care tot creștinul trebuie să se pregătească prin post și fapte bune de o judecată blândă din partea lui Dumnezeu”, a mai spus preotul Cristinel Muscalu.
Creștinii ajung foarte devreme în Casa Domnului, cu o colivă, o sticlă cu vin și câteva produse alimentare pe care, după terminarea slujbei, le vor împărți alături de lumânări aprinse, persoanelor aflate în biserică sau celor de acasă. „Cât privește partea practică, acum creștinii vin la biserică dis de dimineață, participă la slujba Utreniei, a Sfintei Liturghii și ulterior la săvârșirea parastasului ce are loc întru pomenirea celor adormiți. Aduc la biserică o colivă de grâu, o sticlă cu vin, câteva produse de panificație de diferite forme și mărimi (în funcție de zonă) care poartă în general numele de prescuri, colaci sau parastase. Poartă cu ei panere pline cu pachete cu bucate care se vor împărți alături de lumânări aprinse celor pomeniți. Iar acolo unde datina se păstrează și nu există un impediment în ceea ce privește distanța sau alți factori, se merge cu familia alături de preotul paroh la morminte, se face o scurtă slujbă numită „trisagion” însoțită de o „veșnica pomenire” după care se stropește mormântul cu vin în chipul Sfintei Cruci”, a încheiat preotul Cristinel Muscalu.
Pregătiri intense la foc continuu
Pentru ca pomana să fie primită, se spune că este bine să respectăm vechile tradiții legate de Moșii de iarnă. Gospodinele încep pregătirile cu mult înainte, cumpără vase frumoase și deosebite, pregătesc mâncare bună și împart vecinilor și rudelor. „Se face pomenirea morților pe fiecare sezon. Acum este iarnă, deci sunt Moșii de iarnă. Pregătirile încep cu o săptămână înainte. Prima dată număr vecinii de pe stradă și calculez exact câte pachete fac și câte farfurii împart. Apoi mă duc să cumpăr farfurii la fel, cu mici excepții. Finei îi cumpăr de obicei o oală mai mare și mai scumpă, și nurorii mele la fel, ceva mai deosebit. La restul, le iau farfurii simple. Joi fac cozonacul. Fac mai mult, că oricum până sâmbătă se mănâncă deja doi. Nepoții mei când aud că pregătesc pentru cozonac, stau lipiți de aragaz până se coace. Așa că vreau nu vreau, fac șase cozonaci, trei cu nucă și trei cu rahat. Vineri e cel mai mult de muncă, pentru că trebuie să fac sarmalele, pilaful, să pregătesc carnea pentru sâmbătă, să fac chec.
Dis de dimineață mă duc repede în piață să cumpăr covrigi, prescură, cruce, câteva fructe, banane, portocale, o sticluță de suc pe care o pun pe farfurie și mă duc de-ndată acasă să m-apuc de treabă. Beau o cafea ca să am spor și încep cu sarmalele că la ele durează cel mai mult. După ce termin cu ele, de multe ori fac niște chifteluțe, apoi pregătesc grâul pentru colivă. Aleg după orezul pentru pilaf, spăl carnea, o dau cu sare, o pregătesc pentru cuptor. Bat repede pentru 3 checuri și cam atât, că oricum mă apucă seara târziu făcând toate astea. Sâmbătă dimineață, mă trezesc de la 5.
Pun orezul la fiert, montez coliva, pun carnea în cuptor, pregătesc coșul pentru biserică, întind toate vasele pe masă și las nora acasă să se ocupe de mâncare și eu mă duc repede la biserică. Stau cam o oră jumătate și mă întorc acasă ca să fac un pachet pentru părinte și dascăl. Să le pun și lor pilaf cald. După ce ieșim de la biserică, mă duc la vecini cu împărțitul. Spre după-amiază, mă duc la fina, că la ea stau mai mult. Åži cam așa decurge la noi această zi”, ne-a povestit Viorica Matei din Biliești.
Muncă în echipă
„Unde-s mulți, puterea crește”… Este cazul unor gospodine trecute de 50 de ani din satul Cândești. Tanti Ioana, tanti Dorina și doamna Mioara, așa cum li se spune în sat, se ajută când vine vorba de pomeni. Acestea se duc la casa uneia dintre ele și acolo fac toate pregătirile. „Eu stau singură, că băieții sunt plecați în Italia și soțul mi-a murit acum 7 ani. De fiecare dată când trebuie să facem un parastas, o pomană, vin două vecine la mine și aici facem tot. Facem o listă cu tot ce trebuie, punem bani și împărțim la trei. Facem asta de câțiva ani, că nici nu ne mai trebuie listă. În mare parte știm ce avem de cumpărat. Fiecare își face treaba. Madam Mioara face cei mai buni cozonaci, așa că ea îi face mereu. Nu ne băgăm peste rețeta ei.
Dorina e mai tânără și face prăjiturile și sarmalele, că are răbdare mai multă ca mine. Eu fac pilaful și coliva. Eu fac de exemplu un pilaf roșu, așa îl denumim noi. Pun mult suc de roșii și iese roșu. Are gust mai bun și îl fac doar când sunt Moșii. În zona noastră nu este o diferență între Moșii de iarnă sau cei de vară, că tot aia facem. La biserică împărțim pachetele în funcție de ce morți avem. Eu dacă nu mai am soț, dau pachete la bărbați. Cei care au copii morți, caută să dea de pomană la tineri. Nu împărțim mereu și cu farfuria, pentru că este mai costisitor. De multe ori facem doar în biserică și dăm mai multe pachete. La părinte și dascăl, punem un pachet mai mare și cu prosoape”, a spus tanti Ioana din Cândești.
Sufletul mănâncă și bea
De la doamna Aura am aflat ceva interesant. Dumneaei știe din moși strămoși că trebuie neapărat să faci pomana pentru Moșii de iarnă. Se spune că sufletele celor morți vin în casa în care au trăit și așteaptă să le dai de mâncare. Dar cum să le dai de mâncare? Prin aburii de la mâncare. Åži am mai aflat că nu trebuie să spălăm rufe sau să ne spălăm părul pentru că de fapt acea apă ar ajunge la cei morți. „Noi facem mereu pomană de Moșii de iarnă, pentru că atunci mănâncă sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Åžtiu de la bunica mea, care știa de la bunica ei că în această zi, sufletul celui mort vine în casa în care a stat și trece pe lângă mâncărurile pe care le faci. Se spune că prin aburul de la mâncare se hrănește. Nu știu dacă e adevărat, dar eu vrut să cred în asta și să păstrez tradiția. Se mai spune că după ce ai terminat de împărțit, nu trebuie să faci treabă, să speli rufe sau să te speli pe cap. Åžtiu că acea apă murdară va fi băută de sufletul celui mort. Åži de asta nu trebuie să faci treabă”, a zis doamna Aura din Jitia.
Conform crestinortodox.ro, Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.
