GALERIE FOTO: Povești de pe front și fapte de arme ale ostașilor, la Cercul Militar Focșani

Cercul Militar Focșani a găzduit ieri simpozionul cu tema „Armata – arc peste timp” și premierea concursurilor aniversare: Cupa Presei și Cupa Veteranilor la tir, Cupa 25 Octombrie la triatlon și festivitatea concursului de istorie. În deschiderea simpozionului, fanfara garnizoanei Focșani a interpretat imnul țării și câteva cântece patriotice, apoi s-a dat citire mesajului trimis de Șeful de Stat Major al Apărării cu prilejul Zilei Armatei României. ” (…) Gândurile mele se îndreaptă cu același respect către veteranii de război, invalizi, văduve de război și militari răniți în misiunile din teatre de operații și pe teritoriul național, al căror sacrificiu trebuie cinstit, pentru că sunt oameni de excepție (…) Trebuie să evidențiem totodată curajul și profesionalismul cu care militarii noștri contribuie la misiunile NATO și UE din diferite zone ale lumii și să le mulțumim tuturor pentru respectul de care se bucură armata României în rândul statelor aliate”, a transmis Șeful de Stat Major, General Nicoale Ionel Ciucă. Locțiitorul comandantului brigăzii, colonel Cornel-Traian Scurt a prezentat apoi o succintă incursiune în istoria armatei României, intitulată sugestiv Armata – arc peste timp.
    Un invitat de onoare al simpozionului a fost Reprezentantul Asociației Naționale a veteranilor de război – Filiala Vrancea,  Generalul de Brigadă în retragere Gheorghe Rogoz. Veteranul de război a povestit mai multe întâmplări deosebite de pe front.
    La vârsta de șase ani, în anul 1932, a început școala primară și a terminat șapte clase. Din anul 1939 a urmat liceul de la Bacău și a absolvit în anul 1944. Din 1944  tânărul s-a înrolat voluntar la regimentul 16 Artilerie Bacău. În acea perioadă începuseră evacuările din Bacău, iar regimentul din care făcea parte soldatul Gheorghe Rogoz a fost evacuat în Oltenia, acolo unde au avut parte de instrucție la tunuri, obuziere și tancuri, iar soldații și-au amplasat corturile într-o lizieră de salcâmi. Odată cu începerea evenimentelor istorice, soldatul Gheorghe Rogoz a plecat pe front, făcând parte din plutonul care a fost dus la București pentru apărarea aerodromului. De la București, soldații au fost îmbarcați și duși la Mediaș, acolo unde Gheorghe Rogoz a povestit că a luptat voluntar până la Târgu Mureș. „Am plecat în război ca voluntar. Am luptat pe tot Ardealul pentru eliberarea acestuia. Lupte foarte grele… Foarte grele! Erau lupte localitate cu localitate, unitate cu unitate. Cele mai grele lupte au fost la Oarba de Mureș, Careii Mari, Satul Mare… După ce am trecut Tisa, în diferite lupte am fost rănit pe câmpul de luptă în Ungaria”.      Gheorghe Rogoz a fost adus la spitalul din Careii Mari în România, unde o echipă de medici a reușit să-i salveze viața, scoțându-i o schijă din picior. După aproximativ 20 de zile de spitalizare, Gheorghe Rogoz a refuzat să se întoarcă acasă și a cerut să meargă înapoi pe front, alături de camarazii săi. „Domnule doctor, eu nu merg acasă! Eu merg înapoi pe front. Mă duc pe front să lupt pentru țară”. Gheorghe Rogoz a semnat refuzul de venire în țară și a plecat înapoi pe front. „Când m-au văzut la unitatea militară colegii mei au rămas tablou. Ei s-au gândit că niciodată nu voi mai veni, au crezut , atunci când am fost rănit, că am fost făcut pilaf și se întrebau de ce m-au mai luat pe pătură și nu m-au dus la groapa comună de înmormântare”.  Întors la unitate, Gheorghe Rogoz și-a reluat funcția de comandant de piesă. Pe front, acesta s-a remarcat prin multe fapte de arme, fiind evidențiat pe divizie și unitate. În urma faptelor sale de vitejie, Gheorghe Rogoz a primit cinci decorații de război românești, printre care Virtutea Militară de război, și trei decorații străine, printre care medalia Republicii Cehoslovacia, semnată de președintele Cehoslovaciei. Medalia Republicii Cehoslovacia a fost primită pentru lupta alături de un comandou cehoslovac. „Au avut nevoie de ajutor să oprească o coloană germană  și au venit la noi să ceară ajutor, dar nu a vrut să se ducă nimeni. Atunci am zis că mă duc eu. M-au așezat pe o poziție pe marginea drumului și mi-au spus să trag după ce trece coloana de mine. Am făcut ce mi-au spus. După ce s-au îndepărtat de mine cu vreo 20 de pași am deschis focul deasupra lor. Când au văzut că au primit foc din toate direcțiile, s-au predat”

    O altă decorație a fost primită de ostașul Gheorghe Rogoz  în urma unei lupte în care tancurile inamice au determinat retragerea infanteriei și a celor din linia a doua, însă nu și retragerea sa. „Eu am stat acolo lângă aruncătoare. Aveam toate proiectilele cu mine pregătite, numai ca să trag. A trecut infanteria noastră, a plecat și linia noastră, dar eu am rămas acolo și am tras încontinuu. Am înclinat la 90 de grade ca să cadă proiectilele pe infanteria lor și am tras. Noroc că au venit și tancurile noastre. Unul din tancuri a trecut prin dreapta mea și în dreptul meu a oprit. M-a văzut pe mine singur acolo, trăgând încontinuu și cineva a deschis capacul, a ieșit, și m-a întrebat cum mă cheamă. Mi-a notat numele și a plecat înainte. Apoi tancurile noastre au reușit să treacă prin liziera de salcâmi, culcând copacii la pâmând, până când au respins frontul inamic”.
    O altă decorație a fost primită de ostașul Gheorghe Rogoz, pentru reușita de a restabili legătura telefonică, după ce un fir de telecomunicații fusese rupt. Frontul era acoperit de zăpadă până la genunchi, iar temperaturile erau extrem de scăzute. „Eram pe văi, printre munți. Era iarnă grea, zăpada mare. Eu n-am adormit sub un acoperiș cât am fost pe front, numai sub cerul liber. Pe vremea aia s-a rupt firul la telefon. Cine să se ducă? Nu se ducea nimeni. Am zis că mă duc eu. Era noapte. Mi-am luat un fel de baston să pot merge pe fir, prin zăpadă. Am luat pistolul mitralieră cu mine, cu încărcătoare, și am plecat. Toți mi-au spus că or să mă mănânce lupii… Am ajuns, am găsit firul rupt și târât departe. Am venit cu firul înpoi, l-am legat și a mers, dar a durat vreo 4-5 ore până am ajuns înapoi la observator, atât de greu a fost prin zăpadă și prin munți”.
    La sfârșitul războiului, pe drumul de întoarcere în țară, ostașul Gheorghe Rogoz a tras un proiectil în Tisa, pentru a putea aduna mai mulți pești la un loc, astfel încât camarazii săi să poată pescui cu succes. „S-a terminat războiul și am venit în țară mai mult pe jos. În Ungaria, pe drumul  de întoarcere am văzut mulți pescari unguri venind cu pești și ne-am gândit cum să facem să prindem și noi niște pește. Așa ne-am gândit să tragem un proiectil în Tisa, să facem peștii să iasă. I-am întrebat pe cei care veneau câți km sunt până la Tisa, cât e Tisa de lată, ca după calcule și măsurători să știu cum să trag. Am făcut treaba asta, am anunțat pe acolo să  nu mai fie nimeni la pescuit, am desfăcut aruncătorul, l-am pus în poziție, l-am ridicat, am făcut ochirea și am tras un proiectil. Nu a căzut exact pe centru, dar a căzut 5 metri mai în margine. S-a albit Tisa și atunci ai noștri și ungurii au prins o grămadă de pește. Comandantul nostru a auzit și a venit. M-a iertat pentru că am recunoscut și nu am mințit”, a povestit Generalul de Brigadă în retragere Gheorghe Rogoz.
    În încheierea evenimentului a avut loc premierea  premierea concursurilor aniversare. La concursul de tir pentru cadre militare în rezervă și retragere au câștigat următorii: locul III colonel în rezervă Costel Tășilă, locul II colonel în retragere Eugen Anghel, locul I locotenent colonel în rezervă Anton Soare.
    La concursul pe teme de istorie au câștigat următorii: Gimnaziu – locul II, la egalitate de puncte, Școala gimnazială Anghel Saligny și Școala gimnazială Ștefan cel Mare, locul I, la egalitate Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza și școala gimnazială nr. 3; Liceu – locul III colegiul GG Longinescu, locul II Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza și locul I Liceul Pedagogic Spiru Haret.