Răscoala de la 1907. Orașul Panciu era ocupat de țăranii din Movilița și comunele învecinate; la Dumitrești, capii au stârnit norodul

Dacă la 8/21 februarie 2017 nu s -a scris nimic despre răscoala de acum 110 de ani și cum s- a manifestat aceasta pe teritoriul actualului județ Vrancea, să ne amintim măcar acum, în luna martie, când se împlinesc o sută zece de ani de la apogeul ultimei răscoale din Europa, povestea locală a acestei drame naționale care a provocat moartea, deopotrivă, a mii de țărani, dar și a zeci de moșieri, arendași, soldați și funcționari.  Atunci, Ionel Brătianu și Averescu au reușit să liniștească țara, dar felul cum au făcut- o va rămâne veșnic o pată pe memoria lor. Mai mult decât atât, s-a speculat la moartea lui Brătianu din 1927, că intervenția făcută în zona amigdalelor de către un doctor de partid, mai puțin priceput, a provocat moartea marelui om politic, care astfel, glumeau adversarii răutacioși, s -a înecat în propriul sânge la fel cum a înecat în sânge și miile de țărani răsculați pentru o viață mai bună.
    Revenind la județul nostru, conform documentelor păstrate și cenzurii care a funcționat perfect în acele timpuri, mai putem afla doar atât: la 8 martie 1907, orașul Panciu era ocupat de țăranii din Movilița și comunele învecinate. Conacul lui V. Apostoleanu a fost atacat, jandarmii au intervenit și e puțin probabil să nu fi existat  niciun țăran ucis, mai ales că au fost distruse 67 de case în oraș, în special prăvălii ale negustorilor evrei. În estul județului, la Suraia, moșia lui Săveanu a fost devastată de răsculați. Au fost bătuți crunt șeful de post din zonă și perceptorul fiscal de către 35 de țărani care ulterior au fost trimiși în judecată. La Gugești și Dumbrăveni, pe 11 martie, mai mulți țărani instigatori, capi de răzmeriță, au hotărât să facă o revoluție, au devastat și au jefuit conace, o măcelarie și o brutărie. Au intervenit Regimentul 7 de vânători Râmnic și 8 Buzău care au reprimat pe răsculați. A fost împușcat Dumitru Ciupitu și s- au executat multe arestări în sat și în localitățile vecine.
    La Călieni, 400 de țărani au atacat reședinta marelui proprietar din regiune și au devastat tot ce au întâlnit în fața ochilor. Forțele militare de la Hanul Conache și artileriștii de la Tecuci au venit prompt în zonă și au calmat pe răsculați, făcând probabil și câteva victime, de care nu se amintește nimic în documente.

    La Gura Caliței, Lacul lui Baban, Dealul Lung și Odobasca, primarii și ajutoarele de primar, chiar și secretarii comunelor, deci funcționarii autorităților locale, s-au pus în fruntea sătenilor, i-au ațâțat contra proprietarilor și arendașilor de prin împrejurimi și au devastat mai multe conace. La Andreiașu, un fost șef de jandarmerie locală și mai mulți locuitori au devastat conacul familiei Orleanu. În Broșteni, 6 agitatori și făptuitori s-au dedat la multe devastări și jafuri. Mihălcenii nu au rămas mai prejos. Și aici, răsculații au stricat tot și nu s-au lăsat de vandalizări până nu au fost împrăștiați de armată. La Bălești, zeci de țărani în frunte cu Dumtru Constantinescu s-au ridicat împotriva avutului arendașilor, după ce au citit la cârciumă o broșură scrisă de Vasile Kogălniceanu și pe care au tălmăcit-o în sensul vederilor lor.
    La Dumitrești, capii au stârnit norodul și au comis un atentat în scopul de a ațâța războiul civil, ridicând și înarmând pe locuitorii din comunele invecinate spre a devasta toate conacele din regiune. Satele Tătăranu, Vâjâitoarea și Mărtinești nu l-au iertat pe Alexandru Plagino, tatăl primului nostru olimpic, și i-au incendiat conacul, îngrozind chiar și pe preotul din sat, Ion Chiriță, care a notat pe evanghelia bisericii următoarele: un duh rău s-a abătut asupra satului nostru, venit din Moldova, care a ridicat oamenii contra stăpânirii lui Dumnezeu.. Un detașament de cavalerie de la Rm Sărat i-a împrăștiat pe răsculați, probabil cu gloanțe și nu cu vorba bună.
    Chiar și la Focșani, țăranii din satele învecinate au incercat să intre și să producă dezordini, dar primarul de atunci, N.N. Saveanu, fiul inventatorului suveicii electorale, a ieșit în calea lor și le-a amintit ce au pățit frații lor din toata țara, așa încât, de bine, de rău, țăranii au renunțat la intenția lor și au lăsat orașul Focșani neatins.
    În concluzie, conform documentelor, apare pe raza actualului județ Vrancea un singur împușcat, dar probabil că au fost în realitate zeci sau chiar sute de morți. Conducătorii de atunci, inclusiv Carol I au ascuns aproape toate urmele măcelului. Rapoartele statistice au ramas în biroul personal al regelui și mai mult ca sigur că au luat calea șemineului din palat în locul camerei unde se păstra arhiva Casei Regale. Astfel, Ionel Brătianu a putut să mintă fără să clipească că la răscoală nu au fost mai mult de 416 decedați cu totul, asta în vreme ce chiar și foaia liberală din acele timpuri,Voința națională, scria despre 15.000 de țărani omorâți, eclipsând până și aprecierile comuniștilor, cu cei 10.000-11.000 de morți.

                                        Florin Marian Dîrdală
                                    Arhivele Naționale Vrancea