Vârsta debutului pubertății a scăzut la 7-8 ani. Medicul endocrinolog Dan Ionuț Repede ne-a vorbit despre cauze și soluții

Pubertatea-trecerea de la copilărie la adolescență. În zilele noastre, foarte mulți copii pășesc în această etapă la 7-8 ani. Despre acest fenomen, tot mai des întâlnit, ne-a explicat dr. Dan Ionuț Repede, medic endocrinolog în cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani.
    Pubertatea reprezintă stadiul dezvoltării umane în care se produce maturizarea sexuală și achiziționarea capacității reproductive. La sexul feminin, debutul pubertar este în jurul vârstei de 10 ani, cu o vârstă medie pentru menarhă (prima menstruație) de 12,5 ani. Baieții au debutul pubertar (apariția pubertății) mai tardiv, în medie cu 1 an față de fete.
    Medicul endocrinolog Dan Ionuț Repede ne-a spus că pubertatea precoce se definește prin apariția semnelor de dezvoltare pubertară la o vârstă mai mică cu 2 DS (deviații standard), decât vârsta medie de intrare în pubertate (1 DS are aproximativ 1 an). Clinic, aceasta este sugerată de apariția mugurelui mamar la fete, creșterii diametrului longitudinal testicular la peste 2,5 cm (sau 4 ml in volum) la baieți și apariția pilozității pubiene incipiente la ambele sexe. Limita inferioară a normalului, sub care debutul pubertar se consideră precoce, este de 8 ani la fete și 9 ani la baieți. Sexul feminin este mai frecvent afectat decât cel masculin, cu un raport de peste 5:1.

Specialistul semnalează factorii de risc ai acestei tulburări

    Instalarea pubertății precoce este cel mai adesea influențată de  greutatea corporală peste media vârstei, de consumul de alimente și alte produse ce au în componența lor steroizi sexuali. Un indice de masă corporală crescut poate asocia un debut pubertar mai rapid decât normalul și este principalul factor incriminat. Astfel, fetele cu un exces ponderal de peste 10 kg iși vor începe pubertatea în mod curent mai devreme de 9 ani. Pubertatea poate fi indusă prin expunerea la steroizi sexuali. Aceștia pot proveni din cosmetice, medicamente (geluri, plasturi, pilule contraceptive) sau alimente. Medicul endocrinolog nu infirmă nici teoria conform căreia alimentele pe bază de carne tratată cu steroizi contribuie la creșterea ritmului de dezvoltare al copilului. Injectarea cu estrogeni a animalelor sau produselor din carne este o  metodă controversată, folosită pentru a crește volumul țesutului muscular. În plus, există o serie întreagă de substanțe chimice care pot mima acțiunile estrogenilor și, în acest fel, genera pubertate precoce. Acestea pot fi naturale (fitoestrogenii prezenți în soia) sau sintetice (fenoli, ftalați folosiți în industrie, în special cea producătoare de mase plastice).

Tipurile de pubertate precoce

    Medicul a subliniat faptul că pubertatea precoce este de mai multe tipuri. Ea se clasifică drept centrală (adevărată, completă), atunci când cauza este la nivel cerebral, afectând activitatea normală a sistemului hipotalamo-hipofizar (tumori, infecții, traumatisme, boli infiltrative, malformații cerebrale). De cele mai multe ori însă o astfel de cauză nu este identificată, pubertatea precoce fiind considerată idiopatică, aceasta fiind și, de departe, cea mai frecventă. Pubertatea precoce mai poate fi periferică (falsă, incompletă) și rezultă prin expunere la steroizi sexuali (estrogeni, androgeni), ce pot avea sursă endogenă (din interiorul organismului) sau exogenă. Sursele endogene includ chisturi foliculare ovariene (cea mai comună cauză ovariană), tumori gonadale, tumori suprarenale, tumori de celule germinale, sindroame genetice (în special hiperplazia adrenală congenitală).
    De asemena, expunerea la steroizi sexuali periferici poate induce secundar și o pubertate precoce adevărată, care va progresa chiar în situația în care cauza (de exemplu expunerea la estrogeni alimentari) a fost eliminată.

Pubertatea precoce se poate manifesta și prin dezvoltare în sens opus: feminizare la băieți și virilizare la fete

    În general, pacienții cu pubertate precoce dezvoltă caractere sexuale secundare corespunzătoare sexului desemnat la naștere, aceasta fiind pubertatea precoce izosexuală. Există și situații, foarte rare însă, în care dezvoltarea poate fi în sens opus, cu sindroame de feminizare (ex. dezvoltarea sânilor) la baieți și virilizare la fete, așa numita pubertate heterosexuală sau contrasexuală. „Toate aceste cauze, în special cele tumorale, pot genera anxietate, însă, după cum am spus anterior și subliniez, este vorba de afecțiuni rare. În majoritatea cazurilor pubertatea precoce este centrală și idiopatică, adică exact ca o pubertate fiziologică, apărută mai devreme”.

Tratament de specialitate

    Medicul endocrinolog Dan Ionuț Repede a avertizat că în lipsa unui tratament adecvat copilul riscă o dezvoltare defectuoasă. Pubertatea centrală idiopatică se tratează prin intermediul unei medicații care duce la blocarea secreției hormonale hipotalamice ce controlează hipofiza și, secundar, ovarele/testiculele. Tratamentul se face până la o vârstă considerată normală pentru desfașurarea fiziologică a pubertății (detaliat anterior), conform unui protocol elaborat de Ministerul Sănătații și este decontat integral de CNAS.

Fără tratament, pubertatea precoce determină o creștere rapidă a copilului

    În absența tratamentului, pe lângă dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, pubertatea accelerează viteza de creștere. Astfel, copiii vor avea un spor important de creștere, vor depăși cu mult talia medie a copiilor de aceeași vârstă și sex, însă steroizii sexuali circulanți vor închide prematur cartilajele de creștere, astfel încât talia lor finală va fi una mică. Această pierdere de centimetri la talia finală va fi cu atât mai importantă cu cât vârsta debutului pubertar va fi mai mică. Copiii cu pubertate precoce pot fi stresați de aceste modificări fizice și hormonale pe care, în contextul vârstei, nu le pot înțelege. Apare creșterea libido-ului și un comportament sexual inadecvat vârstei. În plus, pot deveni ținte ale colegilor/celor de aceeași vârstă față de care arată diferit, ceea ce poate duce la probleme psihologice, tulburări de comportament și de inserție socială în viața adultă.

Există date care arată o creștere a riscului de cancer de sân asociat pubertății precoce.

În concluzie, medicul a ținut să sublinieze faptul că în majoritatea cazurilor, exceptând patologia tumorală, afecțiunea este benignă și ușor de tratat. Important este că aceste modificări să fie observate, pentru că, în cazul în care afecțiunea este prezentă, diagnosticul și tratamentul să se facă la o vârstă cât mai mică.

Cei mai mulți părinți ajung cu micuții la medic din cauza dezvoltării precoce a glandei mamare

    În practică, motivul principal al adresabilității la specialist este telarha precoce, adică debutul dezvoltării glandei mamare, fără alte semne de debut pubertar, care apare în general înaintea vârstei de 3 ani. Aceasta este autolimitantă și nu înseamnă pubertate precoce (la fel apariția unei discrete pilozități pubiene). Un aparent exces de pilozitate, care poate fi constituțional sau apărea în contextul adrenarhei (o activare a glandelor suprarenale ce apare înainte de pubertate și este fiziologică) nu înseamnă pubertate precoce.
    Extrem de importantă este alimentația. Aceasta trebuie să fie cât mai sănătoasă, proaspătă, cu evitarea, pe cât posibil, a alimentelor procesate/produselor ambalate. Este de preferat ca biberonul/vasele în care se păstrează hrana copilului să fie din sticlă, nu din plastic, să se citească etichetele alimentelor și cosmeticelor pentru evitarea substanțelor incriminate ca disruptori endocrini (substanțe chimice de sinteză care mimează funcțiile hormonilor umani). Activitatea fizică adecvată și menținerea unei greutăți optime sunt esențiale.