Aster, plante cunoscute în popor sub denumirea de steluțe, reprezintă o alegere perfectă pentru decorul grădinilor, atât pe timpul verii, cât și toamna. Numele genului provine din cuvântul grecesc ”aster”, care înseamnă ”stea”, făcând, astfel, aluzie la dispoziția radiară a ligulelor inflorescenței. Genul Aster face parte din familia Compositae și cuprinde peste 350 de specii perene, originare din America de Nord, Europa și Asia, grupate, de unii autori, în două categorii distincte, în funcție de perioada de înflorire, arată prof. dr. Elena Șelaru, în volumul ”Cultura florilor de grădină”.
Astfel, printre speciile cu înflorire primăvara și vara, se numără Aster alpinus L., Aster amellus L., Aster bigelowii A. Gray. și Aster caespitosus L. Aster alpinus, originar din zonele montane ale Europei și Asiei, poate fi întâlnit și la noi în țară, în pășunile pietroase și stâncoase. Planta, păroasă și mică, de doar 15-20 cm, prezintă lăstari care mai întâi sunt târâtori, apoi ascendenți, cu inflorescențe terminale. Florile ligulate sunt albastre-violacei, iar cele tubuloase sunt galbene. Planta înflorește din mai până în august.
Aster amellus este mai înaltă, ajungând până la 40-60 cm, și are tulpini rigide, drepte și ramificate în partea superioară. Frunzele au marginea întreagă sau dințată și sunt de culoare verde intens. Ligulele înguste sunt colorate în albastru-lila, iar florile tubuloase sunt mici și galbene. Înflorirea are loc vara. Cea de-a doua categorie cuprinde speciile cu înflorire toamna, printre acestea numărându-se Aster x dumosus Hort., Aster ericoides L., Aster grandiflorus L., Aster novii-belgii L. și Aster novae-angliae L., ultimele două fiind cele mai frecvente în parcuri și grădini.
Aster novii-belgii, căruia i se mai spune ”regele asterilor”, se remarcă prin vigoare, rusticitate și abundența înfloririi. Planta este puternic ramificată, formând o tufă deasă, cu o înălțime cuprinsă între 80 și 160 cm. Frunzele sunt mici, colorate în verde închis. Ligulele sunt colorate în diferite nuanțe de albastru, alb, roșu, roz, iar florile tubuloase sunt colorate în galben, scrie prof. dr. Florin Toma, în volumul ”Floricultură și Artă florală”. Înflorirea are loc toamna, în lunile septembrie-octombrie.
Aster novae-angliae are înălțimea de 100-150 cm, tulpinile fiind puternic ramificate în partea superioară. Florile sunt tot de două tipuri: tubuloase, de culoare galbenă, și ligulate, de culoare albastru, violet sau roșiatic. Planta înflorește abundent toamna, în lunile septembrie-octombrie. Steluțele sunt plante puțin pretențioase, putând crește pe orice tip de sol și având o rezistență bună la iernare. Având în vedere că invadează rapid terenul din jurul locului de plantare, sărăcind solul, este recomandat să fie mutate la fiecare 3-4 ani. Cu toate că suportă și o expunere mai mică la soare, ele înfloresc mai frumos pe solurile însorite, fertile și potrivit de umede.
În ceea ce privește utilizarea steluțelor, speciile pitice sunt excelente pentru platbande sau borduri, iar cele înalte sunt, de regulă, folosite, fie solitar, fie în grup, alături de alte flori perene, pe marginea masivelor de arbori și arbuști, pe peluze, lângă ziduri sau garduri. Florile tăiate de Aster sunt din ce în ce mai folosite în aranjamentele florale.
