Genul Hosta, plantă decorativă cu un frunziș deosebit, extrem de îndrăgită pentru că îmbracă foarte bine și zonele mai umbrite din grădini, face parte din familia Liliaceae. Numele genului, Hosta, a fost dedicat, în 1812, botanistului austriac N. T. Host (1761-1834), de către confratele său, L. Trattinick (1764-1849), menționează prof. dr. Elena Șelaru în volumul ”Cultura florilor de grădină”. Dar genul mai este cunoscut și sub denumirea de Funkia, după numele altui reputat botanist austriac, H. Funk (1771-1839). În popor, i se spune, însă, crin de toamnă.
Planta este originară din China, Coreea și Japonia, fiind adusă în Europa din China, între anii 1784-1789, iar de aici a ajuns în America, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Fiind o plantă ușor de îngrijit, rezistentă, cu o bună toleranță la umbră și deosebit de frumoasă, este o bună alegere pentru decorul grădinilor și al altor spații verzi. De altfel, a fost supranumită și ”Regina grădinii din umbră”.
Genul Hosta cuprinde circa 38 de specii erbacee, ce formează tufe bogate cu frunze mai mari sau mai mici. Cele mai răspândite dintre aceste specii sunt, potrivit prof. dr. Florin Toma, în volumul ”Floricultură și Artă florală”: Hosta plantaginea, Hosta sieboldiana, Hosta fortunei, Hosta undulata, Hosta lancifolia și Hosta albo-marginata. Toate aceste specii sunt decorative și în afara sezonului de înflorire, prin aspectul general și prin caracterele frunzelor, care de care mai frumoase, cu forme, texturi și nuanțe diferite, variind astfel de la verde crud la verde intens, verde-gălbui sau chiar albăstrui, până la nuanțe de albastru închis, sunt fie brumate, fie lucioase, ovale, ascuțite, alungite, groase sau subțiri. De regulă, înfloresc din iunie până în septembrie, iar florile pot fi albe, lila sau mov, având forma unor clopoței atârnători sau a unei trompete.
Hosta plantaginea crește sub formă de tufă de frunze, având înălțimea de 60 cm și diametrul de 30 cm. Frunzele sunt mari, groase, colorate în verde intens, cu nervuri foarte pronunțate, iar florile sunt mari, albe, având gâtul alungit, sunt plăcut parfumate și grupate în raceme terminale. Iubește soarele și este una dintre speciile cele mai vechi cunoscute și prima adusă în Europa. Înflorește în iulie-august-septembrie.
Hosta sieboldiana, una dintre cele mai populare specii, are o înălțime ce variază între 30 și 40 cm, cu frunze mari, colorate în verde cu reflexe albăstrui. Florile sunt colorate în violet-liliachiu sau alb și sunt dispuse câte 10-15 în vârful tulpinii florale. Este originară din Japonia, fiind părintele tuturor hostelor cu frunze albăstrui. Preferă locurile umbrite, dar tolerează și soarele. Înflorește în iulie-august.
Hosta undulata, a cărei înălțime variază între 40 și 60 cm, are frunzele cordiforme, mai mult sau mai puțin alungite, cu marginea puternic ondulată, colorate în verde-gălbui și pătate cu alb sau verde intens, în funcție de soi. Tijele florale depășesc cu mult înălțimea frunzelor, putând ajunge până la 100-125 cm, iar florile sunt de culoare violet. Înflorește din iulie până în septembrie.
Hosta albo-marginata are o înălțime de circa 40 cm, cu frunze cordiform-alungite, de culoare verde și cu marginea alb-argintie. Florile sunt albe, dispuse în număr mic în raceme terminale, susținute de tije ce depășesc ușor nivelul frunzelor. Înfloresc din iulie până în septembrie.
Hosta se înmulțește prin divizarea tufei, cel mai adesea toamna, în luna octombrie, mai rar primăvara, în aprilie, la plante care au minimum 4-5 ani de la ultima divizare, iar diviziunile rezultate în urma despărțirii tufei se plantează direct la locul de decor. Nu este o plantă pretențioasă, putând crește aproape în orice condiții.
Speciile de Hosta sunt foarte potrivite pentru decorul suprafețelor umbrite și semiumbrite al grădinilor, fiind folosite, solitar sau în grupuri, pe peluzele de iarbă, în fața masivelor de arbuști sau sub arbuști, de-a lungul aleilor sau în cadrul bordurilor mixte, platbandelor sau rondurilor. Totodată, pot fi plantate în ghivece de dimensiuni mai mari și folosite astfel pentru decorarea scărilor, a teraselor sau a balcoanelor. Atât florile cât și frunzele sunt apreciate în buchete sau în diferite tipuri de aranjamente florale în vase.
