Înainte de a mă apuca să scriu, am întors povestea Toaderei pe toate părțile. Este atât de trist destinul său și atât de revoltător de indiferentă atitudinea celor care ar fi putut s-o ajute la timp și nu au făcut-o… Și până la urmă, m-am apucat să vă istorisesc povestea cu convingerea că dacă nu putem schimba nicicum trecutul, poate, împreună, am putea să-i schimbăm viitorul. Viitorul ei și, mai ales, al fetiței sale! Dar să vă spun…
Toadera s-a născut în Tulnici, într-o familie săracă, și a crescut în lipsuri și nevoi alături de părinți, doi frați și o soră. În casa lor amărâtă, cu doar două odăi și o prispă lungă în față, prea rar au răsunat râsetele de bucurie… Familia trăia așa cum trăiesc oamenii sărmani ai locului, câștigându-și existența din munca cu ziua. Cu toată sărăcia, copiii au fost, totuși, dați la școală. Și anii au trecut mai mult cu greutăți și necazuri decât cu împliniri, până într-o zi când… „Tata a murit la 54 de ani. S-a îmbolnăvit grav, că bea și fuma… La o lună a murit și mama de viața grea pe care-o duceam. A fost greu, i-am înmormântat cu ajutor de la lume… Am rămas singură. Un frate a plecat în Italia, unul la o stână de oi, soră-mea a plecat la fel… Pe mine m-a luat de crescut o femeie din sat, Maria Apostică. Mai avea două fete și un băiat dar m-a luat și pe mine. Aveam 13 ani, eram în clasa a V-a atunci. A fost tare bună cu mine. M-a dat în continuare la școală…”, a spus Toadera.
Printre treburile pe care le făcea fata în gospodăria femeii care o luase sub aripa ei se număra și păzitul vacilor scoase la păscut. Și zice că acolo s-a produs întâlnirea cu sexagenarul care avea să-i schimbe soarta în rău.
„Aveam 15 ani când a zis să ne luăm împreună”
Toadera spune că îl cunoștea pe Toader S. așa cum îi știa, firesc, pe mulți oameni din satul ei. La un moment dat, acesta începuse să se poarte foarte frumos cu ea, să-i facă mici daruri, să glumească cu ea, ceea ce fetei îi făcea plăcere. Azi așa, mâine așa până într-o zi când sexagenarul care putea să-i fie bunic copilei de doar 15 ani, i-a zis… „să ne luăm împreună. El a avut trei femei în viața lui, cu mine cu tot. Una nu putea face copii și s-a despărțit, mai are o femeie plecată în Spania, cu care are un băiat care locuiește la Motru. Iar pe mine m-a convins să mă mut la el. M-am mutat. Am început să trăim împreună. Mergeam la școală în continuare, mă întorceam la el. La început a fost bine. Apoi au început certurile. Era foarte, foarte gelos. Au început bătăile pentru orice i se părea lui… Plus că stă și cu maică-sa”, a povestit tânăra.
Deși toată lumea știa că fata de 15 ani a ajuns să trăiască din toate punctele de vedere cu omul de 60 de ani, nimeni nu s-a sesizat, nimănui nu i s-a părut deplasat, nicio autoritate n-a încercat să intervină și să cerceteze această relație nefirească dintre o minoră și un sexagenar! Singurul lucru bun este că Toadera a reușit, chiar și în aceste condiții, să absolve cele opt clase gimnaziale, cu diplomă. De continuarea studiilor firește că n-a mai putut fi vorba. „Nu am știut că pot să rămân gravidă. Lumea din sat îmi mai zicea că să iau nu știu ce pastile, dar el spunea că nu trebuie că oricum el e bătrân și nu mai face copii. Anul trecut, când am rămas gravidă a făcut scandal, a zis că nu-i copilul lui, că el este în vârstă și nu mai poate face copii. Maică-sa la fel tot zicea, că nu poate să fie al lui… Am avut numai certuri și scandal. Când am născut, eu am sunat la Salvare. Au venit și m-au luat de la casa lui. Am născut prin cezariană. El nu a vrut să recunoască copilul. Și când m-am întors de la spital nu m-a mai primit în casă”, spune Toadera.
Cu nou-născutul în cocioaba dărăpănată
În urmă cu patru luni, Toadera a adus-o pe lume pe micuța Maria. Cele câteva zile cât au stat în spital au trecut repede și tânăra s-a trezit că trebuie să-și ia copilul în brațe și să se întoarcă… unde?! Nu avea niciun loc unde să fie primită cu brațele deschise. Pe fetița pe care o iubește ca pe ochii din cap n-ar fi lăsat-o singură pentru nimic în lume. Așa că, strângând-o în brațe, s-a dus în singurul adăpost pe care îl avea: casa părintească. O cocioabă dărăpănată, fără curent electric, cu prispa ruptă, cu o cuvertură jerpelită în loc de geam iar înăuntru, doar un pat fără așternuturi, un dulap, vreo două găleți și o sobă din metal. Toate, acoperite cu strat gros de praf, așa cum este orice interior nelocuit multă vreme de nimeni… „M-am dus acasă la mine. O lună am stat acolo… Nu aveam lumină, nu aveam nimic. După ce am născut m-am dus la tanti V., este consilier la primărie, i-am zis că n-am curent, n-am nimic și mi-a zis că dacă m-a mâncat să mă scarpin… Am mai primit haine de la lume… Mâncare… dacă munceai pentru ei îți dădea, dacă nu, nu. Până când a venit nașa mea și mi-a zis că să mă duc să stau cu fata la ea”, a spus Toadera.
„N-am vrut să le dau fata și atunci mi-au zis că nu mă mai pot ține”
Invitația nașei de botez a Toaderei de a se muta cu bebelușul acasă la ea a venit ca o gură de aer proaspăt, ca o speranță în bine pentru tânăra mămică. Timp de trei luni, cele două au locuit în sfârșit într-o casă omenească, unde micuța Maria a avut asigurate toate cele necesare unui copilaș atât de mic. Totuși, până la urmă această găzduire s-a dovedit a fi cu interes. „Nașa are o noră care nu poate face copii. Și atunci, mi-a zis mie că să le-o dau lor pe fetița mea. Eu nici nu vreau să aud de așa ceva, vreau să stau eu cu fetița, s-o cresc în continuare! Este copilul meu! Și dacă le-am zis așa, atunci au zis că nu mă mai pot ține, și m-a adus la Centrul Maternal, unde sunt astăzi”, a povestit Toadera.
Până la urmă, sexagenarul și-a recunoscut fetița, ba chiar le-ar fi căutat o dată pe cele două prin Focșani, dar nu le-a găsit. Însă Toadera nu mai vrea să audă vreodată de el, cu atât mai puțin să se întoarcă în casa acestuia. „M-am certat cu el, nu vreau să mai stau cu el. M-a bătut mereu de gelos ce este, am auzit că bea mult, a ajuns să doarmă și prin șanțuri. Chiar dacă o să mă întorc în Tulnici nu vreau să mai aud de el. Dacă nu o să mă lase în pace o să mă duc la poliție și așa sper că o să-și vadă de treabă… Nu mai vreau să aud de el!”, a spus, hotărâtă, Toadera.
Toadera și fetița ei au mare nevoie de ajutor!
Toadera spune că a găsit la Centrul Maternal tot ceea ce are nevoie pentru ca Maria și ea însăși să fie în siguranță. Este tot timpul cu ochii pe fetiță, nu suportă nici măcar gândul de a sta despărțite câteva ore, cu toate că nu știe ce le va aduce viitorul. Firea sa blândă, seriozitatea ei, atașamentul extraordinar pe care-l manifestă pentru puiul ei, grija exemplară pe care i-o poartă și dragostea de mamă care i se citește pe chip au făcut tot personalul Centrului s-o îndrăgească. Cu toții încearcă să găsească soluții pentru ele, pentru viața lor pe viitor, atunci când vor trebui să părăsească Centrul Maternal.
Deși Toadera ar dori să se întoarcă la Tulnici, pentru că acolo a trăit toată viața, știe că nu e nimeni care s-o ajute să-și repare și să-și amenajeze casa părintească. Și chiar dacă ar face-o, casa respectivă trebuie împărțită între toți cei patru frați care la un moment dat se vor întoarce și vor avea, firește, pretenții.
Astfel, cea mai nimerită soluție ar fi ca cineva din Vrancea, care are o casă nelocuită, să aibă generozitatea de a le găzdui în ea. Toadera promite că o va îngriji cu toată responsabilitatea. O altă rezolvare ar fi ca mama și fiica să primească găzduire în casa unor bătrâni care au nevoie de îngrijire. Toadera le-ar face toate serviciile dacă aceștia ar fi de acord să o primească să trăiască alături de ei…
Dacă cineva dorește să ofere această șansă Toaderei și fetiței sale, o poate contacta direct la Centrul Maternal, care se află pe strada Cuza Vodă, nr. 56, Focșani, sau poate suna la telefonul instituției: 0237.238.533.
Și chiar dacă nu aveți posibilitatea aceasta, dar vreți totuși să o ajutați pe tânăra mămică, puteți să-i dăruiți tot ce credeți că este necesar creșterii un bebeluș de doar patru luni. Pentru că acum, Toadera nu are alt venit în afară de alocația de 200 de lei a fetiței sale…