O poveste neștiută de mulți locuitori de pe Valea Râmnicului ne este adusă la lumină de profesorul Marian Găloiu de la Dumitrești. Dascălul dumitreștean, un scormonitor după istorie, legende și fapte de vitejie petrecute pe Valea Râmnicului, aduce astăzi în actualitate un moment important din istoria Văii Râmnicului și anume: „Pod peste veacuri”, istoria podului vechi de fier de la Dumitrești. Legenda scrisă de profesorul Marian Găloiu, începe cam așa: „călătorule ce treci apa Râmnicului la Dumitrești, te-ai întrebat vreodată câtă istorie se află sub picioarele tale când pășești pe acest pod de fier ce încă rezistă eroic în fața puhoaielor de apă și în ciuda neglijenței oamenilor?”. Aceasta era deviza omului de carte de la Dumitrești, până acum ceva vreme în urmă când în cea mai mare localitate de pe Valea Râmnicului și chiar din județul Vrancea se afla „Podul de Fier” sau „Podul Nemților”. „Acele cuvinte ar trebui inscripționate la fiecare din cele două capete ale podului nostru din Dumitrești, ca fiecare copil și om matur să-și aducă aminte măcar pentru o clipă de trecutul plin de istorie al acestui pod ce a împlinit de mult timp veacul. Poate ar trebui ca oamenii să fie învățați să respecte lucrurile ce fac parte din istoria noastră, a dumitreștenilor. Am văzut mulți „cetățeni” care, în loc să protejeze această lucrare, nu știu decât să rupă barele de fier din balustrada podului sau să bage scândurile cu care este acoperit pe foc. Ce minte bolnavă poți să ai ca să-ți distrugi propriul pod pe care circuli zi de zi? E ca și cum ți-ai tăia creanga de sub picioare, plutind apoi pe aripile idioțeniei către coșul de gunoi al istoriei locale. În ceea ce privește vechimea podului nu se știu lucruri prea multe, dar cele care se știu sunt de ajuns să ne facă să ne purtăm cu respect față de un lucru ce ar trebui considerat monument istoric”, spune Marian Găloiu.
Podul de acum 150 de ani
Podul își are începuturile în urmă cu 150 de ani și anume în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În acea vreme, la Râmnicu Sărat era primar Costache Zamfirescu, bunicul lui Alexandru Zamfirescu, proprietarul moșiei de la Dumitrești. În anul 1865 Alexandru I. Cuza a vizitat Râmnicu Sărat, iar Costache Zamfirescu a stăruit pe lângă el pentru construcția podului. Iată cum este descrisă această acțiune în „Almanahul Râmnicului Sărat” din anul 1933: „Acest domnitor a vizitat orașul Râmnicu Sărat, după înecarea, în râul Râmnic, a generalului rus Suwaroff. Primarul de atunci, Costache Zamfirescu, a stăruit pe lângă domnitorul Cuza și s-a hotărât construirea podului de fier peste acest râu”.
Pentru cei ce nu știu, podul a fost construit prima dată la Râmnicu Sărat și nu la Dumitrești. „În această fotografie, luată probabil în iarna lui 1916, apare vechiul pod peste Râmnic, din dreptul Străzii Pieței, în aval de cel actual. Datând din veacul al XIX-lea, podul era un important punct geostrategic în geografia militară a orașului Râmnicu Sărat. Tocmai de aceea a și fost fotografiat de un ofițer al armatei germane, care ocupase Râmnicul în urma Weihnachtsschlacht (Bătălia de Crăciun). În afara podului înțesat de soldați, atrage atenția silueta bisericii Cuvioasa Parascheva, folosită la oficierea slujbelor pentru ocupanți. La capătul apusean al podului, se găsea un canton, azi dispărut, ca și podul de altfel, demontat în epoca interbelică și mutat în amonte, la Dumitrești, unde poate fi aflat și astăzi”, scrie și profesorul publicist Răzvan Theo Chirac de la Râmnicu Sărat.
La Dumitrești podul a fost adus mult mai târziu și anume după inundațiile din anul 1925 când râul Râmnic a venit așa mare încât a produs mulțime de stricăciuni la Dumitrești. Printre aceste stricăciuni se pot aminti din ceea ce a aflat profesorul doar distrugerea căii ferate ce lega Dumitreștii de Râmnicu Sărat și distrugerea podului de lemn ce se afla câțiva metri mai sus de actualul pod.
Rămășițele podului din 1913
Despre vechiul pod de lemn a scris presa vremii, el fiind necesar deoarece se pare că autoritățile județului Râmnic abandonaseră ideea construirii drumului județean Râmnic – Jitia prin Pleșești – Dealul Căpățâna – Găloiești – Dumitrești – Jitia după cum arată o veche hartă a județului Râmnic. Dacă s-ar fi construit după vechile planuri, nu ar fi fost nevoie de pod până la Dumitrești, drumul avându-și traseul prin stânga râului. Încă nu se știe ce a determinat autoritățile să mute drumul județean pe traseul actual. Cert este că în anul 1913, autoritățile au hotărât construcția podului de lemn în dreptul spitalului „Carol I”. Iată ce scria presa vremii despre construcția acestui pod: „În localitatea Dumitrești, de mult se simțea nevoia de un pod peste râul Râmnic, în drumul cel mai principal Râmnicu Sărat. Astăzi, după multe stăruințe, această lipsă devine un fapt îndeplinit, căci județul a hotărât ca în acest an să construiască un pod de lemn, în lungime de 130 metri, pentru care județul a dat 20.000 lei. Restul se va lua din fondul ministerului de lucrări publice și parte din material se va oferi de către fabrica de cherestea „Gustav Eichler” (fabrica de cherestea de pe Podul Dumitreștilor,). În acest scop, a sosit azi aci, Dl. Inginer șef Panaitescu cu Dl. Conductor Iuga, măsurând locul și luând mai multe dispoziții”.
Din cercetarea la fața locului se observă că lățimea podului depășește 10 metri, pilonii fiind din lemn de stejar foarte rezistenți. După aproape un veac încă se mai văd rămășițele acestui pod ce a funcționat între 1913 și 1925.
Revenind la actualul pod, în anul 1925, după viitura de pe Râmnic ce a distrus podul de lemn, prefectul județului Râmnicu Sărat, Mitti I. Zamfirescu, la insistențele fratelui său, Alexandru I. Zamfirescu, reprezentant în Parlamentul României, a mutat o parte din podul de fier de la Râmnic la Dumitrești. Nu a fost deloc ușor. Inițial podul trebuia dus în altă parte. La aflarea veștii că podul va fi mutat undeva la Ciorăști, senatorul Al. Zamfirescu a făcut un scandal de pomină la București, amenințând chiar cu demisia din partidul aflat la guvernare, dacă podul nu va fi adus la Dumitrești. După construcția lui, construcție ce a durat ani buni, Dumitreștiul a avut o legătura solidă cu reședința județului, viiturile de primăvară de pe Râmnic nemaiîmpiedicând locuitorii din amonte să ajungă la oraș. „În timpul comuniștilor, podul a avut de suferit prin faptul că placa de marmură, amplasată la unul din capete, a fost spartă cu dalta de un conștiincios militant bolșevic din Biceștii de Jos și anume Neculai Leopea. L-am cunoscut pe acest personaj sinistru în ultimii săi ani de viață când dormea beat prin șanțurile comunei, istoria răzbunându-se în acest mod pe el. În felul acesta, generațiile ce s-au născut după 1950 nu au mai putut citi acele rânduri ce aminteau numele celor ce au construit podul și anume senatorul de Râmnic Alexandru Zamfirescu, prefectul județului Râmnic Mitti Zamfirescu și alții. Este dureros cum o daltă mânuită criminal a distrus în mai puțin de o oră o parte a istoriei Dumitreștilor„, spune profesorul.
Dascălul mai adăugă că o altă decizie aberantă luată de autoritățile comuniste a fost aceea de a asfalta podul direct peste scândurile de lemn la începutul anilor 80. Praful și pământul s-au acumulat în olanele de fier ale podului și, în mai puțin de 15 ani, fierul s-a măcinat din cauza ruginii, după care s-a rupt în mai multe locuri. „Pe acest pod au trecut flăcăii Văii Râmnicului spre Bulgaria în timpul Războiului de Independență; au trecut regele Carol I, regele Ferdinand și armata română aflată în retragere în anul 1916; au trecut trupele germane conduse de mareșalul Mackensen după bătălia Weihnachtsschlacht (Bătălia de Crăciun) când întreaga vale a Râmnicului a căzut în mâinile nemților; au trecut trupele germane în retragere în 1944 și apoi rușii ce au împânzit Dumitreștiul”, a mai povestit Marian Găloiu.
Iată cum descrie Victor Dumitriu o secvență din istoria acestui pod în anul 1916: „Peste podul apei Râmnicului, trec, în zori, spre front, regimente întregi de cavaleriști din imensa armată a țarului, înalți și mustăcioși, cu căciuli mari și cisme largi, cu iatagane curbate, cu suliți și lănci nesfârșite, cerchezi fioroși și georgieni frumoși, cu chipuri delicate de femei, ostași din Caucaz, de pe țărmurile Caspicei și din Urali, tătari smoliți, cu trupuri îndesate și cu ochi oblici, sotnii de cazaci de Don, toți sălbatecii izbelor singuratice, pe care i-au crescut Taras Bulba și Stenka Razim – trec fără încetare, pe cai uriași, lucioși și sprinteni, ca într-o grandioasă paradă fantastică…”.
„Au trecut anii peste el și dacă ar putea povesti câte a văzut, istoria noastră, a Dumitreștenilor, ar fi mult mai bogată și completă. Dar cum nu are glas, nu ne rămâne decât să încercăm să descoperim câte ceva din trecutul lui și să lăsăm moștenire generațiilor ce vor veni. Poate ar fi timpul să privim acest pod cu respect și mai ales să aducem un pios omagiu celor care s-au zbătut pentru construcția lui”, a încheiat profesorul Marian Găloiu. 
„Noul pod – cea mai mare realizare de la Revoluție și până în prezent”
Astăzi, podul de fier de la Dumitrești aproape că nu mai există. Mai sus cu câțiva metri a fost construit un alt pod de beton. Consiliul Județean Vrancea alocat pentru acest obiectiv peste 10 milioane de lei. Lucrările au presupus realizarea a 2 cule, a trei pile, realizarea suprastructurii, a căii de rulare, a trotuarelor, a parapeților metalici, racordarea podului la drumul județean, dar și amenajarea albiei râului Râmnicu Sărat, calibrarea albiei și amenajarea malurilor.
Primarul comunei Dumitrești, Petrică Dogaru, a declarat la inaugurarea podului care a avut loc pe anul acesta pe 22 mai, că este un eveniment care va intra în istoria comunei Dumitrești. „Este vorba de construirea și inaugurarea acestui pod care este o năzuință de zeci de ani a cetățenilor care au simțit de-a lungul vremii că podul care a fost construit acum mai bine de 70 de ani reprezenta un pericol pentru ei, deoarece exista riscul de a se prăbuși în orice moment. Îl consider pe președintele Marian Oprișan ctitorul acestui pod și vreau să spun că de numele domniei sale se mai leagă încă două investiții aflate în imediata apropiere. Este vorba de sala de sport și spitalul din comună”, a precizat la momentul respectiv primarul Petrică Dogaru.
