Comunitatea online „La Blouse Roumaine” organizează vineri, 24 iunie a.c., de la ora 18.00, „Ziua Universală a Iei”. Evenimentul va avea loc în Piața Unirii din Focșani, dar la el sunt invitați să participe oameni din întreaga lume, care apreciază minunata ie românească. „Pe 24 iunie 2016, vom sărbători, pentru a patra oară consecutiv, Ziua Universală a Iei, o celebrare a IEI și a cămășii tradiționale, oriunde s-ar afla pe Planetă. IA este o adevărată matrice culturală, un simbol al identității și creativității spațiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi. Ziua Iei este sărbătorită odată cu Sânzienele și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, în apropierea datei Solstițiului de Vară în emisfera nordică, ce marchează debutul verii astronomice. În România, în acest an, Ziua Iei coincide cu ultima zi de școală. Ziua Universală a Iei a fost inițiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013 și a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de țări. Pe 24 iunie 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washington DC, grație inițiativei lui Bogdan Banu. Vă mulțumim pentru tot ce am creat împreună până acum! Sânzienele vă invită să îmbrăcați Planeta în IE și în 2016!”, transmit organizatorii, cu speranța ca și în acest an, toți cei care iubesc această sărbătoare să li se alăture, îmbrăcați în minunatele ii iar fetele purtând și coronițe de flori.
„Cum sărbătorim Ziua iei? Purtăm o IE, o cămașă, un costum tradițional sau un element de design identitar. Dacă nu avem niciun astfel de obiect vestimentar, putem să ne îmbrăcăm în alb (cămașă, tricou, rochie) cu promisiunea ca, până la ediția următoare a Zilei Iei, să avem cel puțin o IE sau o cămașă tradițională românească. Ne fotografiem, surprindem bucuria momentului și frumusețea locurilor în care ne aflăm. Punem imaginile pe Facebook, Instagram sau Twitter cu hashtagul #ZiuaIei2016 #lablouseroumaine #RomanianBlouse #IAday2016, indicând locația unde au fost realizate. Anul acesta vom realiza împreună primul film al Zilei Universale a Iei și al verii românești. Urmăriți pagina noastră de Facebook pentru detalii. Suntem liberi să organizăm evenimente așa cum dorim, în spiritul comunității din care facem parte sau pe care o putem crea cu această ocazie. Să avem inspirație! Să trăim cu adevărat sărbătoarea IEI și a Sânzienelor”, mai spun organizatorii.
Așadar, oricine și de oriunde poate participa la Ziua Universală a Iei, comunitatea online „La Blouse Roumaine” invitând pe cei care doresc să inițieze evenimente pe Facebook și să le denumească: ZIUA UNIVERSALÄ‚ A IEI + locul unde se desfășoară + anul. „De exemplu, ZIUA UNIVERSALÄ‚ a IEI Amsterdam 2016 sau, dacă sunt mai multe manifestări în același oraș puteți adăuga locația de pe hartă sau numele specific al evenimentului. Vă rugăm să ne anunțați evenimentul în mesaj pe Facebook. Toate evenimentele validate de Asociația La blouse roumaine IA, vor fi înscrise în programul oficial al Zilei Universale a Iei și vor fi publicate pe harta evenimentului global. Ziua Universală a Iei va începe pe 23 iunie la apusul Soarelui, odată cu Noaptea magică de Sânziene. Va fi o sărbătoare ca în povești, care va ține 3 zile și 3 nopți până Duminică, 26 iunie 2016. În următoarea perioadă vom reveni cu mai multe informații despre ce fel de evenimente se pot organiza de Ziua Iei și un ghid despre cum documentăm foto și video sărbătoarea noastră. Tradiția e vie, povestea merge mai departe!”, transmit, pe pagina lor de Facebook, organizatorii acestui eveniment.
Ia, în diferite zone ale țării
Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
Potrivit Wikipedia, elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel „codri”, „șerpeasca” etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii „înfurcați” ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit „cosoi”. În Gorj apare tipul de râuri numiți „săbiate”; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi. „După ce încrețul și-a pierdut rolul funcțional, a fost păstrat totuși ca bandă decorativă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita „tablă”. Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a îmbogăți încrețul, dar apar și pe altițe câteodată”, se arată pe Wikipedia.
În ceea ce privește cromatica, ia de Suceava are culori sobre, dar plăcute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde închis. Cea de Câmpulung e plină de roșu și negru și se lucrează cu fir gros, buclat, care dă volum.
În Vrancea, apare o geometrie puternică și culori tari: roșu, negru, albastru, verde, ocru – contraste. Însă ia vrânceană mai are și o croială specială, unică a mânecii: efectul de spirală nu e dat de râuri costișați ci de croiala mânecii, care este răsucită.
În Vlașca și Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuanțe de roșu, auriu, ocru. „În Romanați se folosește o combinație de albastru tare cu roșu și vișiniu, pentru modele delicate, mici, dar de mare rafinament. În Gorj, mai ales în nord, se folosește doar negru (și ocru pentru încreț) – influență clară dinspre zona Săliște. În schimb compoziția, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige, etc. În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru. Cămășile specifice din Dobrogea, din Banat, Oaș, Maramureș, Transilvania: Hunedoara, Săliște, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate aparte deși unele sunt și ele compuse tot din patru foi și încrețite la gât, au și elemente aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă, ciocănele, picături, umeraș, „peste cot” etc.”, se mai arată pe Wikipedia.
Mircea Malița afirmă în cartea sa, „România – Din tezaurul portului popular tradițional”, că întregul costum românesc este un monument, în sensul propriu al cuvântului. „El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el nu se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare ; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neântrecutul său sistem de autoghidare și adaptare”. 
„Sânzienele au ie”
Deloc întâmplător, evenimentul ce va avea loc vineri, 24 iunie, în Piața Unirii din Focșani se derulează sub genericul „Sânzienele au ie”: în aceeași zi este sărbătoarea populară cunoscută ca Sânzienele sau Drăgaica. Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Uneori Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sfântului Ioan Botezătorul.
Potrivit etnologului Marcel Lutic sub numele „Sânziene” se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii și apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și „Drăgaica”. Imaginația populară a închipuit Sânzienele ca pe niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. „Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”, explică etnologul.
Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Legate de această zi, sunt diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei. Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiția populară, un prilej de a sărbători soarele și muncile agricole specifice verii. În multe zone din țară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile. Spre dimineață, flăcăii umblă prin sat și aruncă cununițe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat. Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din țară se fac pomeni pentru morți, de moșii de Sânziene.
