Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) a implementat în perioada mai 2014 – aprilie 2016, proiectul „Listen to the child – Justice Befriends the Child”, care a avut drept scop îmbunătățirea situației copiilor victime sau martori ai infracțiunilor, implicați în proceduri judiciare, prin introducerea unei abordări integrate față de copii, pe baza evaluării personalizate a nevoilor lor specifice, punctul de referință fiind interesul superior al copilului. FONPC a lucrat, în cadrul proiectului, împreună cu partenerii săi, organizațiile neguvernamentale „Social Activities and Practices Institute (SAPI)” din Bulgaria, coordonatorul proiectului și al organizațiilor „Il Fiore del Deserto” din Italia, „La Voix De l’Enfant” din Franța și Observatorul Internațional al Justiției Juvenile (IJJO) cu sediul la Bruxelles.
În cadrul Conferinței de final a proiectului, urmare a analizei implementării proiectului, SAPI și partenerii săi au susținut și promovat o listă de recomandări, aplicabile atât la nivel național cât și european, pentru îmbunătățirea situației copiilor-victime și/sau martori ai forme de violență. Pentru România, FONPC a pus accentul în mod special pe următoarele recomandări: necesitatea ameliorării practicilor privind informarea copilului și a familiei sale asupra etapelor procedurilor judiciare și administrative, asupra dreptului de a beneficia, datorită vulnerabilității sale, la măsuri speciale de protecție în cadrul procedurii penale.
O astfel de măsură este audierea într-o sală specializată și de către profesioniști formați în tehnici de audiere a minorilor; pregătirea și audierea copilului-victimă și/sau martor ai unei forme de violență trebuie realizate după o metodologie avizată de autoritățile naționale relevante și care să fie construită pornind de la cele mai recente cercetări europene și internaționale în domeniul copiilor victime; necesitatea asigurării unui real suport terapeutic, psihoterapeutic și psihosocial pentru reabilitarea și creșterea rezilienței copiilor victime și/sau martori ai unor forme de violență; necesitatea asigurării unei protecții speciale și acces la servicii medicale și psihosociale și pentru copiii victime care nu sunt implicați într-o procedură judiciară.
Potrivit comunicatului de presă trimis redacției noastre, proiectul este deosebit de important pentru România, unde există o reformă continuă a sistemelor de justiție referitoare la diferențierea sistemelor de justiție juvenilă, care acordă mai multă atenție respectării caracteristicilor specifice ale copiilor implicați în proceduri judiciare. „Proiectul poate fi un canal important pentru a facilita punerea în aplicare a Directivei 2012/29, care stabilește standardele minime privind drepturile, sprijinirea și protejarea victimelor infracțiunilor, enumeră o serie de drepturi atribuite victimelor infracțiunilor, acordă o atenție specială nevoilor specifice ale copiilor victime sau martori ai infracțiunilor și prevede în mod explicit și în timp util o evaluare personalizată a nevoilor acestor copii, în conformitate cu procedurile naționale. Pe scurt, proiectul își propune să contribuie la stabilirea unei metodologii, rezultat al unei consultări la scară largă și a unei practici adecvate de evaluare, care va servi ca punct de plecare și de reper pentru orice intervenție ulterioară, în sprijinul copiilor-victime„, se arată în comunicat.
Proceduri judiciare neadaptate nevoilor copiilor
Conform statisticilor Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție (ANPDCA), în 2015 au fost înregistrate la nivel de DGASPC 13.546 de cazuri de copii victime ale unei forme de violență – abuz, exploatare, neglijare, trafic.
Pentru anul 2015, însă, doar 4.229 de copii victime ale unei forme de violență s-au aflat într-o procedură judiciară, conform statisticilor Consiliului Superior al Magistraturii. Aceste cifre arată că, din păcate, România nu face excepție în ceea ce privește situația la nivel UE, care arată că doar aproape 4% din victime sunt implicate într-o procedură penală și numai 2% dintre acestea ajung în instanță. „O cercetare SAPI a arătat că intervievarea copiilor se face în mod repetat (3-7 ori) asupra aceluiași subiect de către polițiști, asistenți sociali, anchetatori, experți, judecători etc. Din păcate, cei mai mulți au prea puține cunoștințe despre copii și nici unul nu este apt să-i interogheze. Expertiza medicală nu este încă realizată într-o manieră specifică și poartă un risc ridicat de victimizare secundară, în special în cazurile de violență sexuală. Cercetarea arată că drepturile la informare, însoțire și sprijin ale copiilor-victime sau martori ai infracțiunilor nu sunt deloc garantate”, se subliniază în comunicatul de presă trimis redacției noastre.
Potrivit aceluiași document, una dintre manifestările cele mai frapante ale problemei participării copiilor la justiția penală, în special în România, este lipsa de abordare multidisciplinară și multi-instituțională în evaluarea copilului. „De obicei, departamentele de Protecție a Copilului, care gestionează cazurile de risc și identifică nevoile de protecție, sunt obligate să efectueze o evaluare a copilului. Practic, problema este că această evaluare nu este adaptată la necesitățile sistemului de justiție și nici nu este menționată È‹n vreun fel. Pe de altă parte, sistemele judiciare utilizează expertize de specialitate referitoare la capacitatea copilului de a fi martor, care nu iau în considerare nevoile copilului„, se arată în comunicat.
Daniela Gheorghe, directorul executiv al FONPC, a atras atenția asupra faptului că, „datorită unei abordări multidisciplinare și multi-instituționale se poate oferi o gamă de servicii sociale, socio-legale și socio-juridice, cum ar fi: informarea copilului și a familiei; plasarea copilului în asistență de urgență; pregătirea audierii sau desfășurarea interviului copilului într-o sală specializată; medierea familială; consultanța acordată familiei; conferința de grup cu familia; medierea întâlnirilor între copil și părinte; programe pentru părinți care È‹și maltratează copiii; programe de educație parentală etc. Ceea ce lipsește însă este disponibilitatea pentru servicii medicale, medico-sociale și psihoterapeutice. În plus, serviciile psihoterapeutice sunt disponibile doar contra cost. Astfel, FONPC a realizat o serie de recomandări pentru România”.
Relatare despre un copil care „arde” în pușcărie
Prin intermediul comunicatului de presă trimis redacției noastre, Daniela Gheorghe, directorul executiv al FONPC, a făcut publică și o relatare despre situația unui copil aflat în penitenciar. „În 2015 postam pe Facebook un articol despre situația unui copil aflat în penitenciarele din România, «Strigătul amuțit al unui copil din pușcăriile din România». Pentru un copil care din 27.05.2014 «arde» în pușcăriile din România, de foame, de frig, de dor de casă, de păduchi și abuzuri; nu există nicio voce salvatoare sau revendicatoare. A fost arestat la București, a stat împreună cu adulții deși avea doar 15 ani, apoi transferat la Craiova și a ajuns la Tichilești. Motivul arestării nu este încă bine cunoscut, oricum se presupune că a asistat la furturi. Imaginați-vă acest copil care ajunge să fie păcălit de o bandă de hoți și folosit ca monedă de schimb, pentru că era minor. Poliția care știa exact ce se întâmplă, îl foloseau ca «iepure de vânătoare», protecția copilului care aștepta să i se îndeplinească destinul acestui copil «viitor HOȚ». O mamă singură, bolnavă, care nu a mai avut putere să-și aducă copilul pe «calea cea bună», care a cerut disperată ajutor autorităților, care tremură de teamă că fiul ei va păți ceva grav în pușcărie, care plânge de teamă că la reîntoarcerea lui nu va ști cum să-l ajute. În tot acest context, am căutat răspunsuri clare în legătură cu situația copilului: De ce stă de atâta vreme în pușcărie, fără o decizie definitivă? De ce mama nu are acces la informații și copilului nu i se respectă drepturile? «Autoritățile mă plimbă de la unii la alții, nimeni nu se ocupă de astfel de cazuri», a declarat mama copilului. Acest copil victimă a unor abuzuri dar și în calitate de posibil autor al unor infracțiuni are nevoie să primească consiliere și să beneficieze de servicii de integrare după ce va scapa de acest coșmar care se cheamă Tichilești. În Colectiv au ars de vii tineri nevinovați, în Tichilești «ard» copii și tineri care au avut neșansa să comită infracțiuni”, a relatat Daniela Gheorghe.
