Acum o lună, Kenya distrugea o cantitate uriașă de colți de fildeș proveniți de la elefanți uciși de braconieri. Elefantul face parte din grupul animalelor care se vânează cel mai greu, așa-numitul „Big Five”, care mai include rinocerul, leopardul, bivolul și leul. Această definiție nu a ținut însă cont de existența omului, care a devenit cel mai de temut dușman al lor. Au mai rămas sub jumătate de milion de elefanți în Africa Subsahariană, pe când la începutul secolului trecut erau între trei și cinci milioane. Numărul rinocerilor și leilor scade vertiginos (mai există circa 25.000 din fiecare specie) și abia dacă au mai rămas 880 de gorile de munte pe întregul continent, relatează cotidianul spaniol El Mundo.
Africa, epicentrul mondial al vieții sălbatice, riscă să devină ultimul martor al acesteia. Cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, sărbătorită la 5 iunie, directorul executiv adjunct al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ibrahim Thiaw, a subliniat amenințarea pe care o reprezintă comerțul ilegal cu animale sălbatice. „Continuă să fie o provocare globală, dar Africa este mai afectată decât alte regiuni. Rinocerii și elefanții sunt în continuare foarte căutați de grupurile criminale”. Potrivit datelor furnizate de Adunarea ONU de Mediu desfășurată recent la Nairobi (Kenya), comerțul ilegal cu animale sălbatice ajunge la 20 de miliarde de dolari pe an.
În cursul unei vizite la Parcul Național Kruger, cel mai renumit din Africa de Sud, un angajat al parcului a explicat cum vânătorii evită, noaptea, gardul de sârmă, care are peste 19.000 metri pătrați. Deși există pază, este imposibil de acoperit întreaga zonă. Braconierii ucid rinocerii folosind otravă din două motive: în primul rând, pentru a nu face zgomot și, în al doilea rând, pentru a rezulta mai multe victime. „Când îi otrăvesc, alte animale consumă carnea lor și mor și ele. Astfel, braconierii pot obține lei sau alte animale fără a trebui să le înfrunte”. Deși în general leii nu consumă carnea unui animal care nu a fost vânat de ei, unii au căzut în capcană, ca și hienele sau alte animale care se hrănesc cu stârvuri. Drama acestor animale este cauzată de braconaj, care este practicat fie pentru comerț, ca în cazul fildeșilor de elefant sau al coarnelor de rinocer, fie ca hobby de lux, care le permite unor vânători înstăriți să ia capul unui animal drept trofeu de pus pe perete. Cotidianul spaniol prezintă cele mai amenințate cinci specii din Africa.
l. Elefanții — încolțiți pentru fildeșii lor
Parcul Național din Nairobi a dat o lecție exemplară arzând la 30 aprilie cea mai mare cantitate de fildeș din istorie. În capitala Kenyei au ars 105 tone de fildeș, provenit de la șase mii sau șapte mii de elefanți, și 1,5 tone de coarne de rinocer. Acestea au fost confiscate de la persoane care vânau și comercializau ilegal, iar gestul a fost tradus ca sfârșitul uciderii în scop comercial a animalelor sălbatice. Potrivit UNEP, între 2009 și 2014 peste 170 de tone de fildeș au fost exportate în mod ilegal din Africa. „În general, cererea de fildeș provine din Asia, unde fildeșii sculptați sunt un simbol al luxului și puterii economice”, explică Fondul Mondial pentru Natură (World Wildlife Found, WWF). Într-o excursie în Parcul Național Liwonde, ghidul a explicat că este periculos ca turiștii să se apropie de elefanți. „Nu au încredere în om și sunt agresivi ca metodă de apărare”. În prezent, trăiesc în 37 de țări și însumează 470.000 de exemplare. Deși pot trăi până la 70 de ani, lunga perioadă de gestație (22 luni) nu permite repopularea rapidă.
2. Rinocerii — vânați pentru coarnele lor
Africa de Sud găzduiește 80% din numărul rinocerilor de pe continent și a pierdut 1.175 de exemplare în 2015 din cauza braconajului. A pierdut mai puțini decât în cursul anului anterior (când au fost uciși 1.215), dar tot mulți. Din acest motiv, într-un recent raport publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) sub titlul World Wildlife Crime, Africa de Sud apare drept țara africană în care anual sunt uciși cei mai mulți rinoceri. În Parcul Național Kruger se concentrează aproape toată activitatea, iar vânătorii sunt în mare parte mozambicani care reușesc să evite frontierele. Coarnele de rinocer ajung în general pe piața asiatică, unde li se atribuie proprietăți afrodisiace ori de vindecare a cancerului. Nu numai Africa de Sud este un loc de risc pentru rinoceri, a căror populație la nivelul continentului este estimată la ceva mai mult de 5.000 de exemplare de rinocer negru și 20.000 de exemplare de rinocer alb. Specia s-a văzut redusă cu 97,6% din anii ’60. În condiții normale pot trăi între 35 și 40 de ani, iar perioada de gestație este de 16 luni.
3. Leii — adio regelui junglei
Moartea leului Cecil anul trecut în Parcul Hwange din Zimbabwe a avut impact „universal”. Nu numai pentru că a fost vorba despre unul dintre cele mai maiestuoase exemplare din țară, ci și pentru că a pus în evidență existența vânătorii de specii în pericol ca formă de profit pentru miliardari. Încă din anul 1996 leii au fost catalogați drept animale pe cale de dispariție, mai ales din cauza omului. În ultimii 21 de ani s-a pierdut 42% din numărul leilor, ceea ce a condus la dispariția lor din șapte țări africane.
Potrivit Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES), în Africa mai sunt în prezent 25.000 de lei, pe când în anii ’50 erau peste 200.000 de exemplare. În cazul leilor și al altor feline, cele mai multe ilegalități se comit nu numai pentru plăcerea de a vâna, ci și pentru comercializarea pielii, folosită în industria modei. În acest sens, și leopardul este o victimă, deși este un animal solitar și greu de găsit. Un reportaj publicat în ziarul britanic The Guardian menționa că, în ultimii 250 de ani, habitatul lor istoric s-a redus cu 75% în întreaga lume.
4. Gorilele — maimuțe mari în număr mic
În octombrie 2013, WWF a făcut o plângere împotriva unei companii petroliere pentru ca aceasta să se retragă din Parcul Național Virunga, din Republica Democrată Congo, unul dintre cele mai vechi și bogate în faună sălbatică din Africa și unul dintre ultimele locuri de pe continent pentru plimbări printre gorile. Deși gorilele nu sunt atât de căutate pe piața neagră ca, de exemplu, cimpanzeii sau urangutanii, populația lor este restrânsă.
Parcul Național Virunga, unde trăiesc un sfert dintre gorilele de munte din lume, a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial datorită diversității de habitate și bogăției de specii endemice (peste 200). Într-un raport publicat de WWF se specifică faptul că veniturile anuale ale parcului urcă la peste 400 de milioane de dolari datorită pescuitului și ecoturismului. O vizită de o zi pentru plimbări printre gorile costă între 400 și 700 euro. În prezent, acolo sunt 880 de exemplare de gorilă de munte, fapt pentru care nu este de mirare că trăiesc aproape în captivitate, precum și datorită contribuțiilor private. Speranța de viață a unei gorile se situează între 40 și 50 de ani.
5. Broaștele țestoase marine — prinse în plase pescărești
Broaștele țestoase marine reprezintă 3% de pe lista speciilor sălbatice de faună și floră mai vulnerabile în fața criminalității potrivit raportului UNODC, după lemnul de trandafir, elefanți, lemnul aromatic agarwood, reptile, pangolini și rinoceri. În ultimul episod al unui documentar dedicat Africii, realizat de naturalistul britanic David Attemborough, echipa se concentrează asupra speciilor de animale de pe continent aflate în cea mai gravă situație de risc de dispariție, printre care și broaștele țestoase marine. Braconierii le caută din diverse motive, pentru aspectul decorativ sau pentru carne și ouă. Nu numai omul este dușmanul lor. Schimbările climatice, faptul de a cădea în mod accidental în plase pescărești și, mai ales, reducerea ariei naturale de viață contribuie la dispariția broaștelor țestoase marine.
