Un animal de companie mai neobișnuit, tarantula, fascinează și stârnește emoție și persoanelor care nu au afinități față de păianjeni, susțin unii proprietarii ai acestui animal exotic. Tarantulele sunt un grup din clasa arahnidelor mari și adesea păroase, care aparținând ordinului Araneae și familiei Theraphosidae de păianjeni, din care s-au identificat peste 800 de specii. Cele mai multe specii de tarantule nu sunt periculoase pentru om, iar unele specii au devenit populare în comerțul cu animale de companie exotice.
Diferitele specii de tarantulele sunt native din Statele Unite, America Centrală, cea mai mare concentrație de tarantule fiind în America de Sud, unde există aproximativ 300 de specii, potrivit enchantedlearning.com. Alte specii apar, în procent diferit, de-a lungul Africii, într-o mare parte a Asiei și a Australiei. În Europa, unele specii se găsesc în Spania, Portugalia, Turcia, Italia și Cipru.
Tarantulele sunt cele mai mari dintre arahnidele cunoscute. Cea mai mare tarantulă este Pseudotherathosa apofizele, al cărui picior măsoară aproximativ 33 cm. În medie corpul lor atinge între 7 și 10 cm în lungime (fără picioare), dar poate depăși 30 cm. Greutatea lor medie este de 60 până la 90 de grame. Ele sunt nocturne. Au un corp păros format din două părți importante: prosomă (numită și cefalotorace) și opistosomă (numită și abdomen). Fălcile sunt foarte puternice cu colți veninoși situați sub ochii. Au opt picioare păroase, fiecare picior are două gheare mici și un tampon de amortizare în spatele ghearele. Firele de păr de pe corp și picioarele sunt sensibile la atingere, temperatură și miros.
Tarantulele apar într-o varietate de culori. Multe sunt negre sau maro combinate cu alte culori vii. Speciile de tarantule se disting de ceilalți păianjeni prin părul dens de pe corp. Mai multe tipuri de specii au dungi distincte de-a lungul picioarelor. Cu toate că au o aparență înfricoșătoare, tarantulele sunt agresive doar atunci când sunt provocate, potrivit www.orkin.com. Unele specii sunt acoperite pe abdomen, cu fire de păr înțepătoare (care provoacă urticarie sau dificultăți de respirație), utilizate ca mijloc de apărare. Acești peri sunt microscopici, în formă de lance.
Tarantulele pot fi un animale de companie minunate, care necesită mult mai puțină atenție decât un câine, o pisică sau chiar un acvariu cu pești. Multe specii sunt suficient de rezistente și necesită îngrijiri minime. În unele țări este deja un hobby destul de cunoscut și apreciat. Când ne hotărâm la un astfel de animal de companie trebuie să avem în vedere specia de tarantulă pe care o dorim. Unele specii pot fi agresive în schimb altele sunt deosebit de delicate sau docile.
Brachypelma Smithi, originară din Mexic, este foarte populară în rândul amatorilor, începând să fie colecționată încă din anii ’70. Foarte docilă și mult mai colorată, este una din cele mai longevive specii (30 de ani). Chromatopelma Cyaneopubescens este una din cele mai frumoase și interesante specii de tarantule, iar coloritul său încă fascinează pasionații și cercetătorii. Grammostola Pulchra este tarantula cea mai comună. Este de dimensiuni mari, foarte calmă și uneori chiar colaborează cu omul.
Lasiodora Parahybana este o specie activă și robustă și nu țese multă pânză. Este una din cele mai ușor de găsit. Pterinochilus murinus este o tarantulă foarte activă și agresivă, atacând chiar și atunci când atingi terariul, însă este foarte atractivă, datorită coloritului foarte puternic. Trebuie menajată, deoarece poate mușca foarte rapid. Grammastola aureostriatum nu este atât de colorată, dar se remarcă prin banda colorată în auriu de pe picioare. Temperamentul este extrem de liniștit. Aphonopelma seemani tinde să fie puțin sperioasă, deci manevrarea sa nu este recomandată. Nu mușcă, mai degrabă fuge și se poate răni foarte ușor în cazul unei căzături.
Tarantulele au nevoie doar de o singură masă pe săptămână, însă este foarte important să aibă apă proaspătă în permanență. De obicei, se hrănește cu insecte: lăcuste, gândaci, greieri; omizi, larve de gândaci, viermi sau chiar fluturi. În general, tarantula ca animal de companie poate fi ținută într-un terariu de sticlă, cu dimensiunile de 25-30 cm. Este foarte important ca acest terariu să aibă un capac, pentru a asigura un spațiu cât mai etanș. Amenajarea lui se face în funcție de tipul tarantulei. Cele terestre au nevoie de mai mult spațiu orizontal, pe când cele arboricole, au nevoie de crengi pe care să se poată cățăra, din aceasta cauza terariul acestora este indicat să fie mai înalt.
Tarantulele sunt foarte curate și își „împachetează” resturile de mâncare într-o „plasă”, iar excrementele se usucă într-un praf alb. Curățarea terariului se face de două, maxim trei ori pe an. Orice terariu este bine să aibă un substrat de aproximativ 5 cm, compus din pământ de flori. Are rolul de a menține umezeala, iar tarantula își poate construi vizuini. Deși majoritatea speciilor sunt tropicale, temperatura la care sunt ținute se poate încadra între 21 și 29 de grade Celsius.
Tarantulele năpârlesc stând pe spate sau într-o parte. Trebuie îndepărtată orice sursă de hrană din terariu și crescut nivelul umidității în această perioadă. Atingerea tarantulelor poate fi stresantă pentru ele. Nu se hrănesc pentru o perioadă de la 2-3 zile, până la 2-3 săptămâni. Se știe faptul că tarantulele sunt veninoase, însă din punct de vedere medical sunt considerate inofensive. Mușcătura poate fi comparată cu cea a unei albine. Desigur pot exista cazuri de șoc anafilactic la unele persoane alergice la venin ce se manifestă prin dureri acute și probleme respiratorii.
