Ion Lazăr da Coza și soția sa, Vasilisia, fratele, respectiv cumnata regretatului polițist Tomiță Lazăr, își lansează astăzi cărțile, la Târgul de Carte ce va avea loc la Biblioteca Județeană. Lansările vor fi făcute de Culiță Ioan Ușurelu și Valeriu Anghel. „Anotimpul întoarcerilor”, autor Vasilisia Lazăr, este un volum de versuri, cu 102 de pagini, ce a apărut la Editura Armonii Culturale Adjud, în 2016. „Poezia Vasilisiei Lazăr are o expresivitate aparte, manifestând sensibilitate, delicatețe, ritm interior și măsură în construirea fagurelui de vers. Deși aparent simplă, dezbrăcată de pseudo-retorici ori de sâmburii cvasi-filozofici prezenți în «lirica modernă», aceasta are o curgere lină, aproape mimetică, împrumutând culorile sufletului căruia i se adresează. O spovedanie aproape ritualică, rostită din sacrul confesional numit: POESIS. O astfel de lirică este valoroasă în și prin sine, oferind lectorului suficiente motive de dependență: liniște, împăcare cu sine, frumusețe interioară, crâmpeie dintr-un vis universal-valabil. Un glas poetic diafan, precum o rază de soare, dublat de o inteligență și de un rafinament special. Nici nu ai bănui efervescența aflată la debut, ci mai degrabă ai intui maturitatea și abilitatea compozițională a unei consacrări”, este părerea lui Gheorghe A. Stroia.
Cartea „La Ghizunie” este scrisă de Ion Lazăr da Coza, tot în versuri. Are 120 de pagini și a apărut la Editura Armonii Culturale Adjud, în 2016. „Ion Neculce a pus în fața «Letopisețului» său 42 de legende cu titlul «O samă de cuvinte». Acestea conțineau tradiții «ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrîni» sau trăite de el. Farmecul lor constă în conținutul educativ, cumpănit anecdotic, într-un limbaj care îl ajută la portretizarea unor personaje. La Neculce m-a dus gândul citind cele 42 de poezii ale lui Ion Lazăr da Coza, majoritatea portrete sau mici narațiuni realizate într-un limbaj al vrâncenilor de toată mâna, pe care nimeni nu l-a mai reușit până acum, nici în versuri, nici în proză. Că metoda e împrumutată de la Marin Sorescu, parcă nici nu mai contează, pentru că expresia lingvistică este cu totul alta”, este de părere profesorul Valeriu Anghel.
Cartea „La umbra Vezuviului”, care îl are ca autor tot pe Ion Lazăr da Coza, este un roman, structurat în 276 de pagini, ce a apărut la Editura Salonul literar-Focșani, 2016. „Romanul de față – La umbra Vezuviului -, de factură clasică, își plasează acțiunea la începutul creștinismului, voind, prin mijloace literare și prin prisma ultimelor teze științifice și a descoperirilor arheologice, să clatine – o, sfântă vanitate! – unele aspecte încetățenite, deși ele nu sunt adevărate. Astfel: – îndeobște se crede că apostolul Petru a fost crucificat în anul 68, după incendierea Romei, dar Marcu scrie prima Evanghelie în 67 și se referă la Petru și Pavel ca fiind deja morți (Petru în 64, Pavel în 58, decapitat); – Biblia e Cuvântul sfânt, sau o compilație de texte apocrife și adaptate? – creștinismul a pornit ca o religie, sau a devenit pe parcurs? – Iisus a fost, într-adevăr, Fiul, sau s-a vrut un eliberator al poporului său de sub ocupația romană, așa cum a fost, cu optsprezece veacuri mai târziu, Tudor Vladimirescu, cel ce a alungat domnia fanariotă din Å¢ările Române? Asigurându-vă că nu e un roman ofensator la adresa creștinismului sau a creștinilor (totuși el se adresează minților deschise, deoarece pun pe talgerele balanței argumente pro și contra!), vă invit să mă însoțiți de-a lungul temerarei mele încercări literare, mai ales că nu aspectul religios primează, ci supraviețuirea, rivalitatea, dragostea!”, este părerea autorului Ion Lazăr da Coza.
