Ediția: Sâmbătă 15 iulie 2024. Nr. 6670
Ediția: Sâmbătă 15 iulie 2024. Nr. 6670

GALERIE FOTO : Monitorul vine pe strada ta. Reportaj de pe Aleea 1 Iunie


Ieri, după cum am promis, am făcut o vizită pe strada Aleea 1 Iunie din cartierul Sud. Doar că ambiguitatea ne-a ieșit în cale, constatând că există de fapt 3 străzi cu această denumire în cartierul Sud. De-a lungul uneia dintre cele 3 străzi se regăsesc grădinițele nr.13 și nr.10, una lângă cealaltă. Perpendicular cu aceasta, o altă stradă denumită Aleea 1 iunie se întinde până în bd. București. A treia stradă 1 iunie se află în zona Mausoleului, mai precis în spatele monumentului istoric. Așă că, dorindu-ne să nu existe posibile divergențe, am luat-o pe rând. Am început cu strada pe care se află școlile gimnaziale din cartier, și anume Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” și Școala Gimnazială „Alexandru Vlahuță”. Două personalități diferite, din vremuri diferite, regăsite în denumirea a două clădiri care par a fi unite. O atmosferă extrem de liniștită și totodată vie reiese din natura proaspăt înverzită care decorează cartierul. Doar că, la ora sosirii noastre, aproximativ 14:30, cerul era gri, ca multe dintre blocuri, vântul adia încet, nehotărât, lucru din care se desprindea o atmosferă ușor melancolică. Astfel că, pentru moment, era să uităm că ne aflăm la mijloc de primăvară. O emoție de început de septembrie ne încerca. Asta poate și pentru că școlile erau pustii, deoarece ne aflăm în „Săptămâna altfel”.
    Pe Aleea 1 iunie, am întâlnit cel mai mult în vizita noastră, spre întărirea denumirii, tineri, de la cele mai mici vârste până la adolescenți. Vis-a-vis de unitățile de învățământ se arată impunătoare, simplă, dar fastuoasă, ca un atotvăzător, frumoasa Biserică „Înălțarea Domnului”. Pășim cu siguranță pe noile trotuare reabilitate de care dispune cartierul Sud. De asemenea, asfaltul se prezintă impecabil, cel puțin până acum. Pe această stradă, curățenia primează, lucrul care ne-a impresionat cel mai mult. Glumind puțin, sperăm că nu se datorează anunțării vizitei noastre. În capăt, se zărește printr-un gang, bulevardul principal. De pe un perete alăturat, ne privește unul dintre cei mai de seamă români, Ion Creangă. Este un tag-graffiti foarte inspirat. De acolo, din capătul aleii, el îi vede și pe elevii care se duc într-adevăr la ore să învețe și pe cei care pornesc la furat de cireșe sau spre gârla de la Golești. Întorși la celălalt capăt, am ajuns la paralela străzii, numită tot 1 iunie. În drumul nostru, trecem pe lângă stația de autobuz recent ridicată. E un lucru bun acesta. De cele mai multe ori, am găsit așezați pe băncuța din stație, oameni care nu așteptau autobuzul. Așteaptă ei ceva…
    Mergând mai departe, am zărit câțiva copii care jucau „prinselea”, alergându-se printre mașinile parcate. La barul de la intersecția cu strada Constructorului, câțiva bărbați stăteau la masa din afara unui mic bar, specific cartierelor mărginașe. „Nu uita cine te iubește”, stătea scris pe un peretele unui bloc, text care dădea o pată de culoare clădirii. Băncile recent montate pe noile trotuare, așteptau să odihnească trecătorii. Un câine se relaxa indiferent, sub un copac. Liniștea de la ora 14:00 a sedus până și patrupedele. Abia câte o vrăbiuță sau câte un autoturism se mai aud din când în când. În aceeași zonă, o pisică care pare să adere la pacea dintre feline și rasa canină, se gudură cu chef de joacă pe lângă un cățel care nu este cu mult mai mare decât ea. Între timp, trece mini-busul colorat, cu câțiva călători în el. Îndreptându-ne către punctul terminus al vizitei noastre, vedem câțiva copii care se strâng la o „miuță” în curtea școlii. Un altul pedalează la bicicletă zâmbindu-ne văzând ca avem aparatul de fotografiat la gât. Rufele întinse neinspirat pe o sârmă, la geamul de la parterul unui bloc, contrastează neconcordant cu spațiul verde dintre alei. Nefiind singurul lucru anacronic, o masă și câteva lăzi zac la același geam. Toboganele de vis-a vis din parcul nou amenajat, așteaptă și ele compania copiilor.

    Și în final, ajungând la strada 1 iunie din spatele mausoleului, constatăm că n-avem cum să încheiem vizita, fără să fim și neplăcut surprinși de amprenta umană. Coșuri de gunoi prea pline, gunoaiele de sub bănci, peturi aruncate, coji interminabile de semințe, un leagăn și un balansoar lipsă, toate în parcul pentru copii recent amenajat. Pe vremea așa zisului tobogan mare, care a fost dărâmat pentru a se construi acest părculeț, era mai curat, ne spune un cetățean. În zonă, există un bloc căruia locuitorii cartierului îi spun „ghetou” și pe seama căruia este pusă mizeria. Îndreptându-ne către bulevard, ne mai sar în ochi câțiva lucrători de la administrație, care plantau gazon în spațiul dintre blocuri. La colțul străzii, două generații aflate la poli opuși se intersectează. Intersecția a intersectat generațiile, un bătrân îngândurat ce se sprijinea în cel de-al treilea picior, și câțiva copii veseli, dintre care unul ținea strâns mingea în mână. Trecând pe lângă o cofetărie foarte cunoscută în cartier pentru torturile delicioase pe care le face, credeam că ne-am încheiat vizita pentru azi, când un bidon gol introdus într-o creangă ne poartă cu gândul la bunicii care făceau acest lucru, ca țuica să aibă gustul dorit, gust pe care-l obțineau doar dacă o turnau peste pară, iar pentru aceasta, bidonul era legat astfel încât para să crească în interiorul petului.      
    Ne-am tot gândit, de unde denumirea de 1 iunie. Noi am oscilat între 2 răspunsuri. Fie 1 iunie – Ziua Internațională a Ocrotirii Copilului, fie 1 iunie (1685) – data la care a fost semnat tratatul de „alianță veșnică” dintre Transilvania și Muntenia. Voi ce spuneți?

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?