GALERIE FOTO : „Andrelele bunicii” fac minuni în mâinile focșănencei Nicoleta Mocanu

Nici prin cap nu ți-ar trece, văzând-o, că tânăra subțirică, grațioasă, cu zâmbet luminos și priviri vesele, ce pare încă o copilă, este cea care se ascunde, pe Facebook, sub denumirea „Andrelele bunicii”. Și totuși, Nicoleta Mocanu, de 27 de ani, din Focșani, reușește, cu răbdare, imaginație și multă multă pasiune, să folosească andrelele cu mult talent, așa încât din mâinile sale să iasă lucruri minunate! De la păturici, fețe de perne și rochițe, până la suporturi pentru căni și pahare, covorașe, căciulițe, fulare și botoșei, Nicoleta împletește neobosită, dorind ca pe viitor, să facă din acest hobby al ei, o meserie din care să-și câștige existența. Și cum imaginația și inspirația în lucrul manual merg mână în mână, tânăra s-a apucat să tricoteze tot felul de „veșminte” colorate cu care „îmbracă” festiv ouăle cu care iubitorii de frumos își pot realiza acasă, decorațiuni specifice Sărbătorilor Pascale care se apropie.
    Dincolo de tinerețea ei atât de surprinzătoare comparativ cu îndeletnicirea ascunsă sub genericul „Andrelele bunicii”, uimește faptul că Nicoleta a simțit chemarea către această formă de exprimare, tricotatul, relativ recent. Spune că nu s-a îndeletnicit cu acest lucru în copilărie sau adolescență, cu toate că mama sa obișnuia să croșeteze. „Mama făcea mileuri din acelea care se puneau pe mobilă pe vremuri. Făcea și goblenuri foarte frumoase, însă cu timpul a renunțat, pentru că pentru asta trebuie să ai vederea foarte bună. A încercat să mă învețe și pe mine, când eram mică, să fac șnururi din croșetă dar nu-mi ieșeau niciodată! Nici mai târziu, când eram în liceu, n-am avut nicio treabă cu împletitul sau croșetatul… Totul a început acum doi ani, pur și simplu!”, a povestit Nicoleta.
    Pur și simplu! Să se fi trezit talentul nativ – „bunica știu că împletea, făcea de toate cu andrelele” – sau să fi fost o provocare ce a luat naștere din necesitatea de a-și umple timpul? „Acum doi ani m-am apucat. În momentul acela habar nu aveam cum se împletește, pentru că nu m-a atras niciodată acest lucru. Lucram la o pensiune, la recepție și stând acolo mult timp, uitându-mă la Facebook, pe internet, am văzut site-uri cu tricotaje și am zis, hai să încerc! Tot ce știu am învățat de pe net. Tutorialele de acolo m-au învățat totul. Am început cu niște floricele… Apoi am trecut la botoșei, la rochițe…”, spune Nicoleta, ca și cum ar fi simplu ca „bună ziua”!

„Îmi place să lucrez pentru copii”

    Emoția primului lucru confecționat de mâna ei, care a fost dat unui copilaș să-l poarte – o căciuliță, o simte și acum! Își amintește nenumăratele întrebări pe care și le-a pus, frământarea născută din nesiguranța începutului, dar și bucuria simțită atunci când fețișoara micuței a fost încadrată perfect de respectiva căciuliță! „Am avut multe emoții, m-am tot întrebat dacă-i vine, dacă nu-i vine, dacă e bun materialul din care am confecționat-o… Nu știam atunci cum se spală, nu știam că mai întâi ar fi trebuit să încerc eu să văd cum se comportă materialele dar… a ieșit perfect! Iar doamna respectivă a venit mai apoi și m-a rugat să fac pentru fetița aceea și o rochiță!”, spune Nicoleta. Și din acel moment, lucrurile au tot evoluat.
    Cu andrelele, cu croșeta, din lână, bumbac, mohair și tot felul de fire – „încerc să folosesc cât mai puțin acril, și cât mai multe materiale de calitate”, din mâinile tot mai îndemânatice ale tinerei au început să iasă din ce în ce mai multe și mai diverse lucruri. „Mi-am făcut pagina de Facebook „Andrelele bunicii” și astfel mi-am popularizat lucrurile pe care le fac. Tot pe facebook au venit și comenzi, și acestea în funcție de sezon. Iarna se cer căciulițe, botoșei, păturele… Vara rochițe subțiri, păturele… Rochițele, dacă m-aș ține numai de ele, durează cam 4-5 zile să le fac. Dar pentru că merg și la serviciu, îmi ia cam o săptămână. Am împletit și jucării, am făcut un ursuleț pe care l-am dăruit fetiței unei bune prietene, și am mai făcut o broscuță… Îmi place mult să lucrez pentru copii, pentru că sunt așa de frumoși îmbrăcați cu lucrușoarele pe care le fac pentru ei și se bucură așa de frumos!”, a spus Nicoleta.

Împletește fără să se mai uite la andrele

    Pentru că în zilele noastre, tricotatul nu este tocmai apanajul celor atât de tineri ca ea, Nicoleta povestește că încă mai sunt destul de mulți oameni pe care îi surprinde cu hobby-ul ei. Cu atât mai mult cu cât s-a specializat așa încât nici nu trebuie să se mai uite la andrele când împletește. Mâinile sale iscusite mânuiesc cu siguranță acele lungi, fără să greșească pasul, fără să încurce modelul, și atunci când posesoarea lor stă de vorbă cu cineva, și atunci când privește la televizor. „Nu mă gândesc neapărat la vreun profit ci pur și simplu îmi ocup timpul în mod plăcut și util, și pot spune acum că îmi place ce iese de pe mâinile mele. Marea majoritate mă întreabă de ce tricotez, că în zilele noastre te poți duce în magazine și îți cumperi ce vrei. Da, dar acelea nu sunt lucrate de mână, sunt tot felul de chinezării iar cine cunoaște valoarea lucrului de mână știe diferența și apreciază. Și sunt oameni care chiar apreciază, să știți! Am primit comenzi de preșulețe, de păturici, de covorașe pentru baie… De la persoane care preferă să aibă în casă lucruri făcute manual, care să le bucure ochiul, simțul estetic”, mărturisește tânăra.

Ouă de Paște și diverse obiecte decorative

    După ce și-a perfecționat îndemânarea, Nicoleta și-a pus ambiția și imaginația la încercare și, mai în joacă mai în serios, s-a apucat să confecționeze pe lângă lucrurile pe care le-a amintit, și diverse obiecte decorative. S-a inspirat, recunoaște, tot de pe net, de acolo de unde a și învățat de altfel cum se tricotează, iar primele obiecte decorative pe care le-a creat au fost niște coronițe de Crăciun. A avut succes cu ele așa că a îndrăznit mai mult și a început să facă tot felul de pernuțe, de clame de prins părul împodobite, de huse pentru cănile pentru ceai sau cafea și așa mai departe…
    Iar acum, în preajma Paștelui, Nicoleta își tentează cititorii paginii ei de Facebook, prietenii și cunoștințele, cu ingenioasele și veselele sale ouă îmbrăcate festiv în „hăinuțe” colorate împletite și împodobite de mâinile ei. „Le-am făcut ca să le dăruiesc de Paște dar sunt și mulți oameni care mi-au comandat astfel de ouă pe pagina mea de Facebook. Sunt ouă din lemn pe care eu împletesc această husă cu care le îmbrac și apoi le împodobesc cu fundițe sau în diverse alte feluri. Pot fi puse într-un coșuleț sau pot fi și agățate, după cum dorește fiecare”, spune, zâmbind copilărește, Nicoleta.

Un vis de atins!

    Chiar dacă tricotează doar de aproximativ doi ani încoace, pasiunea pentru această îndeletnicire a devenit, pentru Nicoleta, atât de mare încât a început să-și dorească să ridice tricotatul la rang de artă, și să facă din acesta o meserie. O meserie din care, pe viitor, să-și câștige chiar existența. Tînăra locuiește acum, împreună cu prietenul ei într-un micuț și cochet apartament din Focșani. Lucrează ca ospătăriță la o cafenea. Și în timpul liber, nu face altceva decât să tricoteze, încercând, neobosită, să se perfecționeze din ce în ce mai mult, așa încât atunci când o veni vremea și va avea posibilități, să-și deschidă un atelier. E visul ei cel mare, visul ei pentru viitor! Și  este convinsă că oricine crede cu adevărat în visul lui, acesta o să se împlinească! „Până acum, sunt mulțumită de ceea ce am realizat, și cât am învățat. Aș fi foarte încântată ca pe viitor să am o bucățică a mea, un atelier al meu în care să am totul aranjat, pus la punct, și în care să lucrez. Îmi place mult ceea ce fac, am învățat totul pas cu pas, acum am început să trag și la mașină… Tot pe net am găsit o doamnă de la care pot cumpăra materiale mai ieftin decât pe piață și nu pot spune altceva decât că voi continua. Pentru că îmi place mult să tricotez! Timp să fie!”, a mai spus Nicoleta. 
    Cu două andrele – baghetele ei magice, sau cu o croșetă, și cu un fir nesfârșit de lână, tânăra din urbea noastră va continua să împletească prinzând în „ochiurile” fiecărui tricot și speranțele sale pentru viitor. La 27 de ani, vârstă la care te-ai gândi că un tânăr are cu totul alte pasiuni și preocupări, atât de îndepărtate de andrelele bunicii, Nicoleta perseverează! Și, în timp ce pentru alții aceste andrele au rămas doar o amintire îndepărtată, ea le-a adus în contemporaneitate, ca un omagiu plin de prospețime adus tuturor bunicilor și străbunicilor din lume! Succes, Nicoleta!