Iată ce spune Sorin Marius Ion cu privire la experiența sa de voluntar în cadrul programului „BiblioPovestașii”, în publicația „Portret de voluntar”:
„Până acum am fost voluntar când și când, în proiecte în care mă regăseam, fără nici o recunoaștere. Doar mulțumirea personală a contat. Dar am prins gustul și când Biblioteca Județeană Vrancea a lansat programul de voluntariat BiblioPovestașii, m-am lăsat cuprins de «gustul» de a face mai mult și mai bine. E prima oară când sunt implicat în diferite activități dragi mie: livrez un curs de fotografie, particip la evenimente diverse unde fac fotografii și filme, cursuri și workshopuri de la care învăț despre mine și despre oameni. Este prima oară când m-am angajat pe termen lung – 7 luni – să fac parte dintr-o echipă de oameni, asemenea mie, alături de care producem schimbarea în comunitatea vrânceană și arătăm lumii ce lucruri frumoase se întâmplă în Biblioteca Publică. Acolo este spațiul în care oricine se poate implica, poate învăța și poate crește frumos. Unde arătăm lumii întregi că voluntariatul este parte din comunitate și produce efecte.
Am ales să fac voluntariat la Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea pentru că acolo am găsit spațiul și resursele pentru a mă bucura cu oamenii, oferindu-le acestora din ceea ce am învățat pe parcursul timpului. Pe lângă cursul de fotografie, m-am implicat și în promovarea activităților de voluntariat susținute de colegii mei voluntari desfășurate în cadrul programului de voluntariat BiblioPovestașii din proiectul național «Raftul cu inițiativă». Am lucrat cu 30 de oameni care au învățat cum să fie creativi și cum să cunoască mai bine arta fotografică. Dincolo de asta, mii de oameni s-au bucurat de fotografiile și filmele realizate de mine în diferitele locuri unde au fost BiblioPovestașii: în autobuze, cafenele, azile de bătrâni, centre de copii, școli, grădinițe, parcuri sau pe stradă. Au fost momente speciale și pline de sens pentru cei care iubesc povestea, biblioteca și oamenii.
Să faci voluntariat înseamnă să fii uman. Fiecare e motivat de propriile convingeri și ar fi plăcut să auzim cât mai mult timp, de nume de oameni care oferă din timpul și priceperile lor, semenilor. Dacă am dărui mai mult din ceea ce suntem și din ceea ce știm, lumea ar fi mai bună!”.
„Treizeci de oameni au învățat de la el despre arta fotografică. Toate evenimentele din programul de voluntariat BiblioPovestașii au fost surprinse de el prin fotografie și film și mii de oameni au putut vedea cum poate fi dusă Cartea și Povestea printre oameni, cum poezia poate aduce zâmbet pe chipurile și în sufletele oamenilor care au uitat să citească sau grijile zilnice nu le mai lasă timp decât pentru propriile povești de viață. Sorin a fost «cheia» în promovarea programului nostru de voluntariat, care a «deschis» inimile celor care au privit spre Biblioteca Publică în ultimul an. Sorin are un grozav spirit de echipă, este punctual și cu simțul umorului. Este mereu acolo unde este nevoie de el dar, dincolo de toate, simte și vede unde poate fi de folos. A învățat la bibliotecă cum să-i învețe pe alții și a făcut-o bine. Iese mereu în natură cu participanții la cursurile lui și exersează ce au învățat. Este un prieten bun pentru ceilalți voluntari și știe cum să ajungă la sufletele lor prin simplitate. A fost alături de bibliotecă și la alte evenimente din afara programului de voluntariat și face asta cu seriozitate și profesionalism”, a spus despre Sorin coordonatorul proiectului, Margareta Tătăruș.
Doina Dima, de 45 de ani, participantă la cursul de fotografie susținut de Sorin, a mărturisit că acesta „a scos din mine ce e mai bun. Cu pași mici, m-a învățat ce înseamnă fotografia și cum să scriu cu lumină pe înțelesul tuturor. Răbdarea și pasiunea lui mi-au arătat calea spre cunoaștere. Am înțeles de la el că orice pasiune trebuie exersată și trăită în fiecare zi. Mi-a plăcut cum a știut să ne fie profesor, prieten și OM care iubește OAMENI”.
Voluntariat la a treia tinerețe
Învățătoarea pensionară Cornelia Ploscaru este cel de-al doilea voluntar care și-a spus povestea:
„Am experimentat voluntariatul din tinerețe și am prins gustul pe nesimțite. De când am ieșit la pensie nimeni n-a mai avut nevoie de mine în afara familiei. Am fost și sunt un om activ, care iubește oamenii, cultura, educația. Din 2010 am intrat în viața bibliotecii participând la diferite cursuri, citind și fiind prezentă la evenimentele culturale care se desfășoară acolo. Acolo am învățat să utilizez pentru prima oară calculatorul și internetul la 64 de ani, și am înțeles că niciodată nu ești prea bătrân pentru a învăța, pentru a fi aproape de oameni. Apoi s-a lansat programul de voluntariat BiblioPovestașii. Am avut cele mai mari emoții din viața mea la interviul de selecție. Știam că cei bătrâni sunt lăsați deoparte de societate, însă biblioteca a crezut în mine și în ceea ce puteam eu oferi: drag de carte, poveste și oameni, seriozitate și implicare. Așa că acum sunt voluntar al bibliotecii și gust din plin tot ce înseamnă asta: poezie de rostit și de trăit.
Ați văzut sau auzit de bunicuța BiblioPovestașă? E mai mereu pe lângă un grup de tineri, o bibliotecă vie care funcționează în comunitatea vrânceană. Am cutezat să mă implic în acest program de voluntariat pentru a promova Cartea, prietenul cel mai drag mie, dar și pentru a petrece cât mai mult timp între oamenii. E un timp anume în viața de pensionar când apare sentimentul inutilității, dar eu n-am vrut să mă las copleșită. Inima îmi cerea zilnic o capsulă de teofilină pe care am înlocuit-o cu poeziile și poveștile pe care le interpretez în diferite locuri: în autobuze, azile, case de copii, școli, grădinițe, supermarketuri, spitale. Nu rareori mi-a fost dat să întâlnesc părinți, foști elevi, colegi de breslă mai tineri, vecini, cunoștințe care s-au așezat pe bancă, în autobuz, lângă mine și nu mai pridideau s-asculte ce rosteam! În loc să coboare își continuau drumul până la capăt de linie! Asta înseamnă că e cu folos ce fac eu ca voluntar.
Voluntariatul, mai ales la a treia tinerețe, înseamnă dincolo de toate să fii TU. Să dai și celorlalți din ceea ce ești, știi sau poți a face. Le recomand celor care vor să înlocuiască medicamentele cu dăruirea de sine, să o facă. Funcționează! Vindecă și sădește în sufletele celor tineri dorința de a fi ca noi”.
„Cornelia a privit acest program de voluntariat ca un liant între generații și ca o provocare de a pătrunde în sufletele și mințile oamenilor din jur. Și-a însoțit poezia sau povestea spusă de talent, de pasiune, emoție și credința că ceea ce face ea aduce bucurie celor care o ascultă. Le-a oferit cărți oamenilor, uneori o floare, un fluturaș cu programul bibliotecii și zâmbete însoțite de rostirea cuvântului magic din carte. Și a simțit că oamenilor le place! Ne-a dat tuturor o lecție de viață despre cum vârsta nu are nicio legătură cu ceea ce simți și vrei să oferi celor din jur”, a spus despre Cornelia Ploscaru, coordonatorul programului BiblioPovestașii.
