Åžcoala Gimnazială Jitia a găzduit, la finele săptămânii trecute, un eveniment cultural deosebit pentru întreaga suflare a Văii Râmnicului și anume lansarea unui nou volum de amintiri, cu titlul „Frânturi de viață”, și a unei cărți de poezii pentru copii „Tu copile să iei seamă”. Manifestarea a debutat cu un cuvânt de bun venit adresat invitaților de primarul localității Jitia, Ion Gheorghiță, dar și de directorul Åžcolii Gimnaziale Jitia, profesorul Gabriel Lalu. A urmat apoi o conferință pe teme medicale, invitat fiind medicul Constantin Buză, din partea Dispensarului Jitia participând asistenta Marcela Marinescu.
În cea de-a doua parte a evenimentului, autoarea celor două lucrări, profesoara pensionară de limba română Ioana Dumitrescu a prezentat cărțile. „Am fost foarte bine primită de autoritățile de aici, de școală, m-am simțit excelent și am așteptat mult acest moment. Cartea este scrisă de mult, dar alte probleme, unele scuzabile, altele mai puțin, au întârziat editarea ei. Aș vrea să-i mulțumesc domnului profesor Cherciu, care a zis că acest manuscris ar trebui editat, și să-i mulțumesc fiului meu Dragoș, care s-a ocupat de editarea ei. A făcut multe drumuri pe la București ca să apară în sfârșit cartea și consider eu că este o realizare, deoarece această carte este un document. Este un document al vieții sătenilor noștri înainte de război, din timpul și după, în locurile acestea în care am copilărit și am devenit om, am trăit și fericirea copilăriei și nefericirea evenimentelor care au urmat”, au spus Ioana Dumitrescu.
Profesorul de istorie Sorin Pantelimon a făcut o trecere în revistă a volumului „Frânturi de viață”. „Cartea ne ajută să cunoaștem trecutul, plaiurile natale, acțiunile înaintașilor noștri, oameni, locuri, fapte, așa cum au fost ele altă dată. Sunt foarte bine relatate de doamna Ioana Dumitrescu în această carte. Totodată, este o mărturie adusă în instanța viitorului și mă refer aici la soarta nedreaptă pe care au împărtășit-o cei 7 săteni din satul Dealu Sării, care au suferit ani grei de temniță comunistă. Doar pentru că au ales să-și ghideze viața în continuare după valorile tradiționale românești, ei au trebuit să îndure aceste suferințe. Cartea aduce mărturii complete despre personaje și fapte pe care autoarea le-a cunoscut direct. Faptele consemnate cu sinceritate, cu respect pentru adevăr vor constitui premisele pentru o istorie nescrisă încă”, a spus profesorul.
„În continuare aș dori să fac referire la jurnalul lui Gheorghe Dumitrașcu, luptător în cel de-al Doilea Război Mondial, pe frontul din răsărit. Jurnalul ne dezvăluie o poveste dramatică, dar fascinantă: povestea vieții unui om simplu, cu un destin care se confundă cu al celorlalți fii de țărani români ce au răspuns la chemarea de a-și apăra patria aflată în pericol. A fost înrolat în Batalionul 23 Vânători de munte – Brașov, cu care în luna mai a anului 1942 se va deplasa în Crimeea, unde va participa la luptele pentru ocuparea orașelor Sevastopol și Semfiropol. De aici, unitatea sa este transportată în prima linie a frontului din Munții Caucaz. După numeroase acte de bravură, în luptele crâncene de la cota 1681, este împușcat în piciorul drept în timp ce îl căra în spate pe camaradul său, caporalul Horgea Grigore. După ce se află la un pas de a fi luat prizonier, reușește să se salveze. Fiind în stare gravă, este evacuat în spatele frontului. Pentru Gheorghe Dumitrașcu începe o nouă luptă, lupta pentru supraviețuire, pentru a-și păstra piciorul grav rănit și pentru a trăi, îndurând suferințe inimaginabile. Timp de un an și patru luni a trecut prin numeroase spitale și a fost operat de opt ori. Dar a reușit să supraviețuiască și să se întoarcă în satul natal. Din nefericire, pentru alți 48 de fii ai comunei Jitia războiul a fost un drum fără întoarcere, ei rămânând jertfă pe câmpurile de luptă. Închei printr-un citat al omului politic și de cultură Mihail Kogălniceanu, care a spus printre altele: «Dacă avem o Å¢ară, o datorăm vitejiei și patriotismului românilor. Faptele noastre eroice devin faptele Å¢ării. Eroismul românilor devine eroismul Å¢ării»”, a adăugat el.
Directorul Åžcolii Gimnaziale Jitia a spus că deja așteaptă lansarea următorului volum care s-o aibă ca autoare tot pe profesoara Ioana Dumitrescu. „Este o onoare pentru școala noastră să găzduiască un asemenea eveniment cultural, foarte important pentru comunitatea noastră. Tot timpul am fost și suntem deschiși către astfel de manifestări, deoarece școala este locul unde se formează tânăra generație de mâine a fiecărei localități. Mă bucur că doamna Ioana Dumitrescu a reușit să lanseze acest volum, îi doresc multă sănătate în continuare și aștept următoarea lucrare care să vadă lumina tiparului”, a spus directorul Gabriel Lalu.
Pentru meritul adus la propășirea culturală în rândul comunității din Jitia, Ioana Dumitrescu a primit o diplomă de excelență din partea primăriei și o plachetă aniversară. „Å¢in să vă adresez felicitările mele, ale Consiliului Local, pentru cartea dumneavoastră și să vă ofer diploma de excelență. Este un semn al recunoașterii valorii culturale pe care o aduceți acestor meleaguri. Ne bucurăm că am fost prezenți la un astfel de eveniment important pentru noi. Să vă dea Dumnezeu multă sănătate și să ne invitați și la următoarele lansări„, a spus primarul Ion Gheorghiță. O distincție specială a fost acordată autoarei și din partea Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”.
Un moment aplaudat a fost cel în care Nicoleta Buzoianu a recitat o poezie, iar profesoara Dobrița Fifere a încântat audiența cu o melodie adresată mamei. În final, manifestarea s-a încheiat cu un program artistic susținut de cadrele didactice și elevii. „Le mulțumesc la toți, am aici figuri pe care le-am dorit alături și sunt fericită pentru asta, dar am avut un concurent extraordinar, care m-a supărat mult și anume prunele. Erau așa de mulți care ar fi vrut să vină, foarte multe persoane care ar fi vrut să fie prezente aici, dar sunt la prune, din păcate pentru mine. Cartea s-a născut dintr-un sentiment chiar acut, a fost un fel de datorie morală. Este vorba de anii aceia ai copilăriei fericite, în mijlocul unor oameni, a unei comunității, care trăiau în armonie cu munca grea, cu traistele cu mălai aduse peste gârlă, peste munți și totuși horele de duminică, sărbătorile importante ale anului erau trăite cu intensitate”, a încheiat autoarea.
