Elevii din prima promoție a Liceului din Dumitrești – 1967, s-au întâlnit la aproape jumătate de secol de la terminarea școlii. Evenimentul a avut loc la Cantina internatului Liceului „Grigore Gheba” din Dumitrești, unde emoțiile, bucuria revederi și lacrimile despărțirii au făcut front comun. Prima promoție a liceului din Dumitrești au mers la cursuri în anul în care a început construcția unității de învățământ. Nu au avut noroc să învețe în clădirea nouă, ci în fosta clădire a palatului cum i se spunea.
Momentul revederii, după aproape 50 de ani, a fost unul foarte emoționant, foștii profesori Nicolae Giurcă, Ion Enache și Vasile Spiridon fiind invitații se seamă a generației de aur, așa cum își spun ei. Demn de apreciat este faptul că a fost ultima promoție de elevi care a absolvit 11 clase și nu 12, cum este în zilele noastre. Pe atunci, era 7 clase la gimnaziu și 4 la liceu.
Prima promoție a Liceului din Dumitrești a avut 39 de absolvenți, dintre care mai trăiesc astăzi 31. „Au văzut că îmi place mie, le-a plăcut și lor. Atunci am început și eu cariera, pentru că era primul meu an de profesorat, la 23 de ani. Nu știam mare lucru, dar cu ei am reușit. Eram prea tânăr ca să îmi dau seama cum erau vremurile de atunci și acum spun bine că nu le-am înțeles atunci. Meseria de profesor este foarte grea, dacă nu iubești copiii nu ai ce căuta. Trebuie să ai caracter, să iubești omul în general, că altfel devine grea, obositoare. Să iubești ca persoană fizică și să fii aproape de ei, copii te simt. Eu și acum lucrez, în particular, chiar dacă am 12 ani de pensie, tot cu aceeași dăruire. Am stat la Dumitrești patru ani, după aceea am profesat la Liceul Vlahuță din Rîmnicu Sărat, de unde am și ieșit la pensie”, a spus Vasile Spiridon, profesor pensionar, de 75 de ani.
Momentul aniversar a fost unul special, ținând cont că directorul de atunci al școlii, profesorul de limba română Nicolae Giurcă, ajuns acum la 88 de ani, a fost prezent și le-a vorbit foștilor săi elevi. „Mă bucur pentru această glorioasă aniversare, pentru că acești absolvenți dacă nu era Liceul de la Dumitrești, erau majoritatea țapinari în pădure. Părinții la câțiva dintre ei puteau să îi trimită la liceu la oraș, dar venind liceul aici, la nas, au trimis copii la școală. Au ieșit oameni, oameni din generațiile următoare. O viață întreagă am predat. Am mai lucrat 10 ani după pensionare cu normă întreagă. Am intrat în 1949 și am terminat în 1990, înseamnă 51 de ani de învățământ. A fost foarte ușor, că mi-a plăcut și nu am făcut treabă cu sula în coaste. Am făcut din plăcere și din faptul că mi-au fost dragi școlarii mei. Åži ei m-au iubit pe mine, dovada acum, mă aplaudă toți, mă iubesc toți. Acum mă trec gânduri de plăcere și speranță că voi apuca și viitoarele întâlniri, în special pe cea de 50 de ani”, a spus fostul director Nicolae Giurcă.
Acesta spune că și în urmă cu mulți ani copiii erau niște „draci”, dar care au iubit și respectat dascălii. El le recomandă profesorilor de azi de la Dumitrești să țină steagul sus și să fie demni de meseria lor. „Dacă eu apar azi ca un moșneag, să zicem cumva puțin venerabil, foștii mei colegi, profesorii, sunt niște moșneguți simpatici și foarte drăguți, pe care îi iubesc foarte mult. Foștii elevi de atunci, profesorii pensionari de astăzi erau niște draci. Erau foarte tineri, veseli, aveau foarte multă inițiativă, de altfel totdeauna pe linia bună. Au fost niște băieți minunați. Generațiilor viitoare de profesori de la Dumitrești le urez să nu se dezmintă de ce a fost înainte de ei, să ducă mai departe prestigiul școlii și dacă pot mai bine”, a spus Nicolae Giurcă.
11 au devenit profesori de matematică
11 dintre foștii elevi al primei promoții au fost profesori de matematică. De asemenea, 13 dintre absolvenții primei promoții au fost apoi profesori la liceul unde au învățat. Dintre aceștia 6 mai sunt în viață: Nicolae Giurcă – profesor de limba română și directorul liceului, Vasile Spiridon – diriginte în clasa a IX-a și profesor de matematică, Ion Enache – diriginte în clasele a VIII – a X-a și profesor de limba franceză, Valeriu Simionescu – profesor de chimie, Elena Răducan, fostă Bucureșteanu – profesor de biologie și Neagu Pricopie – profesor de fizică.
„Mă gândesc și la anii tinereții, dar mă gândesc cu groază la povara bătrâneții. Mă bucur că sunt sănătos și le pot trece pe toate. Perioada copilăriei a fost foarte frumoasă, cu toate că am învățat la lumina lumânării, a lămpii cu gaz, dar a fost una fără griji. Despre anii de liceu pot spune că au fost foarte frumoși. Era vremea când alergam și jucam fotbal cu mingea de cârpă, de păr de capră, sau una spartă. Dacă mâine ar fi 1 septembrie și aș fi din nou în ipostaza de a alege, tot profesor m-aș face. Activitățile pe care le desfășori cu copiii, și vorbesc de cele de acum câțiva ani, sunt foarte frumoase. Nu pot uita de perioada tinereții mele, când eram profesor la Motnău și elevii ascultau, erau disciplinați, erau altfel de școlari”, a spus profesorul Gheorghe Novac.
„Era mult mai mult interes din partea părinților și respect față de cadrele didactice. Noi aveam obligația de a merge la părinții copiilor acasă și o făceam foarte des. Îi rugam să îi lase la școală, respectiv la practică, unde de regulă erau cele mai mari probleme cu copiii. Părinții ne primeau cu multă deschidere, nu ca acum, să-ți trântească poarta în nas. Oamenii de la Motnău, unde eu am profesat o bucată bună de vreme, și acum mă respectă. Tânăra generație să pună mâna pe carte și să învețe mai mult. Pentru că fără carte nu vor reuși în viață”, a adăugat profesorul.
Primarul de la Chiojdeni, licean de Dumitrești
Promoția 1967 a dat așa de mulți profesori de matematică grație unui profesor de mare talie, Vasile Spiridon, care a reușit să insufle dragostea față de această disciplină. „Sunt 48 de ani de când am terminat liceul, dar mai mult, am fost și prima serie care a terminat la acest liceu, sub îndrumarea eminenților profesori Giurcă, pe care îl pot compara cu Domnul Trandafir, domnul Spiridon, fost diriginte, dar și ceilalți profesori. Am fost o generație extraordinară, pentru că din cei 31 de absolvenți, 28 am reușit să terminăm facultăți sau institut pedagogic. Întâmplări hazlii au fost mai multe, dar fiind prima generație nu aveam un spațiu corespunzător și aveam anumite ore pe care le dedicam activităților gospodărești. Aranjam terenul școlii, clasele, sala de mese, internatul și lucrul acesta ne-a făcut să înțelegem de la început că suntem responsabili de activitatea pe care noi trebuie să o desfășurăm. Sperăm ca peste doi ani să facem întâlnirea de 50 de ani, regretabil este faptul că o parte dintre foștii colegi și profesori nu mai sunt printre noi”, a spus Åžerban Pîrlogea, fost absolvent al Liceului Dumitrești, actualmente primar la Chiojdeni.
Un alt aspect la fel de interesant este bătaia pe locurile de la liceu de la acea vreme, când erau 9 candidați pe un loc. Toți absolvenții de liceu au ajuns oameni realizați, cu toate că au învățat la lumina lumânării sau a lămpii cu gaz. „Am fost o singură clasă, dar a fost una minunată. Colegii mei au provenit din familii sărace și am venit aici să învățăm. Eu sunt de la Buda de fel, dar am ales să învăța la Dumitrești. Dintr-o clasă, 13 ne-am făcut profesori de matematică, asta spune ceva. Când am dat bacalaureatul, a fost o mândrie pentru profesorii noștri, pe care i-am reprezentat cu mare drag. Eu am avut doi mentori, pe domnul profesor Nicolae Giurcă de limba română de la Dumitrești și domnul profesor Radu Miron, de la Iași, care pentru mine a fost ca un Dumnezeu. Vin cu drag aici, pentru că revăd locurile unde am trăit prima iubire și îmi aduc aminte cu multă nostalgie de zilele petrecute la internat”, a spus profesoara Virginia Prunică, actualmente Solomon.
Orele de curs pentru elevii din Dumitrești nu se terminau la ora 13.00 sau 14.00 ca în zilele noastre, ci învățau și după amiaza, la internat. Despre chiul sau fuga de la ore prin cârciumi nici nu se punea problema la aceea vreme. „Domnii profesori tineri veniți atunci de pe băncile facultăților stăteau și ei la internat. Domnul profesor de matematică, când nu avea ce face, ne lua și zicea: «Hai să mai facem un pic de matematică». El a învățat matematica odată cu noi. Mulțumim din tot sufletul colegilor de aici, pentru că dacă nu erau ei, domnul Novac și Leana Roșca nu aveam posibilitate să ne vedem aici. Am pierdut în acest an doi colegi, unul de liceu Drăgulin Cășaru și o prietenă foarte bună Luminița Calotă”, a adăugat profesoara, care acum locuiește la Roman.
Absolvent de Dumitrești, profesor la Universitatea Româno Americană
Dirigintele absolvenților de la Dumitrești ne-a povestit cum a ajuns el în comuna de pe Valea Rîmnicului și cum s-a legat sufletește de oameni, dar mai ales de profesorul Giurcă. „Pentru noi este un moment de bucurie faptul că ne reîntâlnim. A fost o serie de elevi pe care i-am avut prima dată când am fost profesori, din momentul înființării acestui liceu. A fost o serie foarte bună, ascultători, disciplinați și foarte muncitori. Eu am predat franceză, dar ei au acordat o foarte mare atenție tuturor disciplinelor. Le-am fost diriginte trei ani, timp în care am ajuns să îi cunosc foarte bine, să îi apreciez, că erau foarte educați și cu bun simț. Eu veneam de la Colibași și am început să predau într-un sat apropiat de mine, dar am ajuns aici pentru că era liceu. Ne-au chemat la partid, că așa era politica, să se înființeze licee în mediul rural. A fost un moment când m-am întâlnit cu domnul Giurcă și el a fost factorul determinat pentru care am venit aici. L-am recomandat și pe colegul Spiridon de matematică și ulterior a venit și el aici”, a spus profesorul Ion Enache, profesor de limba franceză și diriginte.
La întâlnire a venit special și Radu Despa, profesor universitar de matematică, președinte de senat la Universitatea Româno Americană. Dascălul, ajuns acum aproape de vârsta pensionării, ne-a spus cum a ajuns un țărănuș de la Dumitrești să predea la o instituție de prestigiu de învățământ superior din România. „Pentru mine înseamnă o viață de om. Multe nostalgii și o plăcere deosebită să îmi întâlnesc foștii profesori, în mod deosebit pe domnii Giurcă și Spiridon, care au fost sufletele generației noastre. Au fost cei care ne-au făcut să învățăm, pentru că eram niște țărănuși toți. Nu știam să învățăm, nu știam nimic! Îmi amintesc că în clasa a opta de liceu, în primul trimestru, domnul Spiridon ne-a întrebat pe toți care am venit cu premiul din generală. Ne-a luat pe toți și ne-a taxat cu excepția a câțiva colegi. Mă refer că am fost la corigență sau aproape de. În ultimul an în clasa a XI-a, am ajuns un sfert din clasă la olimpiadă pe regiune, premergătoare olimpiadei pe țară. Așa a reușit domnul Spiridon să facă din această mică pepinieră niște vârfulețe la vremea respectivă”, a spus profesorul Radu Despa.
„Eu am spus-o de fiecare dată că fără liceul la Dumitrești și fără domnul Spiridon, profesor de matematică, nu eram cel care sunt acum. Nu ajungeam acolo, pentru că părinții mei nu aveau posibilitatea să mă dea la școală mai departe. Ne pare bine că îl avem în mijlocul nostru pe domnul Giurcă, cel care a fost gospodarul acestui liceu. S-a construit liceul sub conducerea lui. Să dea Dumnezeu să fie sănătos și să ne vedem la întâlnirea de 50 de ani la noi și 90 de ani ai dumnealui. Am rămas un grup unit și asta e un lucru bun, poate și datorită faptului că noi, și după ce se terminam orele, rămâneam în liceu și învățam împreună. Profesorii noștri locuiau la internat și ei și erau cu noi împreună după școală și atunci când avem o nelămurire îi aveam lână noi mereu. Era un fel de școală după școală la nivel de liceu, la acele vremuri”, a adăugat el.
