O solicitare la fiecare 12 secunde. Cinci în fiecare minut. Peste 3 milioane de-a lungul unui an. Acestea sunt o parte dintre cifrele care caracterizează activitatea Serviciilor de Ambulanță din România. Ieri, pentru prima dată, a fost marcată Ziua Națională a Ambulanței. Angajații Serviciului de Ambulanță Județean Vrancea au marcat această zi festivă prin muncă. Însă, toate ambulanțele au fost decorate cu tricolor, iar la ora 10.00, timp de mai multe minute, toate ambulanțele din județ au pornit semnalele acustice și luminoase. Mai mult, conducerea Serviciului de Ambulanță Județean (SAJ) Vrancea, alături de câteva cadre medicale, au participat la evenimentul organizat la București cu ocazia Zilei Naționale a Ambulanței. Îmbrăcați în costume de paradă, angajații SAJ, în frunte cu managerul Vitalie Bețișor, au defilat prin București, alături de angajații tuturor serviciilor de ambulanță din țară. Festivitățile au început, la ora 9.00, în Piața Constituției, cu deschiderea oficială, când a fost intonat Imnul României, urmat de Imnul Ambulanței. Medicul Cristian Grasu, directorul medical al Serviciului de Ambulanță București – Ilfov (SABI), a prezentat istoria Ambulanței. Apoi, managerul SABI, Alis Grasu, a prezentat flota națională a Serviciilor Publice de Ambulanță, personalul, cât și numărul de intervenții pe semestrul I din 2015.
Prima ambulanță românească a fost o trăsură
Serviciul de Ambulanță așa cum îl știm azi a avut un curs de dezvoltare destul de lung, astfel că în România străzile Bucureștiului au auzit primele semnale sonore ale ambulanțelor la sfârșitul lui iulie 1906. Atunci a luat ființă „Societatea de Salvare din București”, a cărei existența se datorează inițiativei profesorului Nicolae Minovici. Ea funcționa sub deviza „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor” și avea sediul într-o clădire de pe cheiul Dâmboviței, primită de la Theodora Cazzavilan. Prima ambulanță românească a fost o trăsură construită după modelul celor vieneze. Echipajul era format din vizitiu și din sergenți de oraș, instruiți de doctorul Nicolae Minovici. Abia din 1908 a lucrat pe ambulanțe personal medico-sanitar, format din medici interni și din sanitari. În luna august a aceluiași an a fost instalat primul telefon propriu. Atunci, ambulanța putea fi apelată la numărul 31333, contra cost. O altă realizare de importanță a anului 1908 este înființarea Åžcolii Samaritene, o formă incipientă a școlii de ambulanțieri de azi. Anul 1912 marchează evenimente importante în istoria serviciului de ambulanță românesc: apar primele ambulanțe auto în București, aduse de la Paris. În același an, ambulanța este solicitată de guvern pentru a-și aduce sprijinul în cazul intrării în război. La 10 noiembrie 1916, după ce România intrase în război, o parte a salvării, condusă de Nicolae Minovici, părăsește Bucureștiul și se îndreaptă spre Iași. Aici, medicii de pe ambulanțe s-au confruntat cu epidemia de tifos și au organizat întreaga activitate de combatere. Ambulanțele rămase la București, împreună cu cele de la Iași au fost solicitate, pe parcursul primului război mondial, în aproape 150.000 de cazuri.
În 1924, Direcția Generală a Poștelor aprobă gratuitatea convorbirilor telefonice către salvare. Până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, serviciul de salvare era considerat printre cele mai bune din lume. La 24 august 1944, sediul serviciului de ambulanță este bombardat. În iunie 1948, „Societatea de Salvare” devine „Stația de Salvare a Municipiului București”, având în dotare doar două ambulanțe uzate.
În 1952, „Stația de Salvare” este mutată la Institutul de Hematologie din Str. Doctor Felix, în patru încăperi și un garaj. Treptat numărul de solicitări crește, salvării îi sunt repartizate truse medicale, truse de perfuzie, truse portabile pentru administrarea de oxigen și apare pentru prima dată programul ordonat pe echipe și pe ture de câte 12 ore. În același an apare „mireasa”. Așa a fost botezată prima ambulanță antișoc, dotată cu pulmotor, aspirator, truse de mică chirurgie, atele, material de pansament și medicamente pentru intervenții de urgență. Doctorul Reindel și asistentul Enciu au reușit, în același an, să introducă numărul de apel 06 (fostul număr al ambasadei sovietice) și să monteze pupitre telefonice noi. De-a lungul anilor ce au urmat, baza materială s-a îmbunătățit. În 1964 se creează cursuri pentru personalul de pe salvare, la Spitalul de Urgență. Sediul actual, de pe Strada Mihai Eminescu, îl ocupă din anul 1966. Numărul „06”, la care se putea apela salvarea, a rezistat până în anii ’70, când s-a transformat în 061. În 1989 se înființează prima școală de ambulanțieri și operatori registratori de urgență.
În anii ce au urmat Revoluției apar primele șase ambulanțe de resuscitare și terapie intensivă, care funcționează paralel cu mașinile vechi ale salvării. Din 1990 salvarea este apelată la 961. Trecerea la numărul unic de urgență 112 s-a efectuat pe 7 aprilie 2005. În România, anul 1993 reprezintă o cotitură în medicina de urgență. S-au format echipe de medici tineri, care realizează cu succes intervenții de mare complexitate, comparabile cu standardele de performanță internațională. Medicina de urgență în ambulanță este o specialitate „de echipă”, la succesul acțiunii contribuind toți membrii, fiecare fiind o parte componentă a întregului. Serviciul de Ambulanță reprezintă avanpostul spitalului, prima linie a frontului, unde granița dintre viață și moarte este atât de învecinată încât uneori nu știi de care parte te afli. Medicina de urgență în ambulanță este o specializare complexă, care are scopuri bine conturate, uzează de mijloace comune tuturor specialităților pe care le combină într-un mod de lucru specific și foarte bine standardizat.
Despre istoria Ambulanței Vrancea
Medicina de urgență așa cum este practicată în prezent este o specialitate relativ nouă, apărută din dorința de a se promova acțiuni unitare, standardizate, protocolizate, la un nivel de profesionalism superior pentru pacienții aflați în situații critice în special, dar și pentru celelalte categorii de pacienți clasificați drept urgențe.
Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea s-a înființat în vara anului 1995, prin preluarea stațiilor de salvare de la spitalele din județ, fiind coordonat de Medicul director – dr. Stoenoiu Mircea care prin activitatea sa a deschis drumul medicinei de urgență în județul Vrancea. Dotarea cu mijloace de transport era precară și cadrele medicale erau puține.
În anul 2000, prin eforturi susținute, s-a reușit înființarea a încă trei substații în zonele de munte: Reghiu, Năruja și Măicănești, asigurându-se cu sprijinul Ministerului Sănătății dotarea cu ambulanțe moderne ceea ce a determinat și personalul să se perfecționeze. În perioada 2000-2004 Serviciul de Ambulanță Vrancea a avut o colaborare fructuoasă cu Ambulanța din S’Hertogenbosch, Olanda, personalul medical făcând un schimb de experiență care i-a marcat profesional și care a contribuit la îmbunătățirea viziunii asupra actului medical, iar în prezent SAJ Vrancea își propune să reia această colaborare care ar putea aduce un plus valoros județului nostru.
